Daniele, Daniele!

Parerea mea despre religie este cunoscuta si partial impartasita. Zic „impartasita” in sensul de acceptata si de altii, sa nu se creada cumva ca sunt adeptul impartasaniilor. A propos de impartasanii, iertarea „pacatului” recunoscut mi se pare o mare timpenie. Adica ce facem, iertam crimele terorismului daca  gruparea respectiva isi asuma crima? Sau daca adepti ei se „caiesc” pentru crimele comise, desi ei sunt cei care le subventioneaza? Mie-mi suna a prostie, in niciun caz a clementa.

Dar sa revin la subiect. De fapt, din cite-mi amintesc, am mai discutat subiectul la care doresc sa ma refer, religia ca materie de studiu in scolile publice, dar trebuie sa-l reiau pentru ca „se cere”. Si daca-mi amintesc si mai bine, eu eram de acea parte a baricadei care sustinea caracterul optional pe care ar trebui sa-l aibe acele ore de religie.

Mai deunazi, Curtea Constitutionala a Romaniei a decis ca legea obligativitatii acestei „materii” in scolile publice este neconstitutionala si de aceea cererile trebuie sa fie ale elevilor care doresc sa participe la aceste ore, nu ale celor care le refuza.

Pina aici totul pare sa urmeze un fagas firesc, logic, in litera bunului simt si in concordanta cu principiile libertatilor constitutionale.

Dar cum religia si in particular, biserica, singura reprezentanta a divinului printre muritori, n-au nimic comun cu Carta Libertatilor, era de asteptat ca Preafericitul ei rob, Daniel, sa dea cu oistea-n gard, pretinzind Senatului sa respinga proiectul de lege care prevedea ca orele de religie sa fie facultative. Ba mai mult, soborul de capuse considera ca hotarirea Curtii Constitutionale este o jignire adusa religiei si acestor ore atit de necesare … prin inutilitatea lor.

Bai, ca eu, sa stiti, mai trec cu vedrea una-alta, dar sa-l lasi pe Luminatia Sa, Obscura sa-si dea in petec, ca tirfele pe Centura, mi se pare o jignire adusa inteligentei umane, in general si bunului simt, in special.

Mai Daniele, prea-nefericitule, cum vine aia „obligativitatea religiei?” Cum poti tu, ca reprezentant al divinitatii, sa te dai in stamba cu astfel de formulari draconice? Pai ce-oi vrea tu, mai nebarbieritule, Inchizitie?

Adica, pentru mintea ta de strut, „libertatea religiei” echivaleaza cu obligativitatea ei? In ce curs de Teologie ai invatat tu o astfel de aberatie?

Daniele, Daniele, oi fi tu cu capu-n stele, dar nu esti venit din ele!

Stiam eu ca religia n-are de-a face cu democratia, dar n-am stiut ca neaga si intimitatea individului. Ti-e cumva teama de sihastrie si ti-ai propus sa-ti racolezi viitorii enoriasi cu arcanul?

Pai daca asta este religie, in viziunea ta, atunci tu-i esti, pe buna dreptate, Patriarhul. Dar daca presupusa invatatura a Barosanului e taman pe dos, asa cum ar trebui sa fie, ce dracu cauti tu acolo, impostorule? Nu ti-e rusine sa pingaresti conceptele pe care le propovaduiesti, ca un ipocrit? Libertatea religiei inseamna ca fiecare e liber, nu constrins, sa o practice sau nu, sa creada sau nu, sa adere la religia ta sau la alta. Asta inseamna libertatea religiei, dictatorule.

De fapt n-ar trebui sa ma mire atitudinea acestui tircovnic. Cind vreodata a militat biserica romana, prin depravatii ei, pentru drepturile si libertatile romanilor? Cind vreodata se vor putea compara popii nostri cu cei … sa zicem, polonezi? Ai nostri au fost mai mereu de partea puterii, nu a credinciosului de rind. Securistii astia si-au tradat enoriasii, cei care chiar credeau in „sfintenia” lor. „Religia” astora se bazeaza pe forta si pumn in gura. De ce oare ne mai mira extremismul religios si cine a spus ca e doar de natura islamica?

Scirba mi-e de javrele astea!