Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iulie 2011

Tagliatelle


                    Bine bai, poftim, PASTA, ca sa nu ziceti ca-s figurant si ma dau italian. Mai deunazi mi se facuse o pofta teribila de niste pasta. De fapt, nu era doar pofta care-mi dadea ghes. Colac peste colesterol, mi se recomandase sa tai grasimile. Asta pentru mine echivaleaza cu decapitarea. Nu spun a cui. Dar cum nu ma pot tocmi cu vraciul, am dat fuga la halimentara si mi-am tras ceva iepurisme si italienisme. Cum imi trebuiau si ceva proteine-n corp, am pescuit si un steak de tuna pentru un eventual…ceva, ca aperitiv.

                    Ajuns acasa, am hotarit, dintr-un orgoliu personal, sa nu folosesc sosurile din frigider, ci pe cel facut de mine. Problema e ca cel fact de mine nu era facut, asa ca m-am apucat sa-l creez. Cum? Va spun imediat. Mai intii, am hotarit s-o pun de un tartar si desi tuna aia era suficienta si de steak putin perpelit, am rezistat ispitei si-am dat-o pe mincarea saracului, pasta.

                    Am luat citeva rosii si le-am dat prin razatoarea mare. Evident ca le poti baga in blender sa le faca terci, dar mie-mi place ca sosul sa aibe putina textura. Asa ca, am calit ceapa si usturoiul, dupa care am trintit rosiile si le-am lasat sa fiarba pina cind apa s-a evaporat si sosul a capatat consistenta. Am aruncat si citeva frunze de busuioc, tocate, sare, piper. Apoi am fiert pasta, al dente. Asta e un fel de pasta nefiarta, in conceptia maica-mi, care nu s-ar atinge de ea. La Romania se obisnuieste sa se fiarba pasta pina la dezintegrare, dar italienilor le place putin mai ferma si au perfecta dreptate.

                    Dar pina sa se fiarba pasta, am executat tartarul. De data asta intr-un mod putin diferit de cel traditional. Iata-l!

                    Si cum in casa tocmai mi-a rasarit o sticla de slibovita, am renuntat la Chivas-ul uzual, si am tras o cinzeaca, dupa care am uns taglialatelle cu un vinisor rosu, pentru globule. Sos, am pus cit sa le minjeasca, ca asa fac italienii. Pentru lamuriri suplimentare, l-am intrebat pe un italian care mi-a spus ca la ei la tara, unde fiecare-si face pasta lui, important e gustul pastei, nu al sosului si de aceea pun sos cit sa le coloreze. Evident ca pasta mea era facuta de altii si nu in casa, dar am vrut si eu s-o ard original.

 

                    Ei, si pentru a incheia intr-o nota pe placul doctorilor, mi-am tras un suc. Prosta idee, mai ales dupa vinisorul ala. Mi-am stricat tot gustul dobindit cu atita munca. Dar asta e, trebuie sa ma vitaminizez, desi am la fier de as putea sa dau si altora. Sucul l-am facut din varza, morcovi, celery si mar. Simplu si naspa. Vi-l recomand, numai cu conditia sa puneti vreo trei mere.

Read Full Post »


                    Multi suntem tentati sa judecam lucruri, oameni si evenimente, dupa aparente. Majoritatea constituind-o cu preponderenta, angajatii mass media. Poate din graba, poate din dorinta de dreptate, poate din prea multa incredere in propria logica,  poate din prea mult zel sau poate din dorinta de a manipula opinia publica. Motivul conteaza mai putin, desi el ar trebui eliminat in primul rind, dar ceea ce conteaza sunt consecintele acestei judecati care pot fi similare sau chiar mai grave decit crima in sine. De aceea e bine sa avem toate probele si informatiile inainte de-a condamna sau de-a arata cu degetul. Evident ca putem lansa unele supozitii, dar acelea trebuiesc insotite de un verb care sa reflecte subiectivitatea, ca de pilda: cred ca…, presupun ca…, as zice ca…, e posibil ca…etc  Din pacate, insa, articolele, in general, se constiuie in adevarate capete de acuzare, generind mult rau persoanelor vizate. Si atunci te intrebi, „oare rolul presei e sa informeze sau sa dezinformeze opinia publica?”

Read Full Post »


Opt negrii mititei

M-asezau la spate,

Unu’ a sfirsit pe varza

Explicati in patru versuri imaginea de mai sus.

Read Full Post »

Amurgul Zeilor


                   Cine si-a imaginat ca voi baga niscai poze cu amurguri purpurii, s-a inselat. In primul rind, n-am facut-o pentru ca gasesc absolut nepotrivita expresia „amurguri dumnezeiesti”, intrucit culoarea amurgului aduce mai mult a iad, decit a rai. Pe de alta parte, amurgu-i un sfirsit, iar din cite am auzit si eu de la cei mai putin ignoranti decit  mine, divinitatile nu au inceput si n-au sfirsit, exista pur si simplu, dar nu ciclic, ca amurgul.

                    Asa ca, intrucit religiile barbare, politeiste, erau fructul unor minti rudimentare, care habar n-aveau ce-i aia catapulta, au fost inlocuite treptat si fortat cu alte religii, tot politeiste, dar mult mai avansate din punct de vedere imaginativ si speculativ. In acele timpuri de cumpana cind, civilizatii-i civilizau pe barbari, s-a aflat adevaratul adevar, cum ca zeitatile-si trasesera vile-n Olimp. Cine nu credea, era sacrificat pentru a intelege mai bine care-i adevarul. Chestie care pe mine ma uimeste din punct de vedere existential, intrucit nu-mi dau seama cum a putut trai omenirea in ignoranta pret de milenii. Nu numai ca au trait, dar s-au rugat fierbine acelor divinitati, le-au iubit, le-au sacrificat semeni de-ai lor, le-au inaltat imnuri si temple, ca pina la urma sa aflam ca erau de fapt niste naluciri si ca adevarul urma sa fie descoperit peste alte mii de ani, de niste ciobani din Orientul Mijlociu. E foarte posibil ca toate acele sute de miliarde de politeisti sa fi sfirsit in iad, atita timp cit n-a fost nimeni sa le salveze sufletele iar asta mi se pare inadmisibil si sublim.

                    Norocul omeniri a fost ca pe lume existau evrei. E, astia, ai dracului meschini, au hotarit sa centralizeze puterea si sa concedieze o pleiada intreaga de zeitati, considerind ca ofrandele pentru tot Comitetul Central al zeilor si semizeilor i-ar fi dus la sapa de lemn. In fond, tot ce genereaza societatea umana, este motivat de o anumita necesitate. Care o fi fost necesitatea schimbarii religiilor si demiurgilor, mi-e greu sa explic, dar probabil ca cei inlocuiti devenisera periculos de ireali.

                   Cum zeii si rudele lor devenisera niste entitati perimate, in numele carora erau sacrificate vieti omenesti si nu numai, ce s-au gindit ovreii: „mai, bine-ar fi sa facem noi asa un gheseft si sa nascocim un super zeu pe nume dumne zeu” E si uite asa, toate zeitatile romane si elene au fost sterse cu buretele monoteismului, tot asa cum ele stersesera la rindul lor, cu acelasi burete, toti zeii barbari. In fond romanii si grecii erau niste idioti care ignorau evidentele clare ale unicului Parinte care statea la baza genezei universale de care numai ovreii fusesera incunostiintati. Dindu-si seama de afacerea turistica aparuta din senin, in timpul celor 40 de ani petrecuti prin desert, ovreii l-au trimis pe Moise sa vada cu ce povesti poate veni din Sinai. Cum pe Moise nu trebuia sa-l rogi de doua ori, a doua zi a si ajuns in vecinatatea celui mai faimos boschet care, cind l-a vazut pe Moise, s-a aprins de placere, iar la megafoanele Sinaiului s-a auzit limpede, vocea celui care pina atunci fusese confundat cu o intreaga mitologie de zeitati. E si uite asa am reusit si noi sa aflam adevarul,  cum ca Universul s-a format dintr-o porunca, ca sorii au aparut din alta porunca, ca  zoologia, zootehnia, botanica si horticultura au aparut la al treilea pocnit din degete si in sfirsit, ca omul a aparut ca oalele de Horezu, din lutul deja racit al Pamintului. E foarte adevarat ca nu s-a specificat cui anume li s-au dat poruncile respective, dar e foarte posibil sa se fi aplicat maxima fotbalistica „eu centrez, eu dau cu capul” Ce sa zic, o evolutie extrem de interesanta si absolut logica in stabilirea identitatii reale a noii divinitatii. 

                    Asa ca, se poate spune, fara urme de tagada, ca amurgul unei divinitati constituie rasaritul alteia. Sunt convins ca peste citeva sute sau mii de ani, acelasi lucru se va intimpla si cu asa zisul „monoteism”, care numai mono nu este, avind in vedere ca e vorba de o treime eminamente masculina si de o armata de sfinti, responsabili si ei cu una-alta, pe Pamint si-n ceruri. Religiile actuale vor intra, inevitabil, in reciclare. Lumea-si va gasi alti demiurgi la care sa se prosterneze si pe care sa-i iubeasca la disperare, asa cum o face cam de cind a inceput sa gindeasca. Evident ca cei actuali vor deveni simple povesti de adormit copii, asa cum s-a intimplat cu  Olorun, Ra,  Quetzatcoatl, Zeus, Jupiter…etc.

                    In incheiere, as mentiona ca cele de mai sus constituie pareri personale si nu adevarul pe care, in fond, nu-l cunosc nici cei care-o pretind.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Read Full Post »


Sa aveti o duminica plina de … fun!

 

Ora de botanica. Profesoara spune:
      – Copii, ştiati că stamina şi pistilul sunt organe de reproducere?
      Bula din rândul din spate:
      – Hai sa-mi bag  bula,  si eu le miroseam!

Read Full Post »


                    Nu, nu e doar un joc de cuvinte. E un siaj. Ei da, o dira lasata de Boc-ul guvernamental  si corabia lui avariata, pe cale sa se scufunde. Veti spune ca Boc nu-i capitan. Pai nu e, dar daca matelotul prezidential e zdrobit de acea licoare fermecata doldora de grade, Boc a ramas sa scoata castana incinsa din foc, cu mintea-i goala. Altfel spus, sa scoata tara din criza, pentru ca pe matelot n-are cum sa-l scoata din alcoolemia lui proverbiala, nici daca-l leaga de catarg. In concluzie, tara e in picaj liber. Colac peste pupaza, acest Boc, dobitoc, incearca redresarea cu un manej intreg de dobitoace, de parca ar conduce Arca lui Noe, nu o tara si o natiune.

                   Dar sa ne intoarcem la Bac. Situatia de fapt, e ca de la ultimul Bac incoace, toata lumea a ajuns la apogeul indignarii din cauza rezultatelor, spun ei, dezastruoase. E foarte adevarat ca ne confruntam cu o oarece penurie de absolventi si de aceea, poate, toata lumea a dat-o pe statistici, calcule, previziuni, dar n-am auzit pe nimeni sa spuna si lucrurilor pe nume. Adica, in ce consta diferenta grosolana intre generatiile precedente si cea actuala? Ca in fond, generatia parintilor este imprimanta generatiei actuale de bacalaureanti. Oare aveau generatiile precedente mai multi absolventi de Bacalaureat? Ei si? Ce draci de semnificatie poate avea acest procentaj, atita timp cit absolventii de universitati ai acelei generatii duc acum tara de ripa, cu tupeu si nonsalanta? De pilda, Boc. Pai asta nu-i licentiat? Ba este si cu toate astea, atirna ca un liliac de tavanul guvernului, luind decizii cu capu-n jos sau de-a-ncurulea. De ce ne trebuiesc, atit de mult, absolventi de Bac ca Boc? Care-i diferenta intre un mafiot cu studii superioare si unul fara de ele? Care-i diferenta intre ce face Boc si ce face un Borcea sau un Becali?

                    De ce se ignora oare puterea exemplului? V-ati intrebat cita scoala au VIP-urile la un loc? In marea lor majoritate sunt oameni fara bacalaureat sau cu el luat pe bani, pe copiat sau pe „hop, top, hai ti-o-ndop”.  Si atunci va intreb, ce asteptati de la noua generatie? Sa fie geniala? Pai cum si de ce? Ce va face sa credeti ca pot scapa de acest virtej vicios, inotind contra sensului?

                    Nu cumva la baza esecului la Bac, sta esecul lui Boc, care-i in raport direct cu esecul electoratului in alegeri? Ce a facut actualul guvern pentru institutia invatamintului romanesc, care a ajuns o cosmelie nenorocita? Poateee…canci? Dar pe astia din conducere, cine i-a ales acum sase ani? Im mod sigur, nu elevii dintr-a sasea, care acum pica Bac-ul pe capete? Conducerea actuala, in frunte cu exponentii ei sunt repetenti in privinta invatamintului si, de fapt, in toate privintele. Pentru ei, imbunatatirea invatamintului consta in maghiarizarea lui si nimic altceva.

                    O alta cauza fundamentala, e ca intreaga mass media romaneasca e aservita si propulseaza numai agramati si inculti, ale caror averi, tite si figuri, invers proportionale cu numarul de diplome, frizeaza logica si bunul simt. In acelasi timp, ingineri, doctori si profesori, fac greve si se jelesc de mama focului, pe la toate forurile incompetente ale acestei tari, sperind ca vor gasi intelegerea vreunui titrat cu functie. Culmea ironiei este ca la mai multa intelegere se pot astepta de la unul ca Becali, decit de la vreun erudit din Senat, ales de ei sa-i reprezinte. Si atunci va intreb, ce sa-i motiveze pe copiii si adolescentii de astazi, bogatia, puterea si incultura sau saracia, diplomele si somajul? Onestitatea si nevoia sau coruptia si bunastarea? Care exemplu sa-l urmeze-n viata si din ce motive?

                    Mai tineti minte lozinca: „Invata mama, s-ajungi si tu cineva in viata!” Pai cum credeti c-ar suna acelasi indemn, actualizat? Poate : „invata mama, s-ajungi si tu un amarit in viata!” ? Credeti c-ar mai avea acelasi efect?  Lozincile perimate ale trecutului au ramas undeva in urma. Realitatea e ca si atunci erau la fel de artificiale, exprimind mai mult o normalitate dorita, decit una existenta. Cam cum te-ar privi copilul cind tu, inginer sarac, (expresia cred ca a devenit pleonasm), i-ai spune, aratindu-i-o pe Bianca sau pe Moni, „cine are carte, are parte”? Sau si mai si,  pe parlamentarul european, Gigi? Dar daca ati vrea sa-i formati copilului, caracterul, i-ati putea da ca exemplu un Boc sau un Videanu? Sau poate pe Udrea, Eba sau Basescu? Veti spune ca fiecare clasa sociala-si are vreascurile ei, dar problema e ca, in societatea actuala, daca nu esti vreasc, n-ai ce cauta in livada bunastarii. Nu cumva rezultatele Bac-ului se aliniaza rezultatelor Guvernului, Presedentiei, Parlamentului si in general, intregului sistem?  Si atunci ma intreb, cit de surprinzatoare pot fi rezultatele Bac-ului, cind rezultatele Boc-ului sunt dezastroase?

Read Full Post »

Let’s food!


Dupa cum va spuneam, ieri, inainte s-o tund de la serviciu, aveam chef de un gratar. Cum insa n-aveam chef de carne, m-am orientat spre peste. Asa ca m-am oprit la Longos, de unde mi-am tras un fileu de arctic char, wild. Cum acasa mai aveam citeva placi de cedru, ceva salata si orez, n-am mai cumparat nimic altceva.

Odata ajuns in bucatarie, mi-am turnat un Chivas si am bagat placa de cedru in apa, dupa care am scos fiara din punga si-am trintit-o pe placa. Am scaldat-o-n zeama de lamiie, am imbalsamat-o cu sare si piper, dupa care i-am adaugat niste alune macinate. Problema e ca le-am macinat cam mult. Trebuiau doar sparte, dar a mers si asa. Dupa ce l-am facut gigea, l-am portionat, pentru ca odata gratarizat, nu-l mai poti taia ca-n Neckermann. Cum gratarul se-ncinsese deja, l-am bagat la perpelit.

…………………………………………………………………………………………………………………..

 

 

 

…………………………………………………………………………………………………………………..

Ei bine, dupa vreo 10-15 minute, cind l-am extras, arata de-ti venea sa-l maninci, nu alta. Si pentru ca tot imi venea, l-am asezat frumos pe farfurie, alaturi de celelalte colege si-un „fir” de anchovy, halindu-l, cu tot cu vinul alb care-mi ramasese intr-o sticla neglijata. Uitasem sa spun ca rolul placii e sa arda. De fapt sa fumege, ca d-asta trebuie bagata-n apa. Asta numai daca doriti ca animalul sa aibe acel gust de afumat care sta bine gratarelor. Evident ca daca faceti gratarul cu lemne, nu mai aveti nevoie de nicio placa suplimentara. Nici macar de una dentara.

…………………………………………………………………………………………………………………..

Read Full Post »


                    Chiar asa, de unde i-o veni numele, astuia? In fine, nu stiu daca ati auzit de el, ca eu personal, habar nu-l stiam. Adica-l stiam pe unul, dar il stiam de „frinarul” si nu din folclorul anglo-saxon, ci din cel romanesc. Numai ca asta, nu-i frinar ci prestidigitator. Adica presteaza cu degetele? Pai stati asa ca Mullica al nostru presteaza cu gura, ceea ce-l face mai mult…Muica, caz in care n-ar fi exclus sa fie vreun romanas naturalizat prin Spania. In orice caz, placindu-mi numarul extrem de mult, m-am gindit sa-mi impartasesc placerea. Cum nu obisnuiesc sa ma impartasesc popilor si banuind ca voua nu v-ar displace o impartasanie din partea-mi, iat-o:

Read Full Post »


Compuneti patru versuri inspirate de aceasta imagine.

***

Serpuind stralucitoare printre uscaciuni si trunchiuri,

Luminata pe alocuri de iubirile-mi nepure,

Iar m-a inselat, trufasa, cu-a ei furca de raspintii,

Continuind sa ma tot poarte prin a anilor padure.

 

Read Full Post »


                    Stiu ca va uitati la titlul asta, ca la limba chineza. Si de fapt e firesc, pentru ca asta si este. De ce am ales sa scriu America (Independence Day) in chineza? Din dorinta declarata de-a ma pune bine cu viitorii vecini. Orice ar spune americanii si oricit de mindri ar fi de prezentul lor, trebuie sa admita ca politica defectoasa i-a dus de la „We want you!” la „Who wants me?”

    

                    Dar pina cind va fi sa fie, daca va fi,as vrea sa le urez un

 Happy

Independence Day!

Ma refer la independenta politica si teritoriala fata de brits, nu la cea economica, pe care au inceput s-o piarda, treptat, dar sigur. Ciudat mi se pare faptul ca nimeni nu e preocupat de cedarea benevola a acestei independente, de care se fac vinovati toti politicienii, indiferent de coloratura.

                    Sa va pazeasca mintea de pe urma de o astfel de combinatie!

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »