Astazi am ajuns la serviciu ceva mai tirziu. Trebuia sa urmaresc meciul Simonei, care fusese programat fara a se tine cont de schedule-ul meu. Dar cum Simona e intelegatoare, a terminat-o pe Lizica, sau cum s-o fi numind ea, cit ai zice „semifinala”.
Parerea mea, care e diametral opusa de cea a retardatului chelios de la B1, e ca jocul acestei fete e o poezie. O poezie nascuta din calcule matematice riguroase de la care nu abdica niciodata. E foarte adevarat ca are si sincope, dar tinind cont ca nu e nici vreo Cosbuca si nici vreo Moisila, consider ca ceea ce face, pe terenul de tenis, este fabulos. Sa ajungi a treia in lume, e remarcabil, dar sa treci prin adversare ca rapidul prin Chitila, mi se pare o performanta formidabila, cu atit mai mult cu cit celelate vecine, din pozitiile fruntase, o iau zilnic de la jucatoare cvasinecunoscute si mult mai slab cotate.
Felul in care reuseste fata noastra sa se concentreze, sa se stapineasca, sa-si controleze emotiile si sa execute ceea ce-a planuit in pregatiri, este de-a dreptul impresionant. Pe de alta parte jocul Simonei este de-o sinceritate cuceritoare, fara siretlicuri, tertipuri, vaicareli, blamari, simulari jenante si trageri de timp. Daca pierde, pierde, nu se da lovita si nici nu cauta vinovati prin vestiare, prin tribune sau prin Turnul Londrei. Nu urla, nu trage de timp, nu invoca accidentari inchipuite, nu vocifereaza, nu face scandal. Ea isi vede de jocul ei, de ritmul ei, de concentrarea ei si de planul pe care l-a gindit in prealabil, facind abstractie de bruiajele de tot felul. Concentrarea si ritmul de joc pe care le-a avut la 1-4, erau aceleasi cu cele din finalul meciului, dupa ce a cistigat 11 gemuri consecutive. Doar precizia loviturilor sale a fost mult superioara primelor 5 gemuri jucate, altfel, Simona a continuat sa-si scrie poezia pe iarba Wimbledon-ului, gindita cu meticulozitate matematica.
E foarte adevarat ca uneori, asa cum cred ca s-a intimplat si cu turneul din Olanda, premergator acestuia de la Wimbledon, a abandonat, cred eu, in mod calculat. Simona nu mai e jucatoarea nevoita sa acumuleze puncticele de pe la turnee de 200K de euro, doar pentru a ajunge in virf, strategie pe care a aplicat-o cu mare succes pina acum. Acum insa, ea e deja in virf si deciziile ei sunt in concordanta cu elita tenisului din care face parte. Simona a trebuit sa sacrifice acel turneu mititel, la care era prima favorita, pentru a-l pregati pe cel de Mare Slem, la care era cel de-al treilea cap de serie. Ei bine, aceasta decizie tine de o matematica de la care nu te poti abate atunci cind ajungi in zonele rarefiate ale tenisului mondial. Si dupa cum se vede, a luat hotarirea corecta, tinind cont ca aici avea de jucat 7 meciuri tari si aproape zilnic, pentru a cistiga turneul.
Nu stiu daca va reusi sa cistige acest turneu, desi i-o doresc din toata inima si cred ca are o mare sansa, dar stiu ca fata asta incepe sa scrie o a doua istorie in tenis pentru Romania, dupa cea scrisa de Nastase.
In semifinale o va intilni pe Bouchard, o canadianca frumusica, tinerica si cu mult talent, forta si ambitie. Simonei ii va fi extrem de greu s-o invinga, dar sper sa reuseasca. De fapt pentru ele cred ca asta e hopul cel mare, nu finala propriu zisa, asa ca: Hai Simona!
Nu am văzut meciul, din păcate. Bravo ei!
ApreciazăApreciază
E adevarat ca dupa primele 5 ghemuri sau gheme, nu stiu care-i formularea corecta, eram cam pleostit, dar pina la final m-am inviorat atit de tare, incit nu-mi mai parea rau ca plec la serviciu 😆
ApreciazăApreciază