Dupa cum va spuneam, am crescut cu un fel de bona. Nu, nu era chiar bona si nici frantuzoaica. Cu frantuzoaica mergeam in Ioanid, unde ne frantuzeam pina pe la prinz, cind ma aducea acasa. E, acasa ma astepta Edit, careia eu ii spuneam simplu, Edi. Asta era o unguroaica sanatoasa, care ne facea cam toata treaba in casa si care, pe linga treaba, mai vedea si de mine pina apareau ai mei de la serviciu. Ce mai tin eu minte si nu ma mira, e ca purta lucruri destul de scurte, largi si decoltate, ca era plina de proeminente placute ochiului si ca intotdeauna cind se apleca, o facea de la mijloc, fara sa indoaie picioarele. Si vedeti voi, asta era motivul pentru care imi placea sa stau cocotat pe un scaun in bucatarie si s-o privesc facind mincare.
Dar din toate gulashurile pe care le pregatea, mie-mi placea cel mai mult cind facea piine de casa. In primul rind, framintatul aluatului era un adevarat exercitiu pentru ochii mei, care sareau in toata partile, urmind traiectoria pieptului ei generos. Ce-i drept, Edit n-avea multa carte, dar avea niste tite, ca si-o minte inocenta, dar precoce, ca a mea, le putea aprecia calitatea. Unde mai pui ca tipa nu auzise de sutien, asa ca la fiecare aplecare, mi se aratau in toata splendoarea lor si sa nu va imaginati ca-mi intorceam privirea de la ele. Nu, chiar as spune ca nici nu clipeam, de frica sa nu pierd imaginea in dosul pleoapelor. Dar asta nu era tot, pentru ca in momentul in care coca aia trebuia bagata-n cuptor, odata-si desfacea picioarele, de-ai fi zis ca-i lustra din sufragerie si se apleca suficient, cit sa i se vada chilotii, pentru ca spre deosebire de sutien, chiloti purta, din nefericire, iar la vremea respectiva erau cit sacosa in care aducea cartofii. Cu toate astea, eu o vedeam goala, pusca. De fapt, asa mi-o si inchipuiam, calarind un unicorn alb, despre care stiam de la taica-meu ca ar fi fost un cal fermecat, dedicat cosinzenelor, si cum ea era blonda, parca o vedeam galopind in amurg, printr-o padure de cristal. De padurea asta tot de la taica-meu aflasem ca exista, cind imi povestea in soapta, intr-un mod confidential si tainic, despre Feti Frumosi si Ilenele lor.
Ei, dar cum in general, tot ce are un inceput, are si-un sfirsit, uite ca si programele mele, de excitari perpetue, au luat sfirsit. Era probabil prin miez de iulie cind am plecat cu ai mei la mare, iar la intoarcere, i-am auzit discutind despre faptul ca vor trebui sa gaseasca o alta fata in casa, intrucit Edi hotarise sa plece din Bucuresti. Asa ca din apetisanta cenusereasa care-mi incinta dupamiezele, cu formele ei rubensiene, ramasese doar cenusa unor amintiri din bucatarie. Of, ca rau e fara bona, mai ales cind e si unguroaica!
Au mai scris in cadrul „Duzinei de cuvinte”:
vero: http://anaveronica.wordpress.com/2011/07/02/de-trei-ori-peste-cap-al-optsprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/
blueriver: http://carmensima.ro/2011/07/02/noapte-la-malul-marii/
scorpio72: http://scorpio72.wordpress.com/2011/07/02/duzina-de-cuvinte-amintiri/
psipsina: http://pisica07.wordpress.com/2011/07/02/duzina-de-cuvinte-remember/
ApreciazăApreciază
[…] Au apelat la aceeaşi duzină de cuvinte: papagigli […]
ApreciazăApreciază
papagigli, am ras, pe cuvant de n-am ras… mi-a placut povestioara ta. 🙂
… desi nu sunt acasa, ci umplu prin case straine si alte orase, iata ca am abuzat de calculatorul gazdei si mi-am scris duzina de cuvinte :)… sunt eleva silitoare 🙂
http://carmensima.ro/2011/07/02/noapte-la-malul-marii/
ApreciazăApreciază
in bucatarie aerul e incins, diferite chestii sunt fierbinti si poti chiar sa te si arzi. trebuie sa fii atent.
ApreciazăApreciază
Anowen
Tu ai o obsesie cu fierbintelile sau stai toata ziua in desert? 😀
ApreciazăApreciază
Papa
Se vede treaba ca n-ai fost copil precoce. M-ai tinut incordat pana la sfarsitul povestirii. Ioi! 😀
ApreciazăApreciază
:)) mai ,dar ,,precoc” ai fost de mic…
Auzi sa se hlizeasca la tzatzele Ediei…cred ca inghiteai in sec si te si vedeai mozolindu-le :))
ApreciazăApreciază
[…] https://v2valmont.wordpress.com/2011/07/01/duzina-de-cuvinte-amintiri-din-bucatarie/ […]
ApreciazăApreciază
alex
si noaptea. aia e mai rau. 😆
ApreciazăApreciază
[…] mai scris folosind cele douăsprezece cuvinte şi: vero, scorpio, papa, blueriver Lasă un comentariu LikeBe the first to like this […]
ApreciazăApreciază
😆 dacă nu ai avea astfel de amintiri, parcă n-ai mai fi tu!
niaţa bună evribodi!
ApreciazăApreciază
se vede ca era o ora foarte tarzie sau mult prea matinala, cand am comentat pe aici… si am si zis sa fiu atenta sa nu mai fac greseli… ei bine, e „umblu” nu „umplu”… sau poate am umplut si casa cu prezenta mea 🙂
papagigli, tare pofticios mai erai(cred ca asa ai si ramas) 🙂
ApreciazăApreciază
anowen
Acum imi spui? M-am ars deja 😉
ApreciazăApreciază
BR
Bine le-ai facut! Umple-le casa! 😉
ApreciazăApreciază
scorpiuto
Exact si asta-i o chestie instinctiva, ca nu ma invatase nimeni cam ce-ar fi trebuit sa fac cu ele 😆
ApreciazăApreciază
Alex
Islandezule, acum nu te astepta sa afli chiar toate amanuntele. Mai imagineaza-ti si tu, cam ce-mi imaginam si eu 😉
Daca tu ai stat incordat, citind, iti dai seama ce incordat eram eu, privind 😆
ApreciazăApreciază
psi
Toti le avem, doar ca unii nu le divulga 😉
ApreciazăApreciază
[…] mai scris “duzina de cuvinte”: psipsina, scorpio, papagigli, […]
ApreciazăApreciază
Chiar mic, mic, nu erai tu…
ApreciazăApreciază
papa, atunci se cuvine să apreciem sinceritatea, nu? 😉
azi mergi la nuntă? poate ne povesteşti şi nouă ce culoare avea glazura tortului, soacra mare şi ginerică! 😆 citisem mai demult pe undeva nişte recenzii de nuntă canadiană cu glazură vernil ce mi se mai par şi acum acre de invidie…
ApreciazăApreciază
Traian
Eram…potrivit 😆
ApreciazăApreciază
psi
Nunta e italo-romaneasca, asa ca nu va avea sigur iz canadian. Dar promit sa-i trag o poza tortului 😉
ApreciazăApreciază
help!
în afară de regula de trei, pardon, doisprezece simplă, ce alte legi mai trebuie respectate la duzină? 🙂 Pot să mă bag, nu? 😀
ApreciazăApreciază
@dagatha- cuvintele sa pastreze forma data si eventual sa dai un link catre ceilalti participanti, sa-si bucure privirile 😉
@papa- mic cam asa la vreo 16ani, daca mai statea saraca edi ii faceai felul!
distractie placuta la nunta!
ApreciazăApreciază
@ Redsky, săru-mâna! 🙂
ApreciazăApreciază
Şi, o poză cu ea? 😀
ApreciazăApreciază
Salut voios la toata lumea!
ApreciazăApreciază
Mama ce teapa am luat ieri, nici nu-mi vine s-o mai amintesc. A fost o labareala absoluta. Singurul lucru care m-a tinut acolo pina pe la 10pm, au fost gagicile. Aoleu ce piese! In rest, un bluff total. Am fost in viata mea la o multime de nunti, dar pe asta nu stiu cum s-o numesc. Locatia de cacat, mincarea jenanta, tortul miresei, canci! Bautura insuficienta, nu s-a dansat si lumea era nervoasa si nemultumita. In schimb am halit speach-uri de a trebuit sa stam mai mult pe afara ca sa nu explodam. Multi am traversat la un convenience store de unde ne-am cumparat citeva espresso. Nici macar a nunta studenteasca n-a aratat. Teapa totala si bataie de joc, cam asta a fost meschinaria de aseara. 😦
ApreciazăApreciază
Ce sa-ti fac daca n-ai vrut sa stai aici cu noi :)… mie nu-mi plac nuntile si ma mir ca nu m-am plictisit la nunta mea 🙂
ApreciazăApreciază
Cind am aflat locatia, o biserica, am vrut sa trimit cecul prin posta, dar promisesem si-uite asa am sugizat-o, cam cum o sugizeaza si Nadal in momentul asta, la Wimbledon 😆
ApreciazăApreciază
Și ma rog frumos, cam câți anișori aveai când erai „fascinat ” de unguroaica „bonă ” ?
Copil precoce..😂😂😃😃
ApreciazăApreciază
Sa fi avut vreo 5 anisori inocenti 😆 Da’ de ce intrebi? 😆
ApreciazăApreciază
Ce „copilaș” precoce! 😂😃
ApreciazăApreciază
Avid de cunoastere, ca toti copiii, de altfel 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îhî !
Mai ales tu ! 😃
ApreciazăApreciază