Romania, l’amour d’autrefois

Din vreo zece persoane, noua m-au intrebat daca sunt intreg la minte. Pai ce sa spun? Nu stiu, o fi, dar intentia afirmatiei mele nu era de a ma diagnostica pe mine, ci de-a intelege, direct de la sursa, cam care mai este sentimentul romanilor fata de tara in care traiesc. Iar cind spun tara, nu ma refer doar la gura de rai sau de „vai-vai!” dintre hotare.

Evident ca nu e vorba de vreun poll condus in mod stiintific, pe esantioane reprezentative, cu calcule matematice si concluzii multiple, dar chiar si asa, simplificat pina la limita trivialitatii, acest minisondaj de opinie emana, zic eu, chintesenta realitatii. Ideea mi-a venit atunci cind tipa care lucra la banca si la care ma dusesem sa schimb ceva bani, m-a intrebat daca imi place ceea ce am gasit in Romania, referindu-se la situatia de ansamblu, nu la un ceva anume. Ei bine, cind i-am raspuns ca ma bintuie gindul repatrierii, i-au sarit ochii din cap ca la melci. Pret de citeva secunde ma privi cu un interes nedisimulat, ca pe-o operatie de schimbare de sex. Apoi ingina ca pentru ea „hm, sa vrei sa traiesti unde nu-i de trait!”

Mai apoi, avind ideea deja formata si formulata-n cap, am bagat acelasi text si altor persoane cu care am venit in contact saptamina trecuta, petrecuta in Romania. Ba mai mult, am incercat ca cei carora-mi spovedeam intentia sa aibe un statut social diversificat, convins fiind ca asta va atrage dupa sine si o oarecare diversitate de opinii. Din pacate m-am inselat, maica-mea fiind singura fiinta rationala care nu a dazavuat intentia, ba as zice, chiar dinpotriva. Dar intrucit optiunea materna contravine pragmatismului riguros si logicii matematice, fiind de cea mai pura natura sentimentala, ma gindisem s-o elimin din calcul. Singurul motiv pentru care am decis s-o iau in consideratie e doar faptul ca in general procentajul de 100% pare neverosimil, prin perfectiunea lui, si n-as fi vrut ca rezultatul actiunii mele sa fii fost pus cumva la indoiala, nici chiar de sceptici.

Asa ca, dupa cum spuneam, in afara maica-mii, nimeni altcineva nu mi-a apreciat intentia declarata. Si asta ma duce cu gindul, impotriva vointei mele, la sceleratul Cotrocenilor, care intreba printre hahaieli, intr-un tete-a-tete cu diaspora  „pai de ce v-ati intoarce?” Si tot el, din cite-mi amintesc, ii invita pe doctori s-o-ntinda spre alte zari albastre, ceea ce s-a si intimplat.

In concluzie, se pare ca Romania a ajuns o tara in care nu mai merita sa traiesti, cel putin pe lumea asta. Si asta o spun cei ce-o traiesc, nu vreo Merkel sau vreun Barosso care dau verdicte aberante in ceea ce-i priveste pe romani. Oare cine o fi de vina pentru halul in care a ajuns aceasta tara a noastra? „Ghici ghicitoarea mea”, vorba unui mare ginditor contemporan.