Gest de meloman sau de plictiseala?

Un alt „Gidea Show” discutabil. Arhimandritul a reusit, pentru ca asa cum am mai spus-o, are intotdeauna invitati de marca, sa obtina un interviu, pe viu, cu Andrea Bocelli. Dar problema interviurilor lui nu sunt invitatii, ci intervievatorul, adica el, Gidea. Ma fac ca nu inteleg de ce nu-i spune nimeni sa-si vada de treaba lui de director si sa taca, ca tacutul il executa cu eleganta si profesionalism, dar macar din raspunsurile primite ar cam trebui sa-si dea singur seama ca intrebarile-i sunt, de multe ori, timpite.

Cum spun, anuntat cu mare vilva si superlative bombastice, de parca urma sa-l intervieveze pe Hristos, interviul cu Andrea Bocelli da sa inceapa, dar nu inainte ca Ponta sa-i serveasca o replica usturatoare in legatura cu interviul pe care tot el, Gidea, i-l luase lui Adrian Nastase cu o seara inainte. La intrebarea „ce v-a impresionat cel mai mult din interviul de aseara?” Ponta raspunde „raspunsul la intrebarea lui Badea”!!! A? Ce? Aha!

Si acum trecind la Bocelli, hai sa bag citeva perle din interviul toscanezului, asta ca sa nu vorbesc pe uscat.

Gidea:  V-ati nascut si ati crescut in Toscana, de ce ati ales sa traiti aici? Pai tocmai, d-aia, bolovane. Doar tu ai spus-o si asta ti-a repetat si Bocelli in raspuns, neintelegind rostul intrebarii-raspuns pe care i-ai adresat-o.

Gidea: De ce casa d-voastra e asa de calda? De la semineu, i-as fi raspuns eu. Adica ce se astepta sa i se raspunda? Era casa omului, o vila veche, traditionala, in care traia linistit alaturi de familie, undeva intr-un catun la malul marii. Adica nu era vreo pestera si nici vreo casa parasita construita de Gaudi in centrul Barcelonei, fara ferestre si prin care sa fluiere vintul. De fapt intrebarea asta mi-a amintit de bancul cu Scufita Rosie care il intreba pe lup: „lupule de ce ai ochii rosi?” iar replica: „de la sudura, fa”

Gidea: In aceasta camera vad ca pastrati multe amintiri, pozele pe care le-ati facut cu diverse personalitati.

Mai Gideo, baiatul tatii, omul e orb, asta daca nu ti-ai dat inca singur seama. Ce dracu de amintiri ii poate trezi o poza pe care n-are cum s-o perceapa? Ca daca pozele ar putea fi auzite, mirosite sau gustate, da, dar cind e doar o imagine, despre ce amintiri bati tu cimpii? Iar Bocelli ti-a servit-o, ce-i drept, mai delicat decit mine, spunindu-ti ca sotia e cea care a tinut si executat operatiunea de pe pereti, ceea ce poate ti-a atras atentia c-ai cam dat cu oistea-n gard.

Gidea:  Copiii v-au mostenit talentul? Asta chiar a fost o intrebare de admitere la medicina veterinara. Bai, buze fierbinti, de cind se mostenesc coardele vocale? Si uite cum iar te-ai facut de fecale, Bocelli spunindu-ti ca n-aveau cum sa-l mosteneasca, dar ca spera sa le insufle pasiunea pentru muzica, de care el insusi se face vinovat.

Gidea: Ati spus ca fericirea este…..bla, bla, bla. La care raspunsul a fost de paralizie faciala. „Nu-mi amintesc sa fi spus asa ceva, dar pot spune ca sunt de acord”  Ouch! Gideo, ai furat-o, raaau. Asta a fost ca replica aluia de la „Vita de vie”:  „trei in pula mea!”

Dupa care, Bocelli s-a apucat sa bata darabana pe clapele pianului in timp ce Gidea mai scremea cite o intrebare. O fi fost asta un gest de meloman sau unul de plictiseala? Eu as zice, de plictiseala. Gidea l-a interpretat ca pe o nerabdare cauzata de dorinta artistului de a-i oferi lui, Gidea, un concert ad hoc. Asa ca Gidea al nostru il intreaba daca n-ar vrea sa interpreteze ceva pentru publicul roman, un cintec, un fragment, un acord, o nota, un ceva, acolo, sa fie la interviu. In fine Bocelli cinta pret de nici 10 secunde, dind de inteles ca nu demonstratia muzicala fusese motivul darabanei. Dar ce sa vezi, de parca-l ascultase pe Chopin, Gidea, mare critic muzical, ingina extaziat: fabulos! Bai, esti timpit, or what? Omul a dat de trei ori din degete ca sa-ti stavileasca insistenta, ce geniu pianistic ai descoperit tu intr-un sfert  de portativ? Adica tu, afonul, desi intelesesei dick-all din alea 15 note pianizate, te spargeai in orgasme de muzicolog extaziat? Pai si Bocelli si-a dat seama ca a fost doar o complezenta rasuflata si nelalocul ei, din partea-ti. Nu puteai ca in locul euforiei prost jucate, sa fi multumit pentru bunavointa si sa treci la urmatoarea intrebare timpita?

In fine, s-a terminat. S-a terminat cu Bocelli, dar Gidea o avea in program si pe Veronica, madame Bocelli. Bun, la asta n-am sa ma mai refer pentru ca incepusem deja sa bat darabana pe „clapele” laptop-ului, schimbind site-ul pe you tube, care mi se parea mult mai atragator decit intrebarile  lui Gidea.