Tandemul nenorocirii

                    Se spune ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Ei bine, regula se pastreaza si in cazul nenorocitilor. Nu stiu cum, dar stiu de ce, oamenii integri sunt in general izolati si nu se regasesc printre … alesi. Asta poate si pentru ca alegerile sunt de fapt niste sforarii murdare, iar candidatii, cu cit sunt mai iscusiti intr-ale manipularii, cu atit au mai multe sanse sa-si apropie electoratul. Ce om cu bun simt, onest si modest a intrat vreodata in alegeri si le-a cistigat? Fie c-a mintit, fie c-a inselat, fie c-a instigat, fie c-a falsificat, fie c-a profitat, fie c-a santajat, fie c-a mituit sau a cumparat voturi, nimeni nu a concurat si cistigat in mod cinstit si legal. Iar daca s-o fi intimplat vreodata, acela sigur a intrat in categoria perdantilor. Batalia pentru ciolan e una aspra si nu poate fi cistigata pe cai cinstite. Atita timp cit exista un interes la mijloc, omul sau mai bine zis, unii oameni, cei care participa, sunt in stare de orice. Iar mai apoi,  odata inscaunati in jiltul oricarei puteri, continua cu si mai mare tupeu, tupeu conferit de pozitia privilegiata, sa-si etaleze „calitatile” care i-au propulsat in rindul favorizatilor.

                    Asta e si cazul celor doi nenorociti din fruntea fotbalului romanesc. Doi mitocani  care s-au lipit de jilturi, ca mucii de chiuveta, si pe care numai puscaria-i mai poate deslipi. Ce sa zic, eu le-o doresc cu tot cu confiscarea averilor obtinute pe cai numai de ei stiute.