Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for octombrie 2011


 

                   Din cite ma cunosc, nu sunt adeptul anarhiei, a dezorganizarii si a haosului. Cred in misiunea statului de drept in a crea si apara legile unui popor. Si mai cred in necesitatea acestor legi, fara de care am disparea probabil ca natie.  Dar nu voi intelege niciodata cum isi poate permite un conducator sa sfideze vointa unui intreg popor, care se multumeste doar sa scinceasca prin cotloanele mass mediei, fara sa ia drumul strazii, fortindu-i abdicarea. 

                     Nu am citit pina acum niciun articol referitor la mafiotii Sandu si Dragomir din care sa reiasa ca autorul sau comentatorii i-ar sustine. Toata lumea le doreste sfirsitul, dar nimeni nu face altceva decit sa dea din gura sau din taste, asa cum fac eu acum. Iar ei, faraonii, fii soarelui, o tin pe replici lapusnene. Sandu sfideaza o intreaga natie cu tupeul si nesimtirea caracteristice neamului prost, anuntindu-ne ca n-are de gind sa renunte la ciolanul care i se cuvine in mod permanent si neconditionat. El si Dragomir sunt stat in stat si-i doare fix in fundul curtii de dezastrul in care au dus fotbalul romanesc. Ei detin toata puterea decizionala, fie personal, fie prin comisiile aservite, ale caror voturi sunt manipulate exact ca in perioada ceausista, dar cind vine vorba de responsabilitati, se considera puri si nevinovati ca fatul nenascut. Pe de alta parte, strategia discursului lor e simpla si penibila. Nu pomenesc trecutul dezastruos, ci numai viitorul luminos, gindit de ei, vizionarii. Dar, gindindu-ma ca acel trecut reprezenta, in discursurile de acum citiva ani, acelasi viitor promis la nesfirsit, ma intreb, cam cit de nenorocit trebuie sa fii sa nu-ti recunosti insuccesele, incompetenta? 

                    Nu vreau sa fiu sarcastic, dar Imnul „Desteapta-te romane” e mai mult decit potrivit acestui neam supus.  Ma asteptam ca suporterii echipelor bucurestene, care rup scaune si dau foc la stadioane,  sa iasa-n strada cu miile si sa protesteze in fata sediului Ligii si al Federatiei de fotbal, pina cind jigodiile vor ceda jiltul si puterea.

                    Nu stiu ce intentii are DNA-ul, dar mi se pare ca au inceput s-o lalaie. Probabil c-au primit ceva directive de la Cotroceni si uite asa, totul va ramine neschimbat, ca si pina acum.

                    Nu instig la violenta, dar mi se pare ca rabdarea acestui popor nu are margini sau daca le are, sunt ignorate din comoditate. Lozinca „crezi c-o sa schimbi tu ceva iesind in strada” am auzit-o de sute de ori in ’89, de la oameni care, culmea, erau inversunati impotriva regimului, dar care erau in stare sa suporte in continuare batjocura decit sa faca ceva. Stiu, una e ceausismul si alta sandismul, una e situatia unei tari si alta situatia unui sport anume, numai ca eu analizez faptele, nu magnitudinea impactului si a prejudiciului, iar din punctul asta de vedere nu vad nicio diferenta. Acelasi comportament despotic, sfidator si falimentar cu care am fost deja obisnuiti.

Read Full Post »


                    Tito Schipa a fost una din figurile proeminente ale muzicii de opera universale, desi n-a avut puterea si intinderea vocii unui Corelli sau Di Stefano sau a mult mai celebrului lui contemporan, Caruso. De altfel, Tito Schipa facea parte dintre tenorii lejeri sau tenore di grazia, la mare cautare in bel canto-ul lui Rossini si Mozart, cu voce de menestrel, calda, delicata si efeminata. Poate si din aceasta cauza, Schipa a reusit sa cinte si sa incinte pe mai toate scenele lirice ale lumii, incluzind Teatrul Colon din Buenos Aires, Operele din Chicago, Los Angeles, Metropolitan, La Scala si Roma. Ascultati-l intr-o arie celebra, „Che faro senza Euridice” din opera „Orfeo ed Euridice” de Gluck, pe care nu o aleg intimplator.

                    Dar desi avea vocea aia de vatamat, uite ca pe la vreo 57 de anisori, reuseste s-o puna de-un copil, pe cae-l boteaza Michelangelo. In fine, ii da si alte trei nume printre care si Tito, asa ca micutul a ramas cunoscut sub numele de Tito Schipa Jr. Interesant e faptul ca pustiul e la fel de talentat ca tatal si pe la vreo 27 de ani compune si interpreteaza o opera rock, Orfeo 9, in care trateaza aceeasi tema, dar intr-o maniera modernista. Interesant e ca in aria intitulata „Ciao” foloseste fragmente din „Che faro senza Euridice” cintata de taica-sau, in memoria caruia, probabil, a compus aceasta opera.

Iata si o arie din Orfeo 9, in care Tito interpreteaza rolul lui Orfeu.

Read Full Post »


***

Din marmore mediterane, dantelate pe nisipuri

Si din flesul lui Uranus,  mutilat de-un fiu ceresc,

Te-ai nascut tulburatoare, tu, pacat in trup de zee,

Ca s-aprinzi in asta lume, vina lumii de lumesc.

 ***

 

 

 

 

Read Full Post »


                    Happy Thanksgiving! Dupa cum va spuneam, astazi avem musafiri la masa. Ce nu v-am spus, pentru ca am aflat-o ulterior, e faptul ca sotia a decis sa-i dea acestei invitatii o semnificatie in spiritul sarbatorii. Asa ca a dat telefon invitatilor si le-a spus ca masa va avea un caracter caritabil, motiv pentru care se vor stringe donatii. Iata despre ce e vorba. Acum vreun an, cred ca v-am spus deja, un prieten de-al nostru a alunecat pe scari, a cazut nasol si a paralizat. Se pare insa ca exista sperante de reabilitare. Nu totala, dar considerabila, considerind alternativa. Ei bine, Florin trebuie sa inceapa sedintele de fizioterapie. Asa ca, sotia mea s-a gindit, si sunt mindru de aceasta initiativa, sa dea aceasta masa de Thanksgiving cu scopul de-a colecta o suma de bani care sa acopere cheltuielile pentru fizioterapia lui Florin. Mentionez ca OHIP (asigurarea de sanatate in Ontario) nu acopera aceasta cheltuiala. Mai mult decit atit, am decis ca noi sa contribuim cu intreaga suma pe care o vor dona ceilalti participanti. Ei bine, asta va fi un adevarat Thanksgiving si sunt extrem de fericit ca-l organizam.

                    Bun, acum sa trecem la masa. Iata si pregatirile, in imagini, pe care le-am inceput cu noaptea-n cap. Mai intii am arajat masa, decorind-o cu frunzele pe care mi le-au donat artarii din vecini si dovleci de diferite tipuri. De fapt am facut si supot de luminari din doi dovleci simpatici si vargati. Apoi m-am apucat de culinareala. Iata exemplele a cele ce vor fi servite. Mentionez ca „bestia” sau pe numele de botez, curcanul, fiind inca in cuptor, am sa-l pozez mai tirziu si atunci voi atasa si poza, postului de fata.

                    Incepem cu un foietaj pe care l-am umplut cu carne de curcan tocata amestecata cu tot felul de condimente. Apoi, voi baga o piftie de curcan, dupa care, traditionala supa-crema de dovleac, facuta cu stock de curcan. Piesa de rezistenta, „bestia”, va urma la rind, cum spuneam, pozele, ceva mai tirziu. Masa se va incheia cu placinta de dovleac, dupa care ma dau in vint, cafele si coniace, ca sa alunece. 

Happy Thanksgiving everybody!     

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Read Full Post »


                    Va pomeneam de ziua de astazi, care e cu adevarat perfecta. poate nu de dat cu saniuta, da’ la mine zilele de sanius sunt total imperfecte, asa ca, ziua e perfecta dupa gustul meu. Stiu, multi afirma ca nimeni si nimic nu-i perfect. Bull shit! Ei considera perfectiunea ca fiind doar apanajul divinitatilor, localizata undeva-n imponderabilitate, in al paispelea cer (?), nevazuta, neintilnita, da’ existind cu siguranta. Ce-or fi intelegind ei prin acea perfectiune? Nu stiu exact si poate nici ei, dar nu cred ca se refera la perfectiunea fizica sau fizionomica, desi daca stai sa studiezi reprezentarile grafice ale acelor divinitati, sa dea dracu daca am vazut vreun sfint pocit. Stilizat, poate, dar in niciun caz hidos. Asa se face ca toti Hristosii arata, desi diferit, a manechini din trupa vreunui Armani sau Valentino. Poate, cu putina imaginatie, si din trupa unui Jean Paul Gautier sau John Galliano. In asta consta oare perfectiunea atit de invocata, a divinitatilor? Fara negi si alunite, fara deviatii de sept si ochi privind crucis, cu fruntea inalta, dar fara chelie si cu trupul epilat ca la Chip N Dale shows? Cel putin cam asta am observat eu in mai toate picturile care incercau sa redea acele perfectiuni imaginare si umanizate.

                    Numai ca, din punctul meu de vedere, perfectiunea o putem gasi numai pe Pamint, fara a trebui sa bintuim , cu imaginatia, coclaurile ceresti. Exemple am dat in diferite interventii anterioare, referindu-ma la culori, sentimente, arta si chiar stiinte, asa ca astazi voi exemplifica perfectiunea fizica, cea reala si paminteasca. Cea care ne sare prima-n ochi si care nu poate sa treaca neobservata unuia care nu sufera de miopie. Ei bine, aceasta perfectiune exista. Nu stiu citi perfecti sau perfecte exista pe lume, dar aia care sunt, te cam lasa mut de admiratie. Si ca sa nu se creada ca bat si eu cimpii despre Ilene Cosinzene si Fete Morgane, am sa demonstrez ca nu-i vorba de vreo plasmuire ispiresciana. Iata o paralizanta, careia poate doar vreun cubist inrait, vreun homosexual sau vreun extraterestru hermafrodit, sa-i gaseasca vreun cusur, ca altfel, eu o vad perfecta. Evident, perfectiunea in raport cu standardele umane, ca asta suntem, pina una-alta.

                    Ar fi mult mai multe de aratat, dar sunt convins ca le-ati vazut si voi, asa ca, revenind la titlul postului, as spune ca perfectiune exista printre noi si nu trebuie decit s-o observam si s-o acceptam, fara a mai cotrobai prin Univers cu ajutorul imaginatiei, oricit ar fi ea de bogata.  Ma refer la perfectiune in acceptiunea umana, nu martiana.

                    Ce poate fi imperfect in cintul lui Batistti care invoca dragostea, o alta perfectiune care ne caracterizeaza pe multi din noi? Ba poate si pe necuvintatoare.

Read Full Post »


                    Managementul casei EMI le cere Deep Purple-ilor sa vina cu un single promotional pentru albumul In Rock, care tocmai fusese imprimat. Purple-ilor nu le-a prea convenit propunerea, dar n-au avut incotro, asa ca s-au intilnit in studio pentru a compune ceva reprezentativ. Pe la 22:30, dupa ce au frecat-o o zi intreaga, nemultumiti de orice le iesea din grifuri si gitlejuri, au sunat stingerea. In acel moment Ritchie Blackmore baga in treacat citeva acorduri din Summertime a lui Ricky Nelson

                    Auzind acordurile respective si necunoscind originea lor, Roger Glover a strigat incintat „that’s it!”. Si uite asa, in citeva ore, cei doi Ian, Jon, Roger si Ritchie au pus la punct Black Night, care avea sa ajunga imediat un hit in topul clasamentelor, fredonat de-o intreaga generatie. Despre versuri, care fusesera scrise la repezeala si probabil prin aburi grosi de whisky, Ian Gillan spunea mult mai tirziu, ca inca nu stie despre ce e vorba si ce-au vrut sa spuna.

Black night it’s not right,
I don’t feel so bright,
I don’t care to sit tight.
Maybe I’ll find on the way down the line
that I’m free, free to be me.
Black night is a long way from home.

I don’t need a dark tree,
I don’t want a rough sea,
I can’t feel, I can’t see.
Maybe I’ll find on the way down the line
that I’m free, free to be me.
Black knight is a long way from home.

Black night, black night,
I don’t need black night,
I can’t see dark night.
Maybe I’ll find on the way down the line
that I’m free, free to be me.
Black night is a long way from home.

Read Full Post »


In ciclul, amenstrual, „Dati-i un nume”, voi posta cite o imagine, raminind ca voi sa-i puneti un titlu. Titlul cel mai haios va da numele postului. Prima imagine e din sport sau ma rog, un fel de sport.

Numele pe care l-as fi ales eu: „Degetoscopie fotbalistica”, dar tinind cont ca astazi jucam impotriva Belarus, m-am hotarit la titlul urmator:  „In cautarea calificarii” Dar daca veti gasi un altul mai potrivit, care sa faca legatura intre imagine si meciul de astazi, il voi schimba.

*

*

Read Full Post »


***

Privind prin muzici,

mi te-am compus in notele-ti lascive,

S-apoi ti-am fredonat conturul,

Pierdut obscen in portative.

***

Read Full Post »


                    Sunt dinamovist, asta e! Si nu de ieri, de azi, ci de cind ma stiu. Nu sunt totusi unul caruia sa i se fi incetosat vederea si judecata din cauza acestui defect. Sau cel putin, asta imi place sa cred. In fine, n-o mai lungesc si trec direct la subiect.

                    Mai ieri apare o stire in GSP cum ca Vasluiul a folosit in meciul contra dinamovistilor un jucator care nu avea drept de joc. Bun! Nu analizez motivele, cert e ca UEFA  ia tras de atentie pe vasluieni ca nu-l pot folosi pe respectivul, asta dupa ce il folosisera deja, iar vasluienii s-au conformat si l-au scos din lot. Asta denota faptul ca ilegalitatea s-a comis. Pina aici lucrurile par clare, dar ce mi se pare ridicol e ca Dinamo ar fi trebuit sa cistige meciul la masa verde exact datorita folosirii ilegale a acelui jucator. Dar, stupoare! Dinamo trebuia sa faca contestatie in primele 48 de ore dupa meci, pentru ca acest furt sau eroare sau neglijenta sau ilegalitate sa fie penalizata. Cu alte cuvinte, ilegalitatea se prescrie dupa 48 de ore. Foarte interesant. Adica Vasluiul e absolvit de vina doar pentru ca aceasta a trecut neobservata de adversar. Dar daca UEFA s-a sesisat imediat, de ce nu a si decis penalizarea? De ce FRF sau Liga nu au penalizat ilegalitatea. O fac din incompetenta sau din anumite interese, pentru ca nu inteleg cum e posibil ca Liga sa certifice un transfer, stiind ca-i ilegal. Asadar, ilegalitate e numai atunci cind o observa adversarul? Nu prea inteleg asfel de reguli. Adica daca furi si nu esti prins de pagubit in 48 de ore, esti considerat basma curata, chiar daca politia a descoperit si fapta si faptasul? Cum ramine ,atunci, cu toate penalizarile de pina acum dictate de FRF ?

                   Nu stiu cum vede un vasluian sau un stelist aceasta anomalie, dar dinspre Stefan cel Mare pare a fi o regula cel putin bizara, ca o infractiune al carui infractor e cunoscut de organele competente, sa fie prescrisa dupa 48 de ore pe motiv de nebagare de seama din partea pagubitului. Nu e vorba de-a obtine puncte fara efort sau fara merit si nu e vorba de Dinamo, dar daca exista un regulament si daca acel regulament a fost incalcat, atunci cred ca penalizarea se impune in mod neconditionat.

                    Si ar mai fi ceva de adaugat. Cum se face ca Porumboiu, care se pretinde un model de integritate, nu sufla o vorba referitoare la acest subiect? Poate ca nu-i putem pretinde sa se autoincrimineze, dar totusi, cum de Liga si FRF nu iau pozitie, chiar daca pozitia lor nu-i va mai ajuta pe dinamovisti, din cauza celor 48 de ore aberante? Lipsa deciziei mi se pare ca legalizeaza intrucitva infractiunea sau cel putin, incearca s-o musamalizeze.

Read Full Post »


                    Curcanul m-astepta in frigider, mustind de nerabdare. Mi-l propusesem, dar uite ca m-am impiedicat de-un piept de rata, si cum acestei oratanii nu-i pot rezista, oricit ar macani ea de mult, m-am hotarit sa-l introduc in opera de arta culinara pe care urma s-o compun.

                    Ca uvertura, m-am gindit sa bag o punguta cu doi bani. De fapt, la bani am renuntat, avind fierul deja cam ridicat, inlocuidu-i cu doua alune si o picatura de got cheese.  Bine, acum sa nu va inchipuiti ca punga era chiar punga, dar am facut-o sa arate ca atare, din felii de somon afumat. Ca vorba-ceea, prezentarea are si ea rolul ei, pe care nu-l pot contesta decit necuvintatoarele .

                    Trecind la actul I, am compus o supa si pentru ca mai aveam ceva mazare in congelator, m-am gindit s-o pun de-o crema in care am introdus si-un bemol de cartof. Ceapa am calit-o cu ulei de masline in care bagasem la macerat ceva cimbru si busuioc pentru a-i da o aroma placuta.  Si pentru ca din mazare, ceapa si cartof ar fi iesit doar o pasta, am bagat in blender, treptat, stock de rata pina am obtinut consistenta dorita. Dupa ce mi s-a parut suficient de supa si de crema, am adaugat si citiva stropi de vodka pentru a-i da un kick si pot spune ca a fost o idee extraordinara. Pe linga kick, vodca mi-a dat si ideea de-a servi supa dintr-un shot de vodka, dar intrucit cele pe care le aveam in casa erau prea mici, am ales pahare de vermouth.

                    Si uite asa am ajuns la ultimul act in care, dupa cum spuneam, pieptul de rata juca rolul primadonei. Ca garnitura, am „confectionat” un sos de dovlecei si pentru culoare, am pus tot morcovei, ca si la supa.

Asa ca, pofta buna si nu uitati, „cooking is sexi”

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »