Tara morilor de vint

Nu, domne, nu-i vorba de vreun jurnal de calatorie, nici de mori de vint si nici macar de vreo Olanda.

E vorba, si pe buna dreptate, ca daca esti bun, esti prost. Cred totusi ca o formulare mai exacta ar fi  „daca esti bun, esti luat de prost”, dar asta nu scade cu nimic veridicitatea afirmatiei. Numai ca pe vremea cind mintosii isi pierdeau timpul cu maxime, axiome si teoreme, nu doar cu forme ingenioase de inavutire, ca cei de astazi, probabil ca termenul „onestitate” inca nu fusese inventat. Pentru ca daca ar fi facut parte din vocabular, sigur ar fi fost inclus in axioma deja formulata.

Involutia caracterelor in politica romaneasca, si poate chiar si in politica de…aiurea, este galopanta.  Daca esti onest, esti marginalizat pina la exilare sau autoexilare definitiva. Pentru ca un om integru, nu va suporta la infinit un trai intr-o lume cocosata de slugarnicie si manipulata ca tranvaiul, pe trasee prestabilite. Pe de alta parte, bine ca inca mai exista cite un onest, pe ici, pe colo, care prefera sa nu se dezica de propriile principii pentru a se face pres in fata vicisitudinilor ipocriziei. Onestitatea si verticalitatea in politica sunt o rara avis si de aceea probabil ca nu au trecere la norodul obisnuit sa puna semnul de egalitate intre politicieni, servilism si ipocrizie.  Cine nu prezinta aceste doua trasaturi de caracter, e considerat anormal, dement, un fel de Don Quijote si asta ma face sa cred ca onestitatea a ajuns sa fie considerata un defect sau o boala, de mintea celor multi.

Asta fiind cazul Antonescu, a carui popularitate a scazut pe motive de onestitate si naivitate si care a mizat pe loialitatea partidului, partid care l-a facut sa regrete sacrificiile facute. Din punctul meu de vedere, Antonescu ramane cel mai capabil si integu politician actual si inca nu-l consider iesit complet din cursa pentru Cotroceni. Iohannis are destul timp sa-si erodeze actuala popularitate care i se datoreaza in fapt, Antonescului. Pina in septembrie, nu numai presa pesedista, dar si cea de dreapta il vor macina ca pe tartar. Nu inteleg de ce Crin nu a cerut o dezbatere face to face cu Iohannis, asa cum se procedeaza in America, in locul acelui sondaj de opinie irelevant. Spun irelevant pentru ca daca 80% dintre participanti au fost pesedisti, atunci e clar ca Antonescu n-ar fi avut nicio sansa in sondaj, el avind mai multe sanse sa-l demonteze pe Ponta al lor, decit Klaus. Pe de alta parte, pe ce considerente a fost ales Iohannis? Stie cineva? Popularitate? Pai aia vine si cum vine asa se poate si duce. Unde dracu e dezbaterea pe probleme nationale si internationale? Sau aia ramine de domeniul Cismigiului si a pensionarilor care-l umbla-n lung si-n lat?

Dar pe linga Antonescu, mai e si Ioan Ghise, cel mai Don Quijote de pe malurile Dimbovitei, care dupa ce s-a batut cu morile de vint basiste, a trebuit sa se bata si cu cele useliste, apoi cu cele peneliste, ca acum sa-si dea seama ca o moara de vint, e doar o moara invirtita de un vint si care nu poseda nici macar o adiere de personalitate. Acest om este singurul antibasism si antibasist dovedit, nu auto-declamat cum e majoritatea politicienilor actuali. Omul asta a demonstrat, in litera constitutiei, ca BaSecu nu e presedinte de drept, atita timp cit el este inca sub incidenta suspendari pe care Parlamentul n-a catadicsit s-o revoce sau sa-l demita in urma referendumului. Dar aceaste mori de vint prin capul carora chiar bate vintul, alesi de popor sa-l reprezinte, au fost surzi si muti, cind a fost vorba sa-si indeplineasca atributiunile constitutionale. Oare de ce? Poate pentru ca morile de vint actuale isi modifica pozitia elicei dupa cum bate vintul oportunismului. Migrarile parlamentarilor fiind un exemplu de notorietate, demonstrind lipsa unor principii si al unui crez politic. Membrii de partid de astazi sunt niste mercenari, care azi lupta pentru tine, miine impotriva ta, depinde de cine si cu cit ii plateste. Singurul lor crez fiind banul.

Cu toate acestea, Ghise a continuat sa lupte si sa-ncerce sa-i trezeasca pe uselisti la viata. Numai ca ei nu la viata aia onesta si verticala visau, ci la cea calduta, banoasa si linistita, fara turbulente constitutionale. La fel ca si predecesorii lor de sorginte basista. De fapt adevarurile sustinute de sarmanul Ghise n-au avut ecou nici macar in urechile penelistilor lui de suflet.

Asa ca, dupa atita zbatere si chin, nedorind sa devina o alta moara in bataia vintului, Ghise, incaleca pe Rocinante si pleaca, dindu-si demisia din partid, desi, la cit sunt romani de devotati unei idei, eu cred ca mai bine si-o dadea din tara. O tara a morilor de vint. Ca la urma urmei, privindu-l de undeva de sus, de pe inaltimile aiuritoare ale onestitatii, pare cam singur printre straini. Nu spun ca nu vor fi multi care-l vor urma, dar vor fi extrem de multi cei care-l vor considera in continuare un Don Quijote, un nebun si-un exaltat.

Si acum gata, ca ma dor amprentele digitale de cit am ciocanit la tastatura asta.