Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2014


Desi prins in mrejele unui audit nenorocit, am reusit sa ma furisez in birou pentru a urmari semifinala pe site-ul Roland Garros-ului. Si sincer sa fiu, cred ca n-am mai urmarit sportul asta cu racheta cam de cind ne calificam si noi in finala Cupei Davis. Dar cum romanii au cite o rabufnire de orgoliu la fiecare jumatate de secol, uite ca amorul pentru sportul alb (de fapt acum e mov cu portocaliu), mi-a napadit sufletul si simtirile.

Poate ca cei din tara nu traiesc cu aceeasi intensitate acest sentiment de mindrie nationala, dar cind te afli la dracu cu carti, printre straini, cam orice reusita romaneasca te furnica si te inlacrimeaza. Nu bravez si nici nu maninc cacat, dar asta este sentimentul pe care-l avem noi astia, dezradacinatii, atunci cind ascultam imnul national, vreo romanta sau cind se intimpla sa auzim de romani si de bine.

E adevarat ca auzim mai mult de rau si atunci ne facem mici si ne ferim nationalitatea de tavalugul acuzelor generalizate si absurde ale unora care au mai multi delicventi decit noi, dar care, din cauza de ipocrizie, vad ce le convine. Si de aceea spun, cum se iveste un prilej ca cel oferit de Simona, ne-nfoiem in pene de parca ar fi vorba de copilul nostru. Dar de, astia suntem si nu cred ca suntem singurii. Sunt convins ca orice emigrant, din orice fund de lume ar fi, simte si gindeste in mod asemanator.

Dar pentru a reveni la subiect, Simona a fost formidabila. Trist e ca se vor gasi unii jurnalisti sugatori care sa spuna, asa cum s-a mai intimplat, ca n-a avut un parcurs greu, ca a avut bulan, ca poate daca, desi pe cind, n-ar fi exclus sa fi…. si alte imbecilitati de onanisti. Astia de fapt sunt aia la care se referea cunoscutul catren comunist „noi cu muschii ca otelul vom culege musetelul”, cu alte cuvinte, mari in gura, mici in fapte . Dar eu as zice ca tot asa, si Serena, Sharapova  si restul capilor de serie de pe la mai toate turneele, au intotdeauna un parcurs favorizat. Asta datorita faptului ca au ajuns acolo sus, unde nu ajunge orice gisculita lovita-n aripa, ci doar vulturoaicele puternice, fizic si mental. Traseul asta, aparent usor, si l-au cistigat prin munca si rezultate, nu cu gaoaza, ca Udrea sau prin proptele basite, ca EBA.

Asa ca, eu as zice ca trebuie sa-i multumim acestei fete extraordinare care ne ajuta sa stam cu capul sus, surexcitindu-ne mindria nationala, lucru pe care o armata de politicieni si una de tigani nu reusesc s-o faca, ba dinpotriva, ne-o terfelesc zilnic.

P.S.

Ma vad nevoit sa revin astazi si sa adaug un post scriptum deoarece acum citesc in Cotidianu, ca aseara la B1 Tv, Banciu, un idiot consacrat, care parca vorbeste de sub apa, a minimalizat succesul acestei admirabile sportive, ca asa i-a dictat lui chelia basesciana si mintea de curca. De fapt asta-i genul de om care incearca in disperare sa se faca observat prin orice mijloace, chiar si imbecile.

Pentru cei ce n-au auzit de Banciu asta, jurnalist de pripas, am sa-i rog sa-si aduca aminte de pick-up urile de altadata si de discurile de ebonita sau ce draci era materialul ala negru din care erau facute. Ei bine, dupa cum se stie, discurile erau facute pentru anumite viteze si din cite imi aduc aminte, daca discul era facut pentru viteza 45 si-l ascultai pe 33, suna exact cum suna bolovanul asta de Banciu care debiteaza idiotenii la foc automat si cu vocea aia neverosimila pentru o fiinta care tine capul deasupra apei.

Intrebarea mea, ca despre indignare n-are rost sa mai pomenesc, ar fi urmatoarea. Cum de i se permite unui astfel de nenorocit sa defaimeze adevaratele valori romanesti? Asta nu se mai numeste libertate de gindire si exprimare, ci libertatea absurdului, a incompetentei, a diletantismului jurnalistic si a propagandei antiromanesti. Ce pazeste CNA-ul? Se pare ca menirea CNA-ului e sa apere non-valoarea patapievicilor, a basestilor, a banciulilor, a macovelelor si in general a celor ce terfelesc imaginea Romaniei, in tara sau in lume.

N-am cum, dar eu pe astia i-as exila la Jilava, cu CNA cu tot.

Read Full Post »


„Neicusorule, vorba e, eu cu cine votez?”

De fapt, dilema cetateanului turmentat din „O scrisoare pierduta” a devenit dilema pietonului neturmentat dintr-o democratie aproape pierduta. Si uite asa am pus-o si de-o versificatie.

Acum, dupa ce Antonescu a spus pass, nu prea mai ai de unde alege, desi multi il vad inscaunat pe Iohannis, iar Antena 3, pe Ponta. Parerea mea,  total neinfluentata de vreun sondaj de opinie, e ca Iohannis n-are nicio sansa in fata lui Ponta, mai ales daca deschide gura, pentru ca omul e pe jumatate mut, comparativ cu guralivul Victorel. Si hai ca la mutenie se mai poate umbla, dar Klaus nu e nici carismatic, trasatura atit de necesara in alegeri de orice fel. De cite ori apare pe la teveuri, am impresia ca tocmai i-au murit parintii, ca nevasta a avut un avort spontan si ca unul din copii a ramas repetent. Mi se pare un tip posac, inchis in sine si lipsit de talent oratoric,  indispensabil unui politician, in general si unui candidat la presedentie, in special. Pentru ca daca n-o ai cu papagalul, pentru a convinge electoratul care in mod natural nu-ti apartine din punct de vedere ideologic si care apreciaza mai mult forma, decit continutul, atunci poti privi alegerile la televizor, ca mine. E foarte adevarat ca nici nu l-am ascultat prea mult pe acest nemtalau, dar din cite a mormait pina acum, nu mi se pare a fi acel catalizator, motivator, acel orator inflacarat care sa adune oamenii in jurul lui si care sa dea cu Ponta de toti peretii, in confruntarile electorale. Antonescu ar fi fost altceva, de fapt asta cred ca l-ar fi tinut pe Ponta tintuit pe pereti ca pe muste.

Totusi, tinind cont de spusele lui Quintus, care afirma  ca Antonescu are mari sanse la prezidentiale, numai si numai daca-si da demisia imediat de la presedentia partidului, asa dupa cum am vazut ca s-a intimplat,  gindesc ca renuntarea ar putea fi de fapt o stratagema politica cu efect intirziat. Cit de intirziat, nu stiu, dar n-ar fi exclus ca partidul sa fi pus la cale aceasta miscare pentru a-l scapa pe Antonescu de haitasii Antenei 3 si ai PSD-ului. In fond acum Antonescu poate fi mai activ ca oricind, fara a-si atrage latraturile pesedismului, el fiind doar un pieton. Evident ca in acest caz, Iohannis ar fi momeala la care Gidea, Dragnea, Ponta si Ciutacu sa puna botu’, lasindu-l pe inofensivul Antonescu sa-si sporeasca popularitatea in liniste. Asta cred ca ar fi o mutare demna de Kasparov si daca a fost gindita de ambele partide, atunci PSD-ul ar arata la alegeri ca o Udrea abandonata de BaSecu.

In fine, oricare ar fi epilogul epopeei „Antonescu-Presedinte”, eu cu familia Ponta nu voi vota nici daca ar ajuta-o pe Dinamo sa ia Campionatul. El saracutul bate cimpii cu serviciile secrete si laboratoarele de format presedinti, dar in sinea lui isi doreste sceptrul mai mult decit si-o doreste pe Daciana la Bruxelles si pe Udrea-n pat (abandonata de BaSecu, dupa cum spuneam in paragraful precedent).

Nu stiu de unde a aparut acest Ponta, dar l-a depasit cu mult pe Basecu la capitolul totalitarism prin nepotism. Asta pentru ca atita timp cit BaSecu a incercat in zadar sa scoata un politician din timpa de fie-sa,  Ponta s-a inconjurat de intreaga familie. Socru Sirbu-Senator; Nevasta Daciana- Europarlamentar; Nasu Oprea – Ministrul Apararii; Nasu Maior – Ministru SRI. Ca sa nu-i mai punem la socoteala pe Voiculescu cu Antenele si pe Ghita cu Romania TV.

Pai si atunci ma intreb, ce i-ar mai trebui pentru a detine toata puterea Romaniei „en famille”? Presedentia. Cam cum ar suna, Ponta Presedinte, Sirbu, Prim Ministru, Daciana, purtator de cuvint, Ghita la Interne, Maior la SRI si Oprea la armata? Este c-ar fi ca-n Congo?

Asa ca, Antonescule, tu singurul nepatat, neacuzat, necercetat, neanchetat si de aceea netolerat, fa cumva si candideaza ca sa aibe si pietonii cu cine vota, ca mare-i penuria de integritate si demnitate in rindul politicului, neicusorule!

 

 

 

 

Read Full Post »

« Newer Posts