Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2011

Eva


S-uite asa am mai scapat de un concept biblic, altfel, perfect logic. Mmmmda!

„Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne/ Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam” (Facere 2:21-22).

Read Full Post »


                    Evident ca FRF si Nasul ei nu puteau face decit o treaba tiganeasca, inlocuind un tigan cu altul, in fruntea „ostirii” reprezentative. Cred ca au facut-o conform principiului „cui pe cui se scoate”, numai ca noi ni le batem singuri in talpa si nu inteleg de ce. Hai sa spunem ca despre Junior n-avea de unde sa stie ce-i poate pielea, desi era si un Dan Petrescu de luat in consideratie, dar de Piturca, fantele cu breton tip, Mireille Mathieu, cum sa nu fi stiut, ca tot el, Sandu, l-a mai dat afara de doua ori.

  

                  Puteti sa ma si … bateti, desi nu v-as sfatui, ca tot nu voi intelege decizia asta, care mi se pare una de avarie, luata in pripa si la misto. Un fel de „hai sa umplem golul!” Adica, idiotul de Sandu in loc sa angajeze prin concurs, cu referinte si certificate de buna purtare si performanta, scoate Nationala la mezat, pe taraba FRF, pentru cine n-are ce face si doreste s-o abuzeze. Bravos neicusorule! Asta da management! Si ne mai miram ca nu sunt rezultate. Pai cum sa fie, cind avem doar bolovani prin toate conducerile?  Asta-i tara sau balastiera? Nu, nu e nici macar balastiera, ca s-ar gasi dracului un concasor sa piseze bolovanisul care apasa al dracului de rau pe umerii neputinciosilor.  

                    Revenind la Piturca, sa mai spun ca spre deosebire de Junior, asta e un cui cu cap. Cap tare, ce-i drept, dar cel putin asta nu-i chiar batut in cap ca predecesorul lui, desi sunt convins ca ne va da si el batai de cap. Oricum, asta are experienta ca selectioner, a avut ceva rezultate si e pizdos. Ca in mod sigur ne cam trebuia unul cu autoritate care sa puna dracu putina ordine in brambureala actuala. Ca a venit de foame, o stim cu totii, dar cred ca asta e un lucru bun. S-ar putea ca nevoia de jetoane sa-l motiveze si uite asa sa ne calificam si noi pe undeva. E insa la fel de adevarat ca dupa ce ne-a bagat Lucescu intr-a patra, e destul de greu sa mai speram la grupe accesibile.

                    In incheiere, as dori sa le urez celor doi mafioti din fruntea fotbalului romanesc, spitalizari indelungate, ca oricum nu vor demisiona cit sunt in viata.

Read Full Post »


                  Asa cum v-am mai spus si inca va voi spune, am lacune (rima n-ar trebui sa va mire). Exista lucruri pe care nu le inteleg si expresii al caror rost imi scapa. Dar in atari circumstante intreb. Cum insa acum nu-i nimic de intrebat, am sa va spun doar care-mi este punctul de vedere in legatura cu o anumita uzanta.

                    „Vai, esti insarcinata! Felicitari!” Stiu, ne suna bine si civilizat, dar daca stai sa analizezi situatia, iti dai seama ca nu e nici civilizat si suna ca dracu. La drept vorbind, care e motivul felicitarilor? Faptul ca respectiva si-a tras-o? Faptul ca si-a tras-o si-a ramas?  Sau poate faptul ca don’soara va deveni mama?  Well…nu. Felicitarile sunt dedicate strict insamintarii in urma actului de fut, ca cine mai crede in fecundari cu duhuri pe cai auditive?  Adica, trioul penetratie-ovulatie-fecundatie este adevaratul motiv. Nu stiu voi, dar mie mi se par absurde astfel de felicitari. Nu numai absurde, dar si jenante.  „Vai ce bine-mi pare ca in sfirsit se vede ca faci fut!” Ca la drept vorbind, cam asta e qintesenta procesului al carui rezultat il contempli. Si sa nu-mi spuneti ca o felicitati doar pentru ca-i gravida, atita timp cit nu cunoasteti imprejurarile in care a ramas.

                    Felicitarile, in astfel de situatii, pot deveni adevarate insulte, daca sarcina e rezultatul unui viol. Cind spun viol, ma refer si la violul domestic, ca exista si asa ceva, cind bruta vine beata si siluieste tot ce-i iese-n cale, inclusiv nevasta. E, spuneti-mi voi, cum dracu credeti ca-i pica unei femei, ramase gravida in urma unui viol, o astfel de gratulare. Culmea ar fi ca felicitarile sa fie insotite si de urari „Lasa, sa fii sanatoasa, sa se mai intimple!”  Pai cum sa te miri daca, in urma felicitarilor, te trezesti cu ditai geanta-n cap? Si ca sa revin, felicitarile sunt menite actului de fut sau rezultatului, pentru ca in acceptiunea mea, cele doua sunt indisolubil legate? Spuneti-mi, ati mai felicita o gravida stiind ca a ramas insarcinata in urma unui viol, abuz domestic sau pur si simplu accidental si fara sa si-o doreasca? Dar daca e tiganca? Nu v-ati surprins gindind „iar ai ramas fa bortoasa? la munca nu v-ati duce da de impuiat nu va e lene!” ? Dar daca nu se stie tatal, din cauza multitudinii si varietatii insamintarilor? Dar daca femeia are doar vreo 15 anisori, ca se intimpla, si destul de des? Well, sunt convins ca n-ati mai face-o, ba dimpotriva. Si atunci, asta nu inseamna ca felicitarile nu sunt destinate sarcinii in sine, ci actului de fut? Iar daca e sa ne felicitam pentru fut, de ce n-o facem zilnic, chiar daca nu e vizibil, ca o sarcina? A, inteleg urarile, „sarcina usoara”, „nastere usoara”, care au sens si mi se par de bun simt, dar cam atit.                  

                    Ar mai fi un amanunt. Din punctul meu de vedere, si e un punct cit capul, mai firesc ar fi sa feliciti barbatul in eventualitatea insamintarii. Ca la urma urmei, taranul e cel pe care-l apreciezi pentru recolta, nu ogorul. Femeia ar trebui felicitata dupa ce naste, pentru ca a indurat sarcina si durerile facerii si nu pentru ca si-a tras-o in prealabil.

                    Nu va intreb care-i punctul vostru de vedere, pentru ca oricum vi-l veti expune. Asadar, v-ascult.

Read Full Post »


                     Da si nu mai strimbati din nas, blogul meu preferat, e VatiClanul Papal. Daca n-ar fi asa, as incerca sa-l schimb sau l-as desfiinta. De ce-l prefer altor bloguri? Nu, nu pentru ca ar fi mai bun, ca nu e, ci pentru ca pot sa scriu ceea ce gindesc, nefiind conditionat de nicio constringere, uzanta, restrictie, accept, conventionalism si nici de etica altora. Iata si o exemplificare, pentru ca astazi ne-am sarbatorit Piratul.

La Multi Ani, celui mai iubit Pirat!

We love you!

 

Read Full Post »


                   Minoritarimea e la putere. Cel putin, la puterea fotbalului. A plecat un tigan, numit de alt tigan si se doreste un machedon, numit de alti machedoni. Mafia e mai infloritoare ca niciodata, crapa-le-ar pistilul!

                    Intreb si eu, asa,  ca sa ma aflu-n treaba: ce merite are Hagi ca antrenor, pentru a fi ofertat in fruntea Echipei Nationale, care tocmai a scapat de un selectioner diletant? Din cite stiu eu, ultima escapada a lui Gica a fost un bluff turcesc, total si absolut, care nu l-ar fi recomandat nici pentru stetch breaks. Cred ca e clar pentru toata lumea ca Sandu e sluga Becalilor, care Becali, vor probabil sa aduca fotbalul romanesc la nivelul celui macedonean. De fapt, cred ca nu sunt departe de aceasta performanta europeana.

                    Dar senatorul Puiu, sau ce dracu sa-l ia o fi el, ce mai cauta la Nationala, dupa ce a rupt-o cu fotbalul de citiva ani bunicei? Chiar dorim sa vitregim tara si legislativul ei, de-un profan cu nume? Il aducem din nou in iarba? De ce nu, sub ea? Sau vrem sa salvam politica pe spinarea fotbalului? Desi in fond, ce mi-e politica, ce mi-e fotbalul? Tot o labareala trista, a unor mafioti nenorociti.

                    Bine ar fi ca judecata sa-mi fie strimba, dar bazindu-mi-o pe fapte, imi dau seama ca e dreapta si asta ma scoate din toate mintile care mi-au mai ramas. Este incredibil cum acesti Becali au reusit sa ajunga, din simple calfe, capi di tutti capi. Sper ca totusi Hagi sa-si dea seama, desi e dificil pentru capacitatea lui craniana si numarul redus de circumvolutiuni, ca nu mai e ce-a fost si nici nu e cine se crede a fi. Asta chiar nu l-o fi citit pe Maurice Druon? N-a aflat pina la virsta asta ca exista si Regi Blestemati? Nu, nu stiu daca asupra lui pluteste deocamdata vreun blestem, dar refuzul postului de selectioner mi se pare singurul raspuns de bun simt, desi nu voi intelege niciodata oferta. Asta ca sa nu spun ca pretentiile machedonului mi se par cel putin de domeniul ridicolului si al obrazniciei, tipice neamurilor proaste.

                    Pretentiile de prost  gust tind sa devina o emblema puterii actuale, indiferent in ce domeniu se manifesta ea.  Putere care printr-un discurs efervescent si caustic, ii plimba pe romani de la amar la acru, de la sarat la acid intepator, dar numai la dulce si mieriu se pare ca n-au de gind s-ajunga. Probabil ca ar trebui sa importam niscai mirodenii, ca doar cu leusteanul autohton si alte buruieni de acelasi gen, n-are cum sa ne iasa coliva destinata mafiei actuale si parca vad ca tot in ciorba noastra traditionala ne vom balaci in continuare.

                    N-as putea spune daca vreun Camacho ar fi o varianta mai inspirata, dar cel putin e unul din afara. Vreau sa spun, din afara mafiei autohtone, si unul care nu se crede fun rege. C-o fi si el fo specie otetita de antrenor, nu zic ba, dar macar e balsamic, otetit in Spania unde se mai joaca inca fotbal.

Read Full Post »

Give it to me right


Until…

.

.

.

.

.

 

                    Iar acum, v-as ruga sa gasiti un clip al carui titlu sa reprezinte intr-un fel, poza de mai sus.

Read Full Post »


                    De Mircione si familia lui ne leaga o prietenie de citeva decenii. Am fost colegi de facultate, de an si de grupa, asa ca am avea multe de povestit, atit de la examene, cit si de prin circiumi. Pina si la Cuca am fost impreuna, asa ca, as putea spune ca e o prietenie durabila si frumoasa. Periodic vorbim la telefon si de cite ori ajungem in Romania, ne intilnim. Intrucit ei detin conacul de la Maneciu, unde isi petrec weekend-urile, in fiecare an petrecem doua-trei zile impreuna in acel colt de basm. https://v2valmont.wordpress.com/2011/02/06/conacul/ Cum le petrecem? Pai ca romanu’, palavrageala, risete, mincare cu lopata si bautura cu caldarea. Cum altfel?

                    Hai sa incep prin a va prezenta proprietatea, luind-o cu poarta, casa si gradina vazuta de pe terasa casei. Am facut vreo sase poze, all around, ca sa pot cuprinde toata gradina. N-am mai avut insa rabdare sa le cuplex, dar veti intelege si asa, ce, cum si de unde.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

                    Programul zilnic suna cam asa. Dimineata ne trezeam si ne asezam la masa in ceardac, dupa care ieseam in gradina la palavre. Mai tirzior, faceam o excursie, pe jos, la beciul cu tuici, de unde ma intorceam cu toiurile pline. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dupa ce tuica-si facea efectul scontat, dadeam drumu la gratar. Nu noi, dar asa vine vorba. In program aveam saramura de crap si miel. Asa ca iar am facut burta cimpoi, desi, cum va spuneam, intentia mea era alta. Dar de, nu facem totdeauna ce vrem noi. Asa ca am continuat pe tuica, ca tot aveam un butoias linga gratar, iar apoi am dat-o pe vin alb.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

                    E, si cam asta fuse. Ce sa zic, ne-am simtit excelent, ca de fiecare data. Nu stiu cum, dar cind ne adunam la Maneciu, timpul parca sta in loc si petrece alaturi de noi. Singurul care s-a aratat nemultumit a fost ficatul si e foarte adevarat ca nu m-am straduit sa-l multumesc. Dar acum pe bune, cum as putea sa multumesc pe toata lumea?

Read Full Post »


                    Despre business-urile romanesti si tunurile care se trag, n-are rost sa discut, intrucit subiectul e deja fumat pina la chistoc. Dar ce-ati spune daca v-as da un exemplu canadian de romanism intr-ale afacerilor? Pai ce sa spuneti? Ati citi si v-ati mira sau in cel mai nefericit caz, ati pune la indoiala verigiditatea spuselor mele. In fine, ca ma credeti s-au nu, e treaba voastra, treaba mea e sa va relatez faptele, ca asta-mi propusesem.

                    Dupa cum stiti, acum fo doi ani, mai precis pe 8 iunie 2009, am cumparat un hot tub pe care sa-l folosesc, in mod paradoxal, drept cooling tub. De ce de cooling? Pentru ca noi nu le avem cu balaceala hibernala, desi e en vogue pe aici, pe la eschimosi. Iar ca sa dau 50k, sa fac piscina, nu merita. Nu banii, ci corvoada la care te inhami. In fine, sunt o multime de argumente mai pro, mai contra, dar ce ramine, e faptul ca ne-am decis la un hot tub, pe care, dupa cum am spus, il poti folosi si iarna, daca te arde dorinta. Iata-l!

                    Asa ca, odata ce-a dat caldura, am umplut tub-ul cu apa si l-am pornit. Temperatura am reglat-o pe la vreo 30C, ca sa te racoreasca, dar sa nu te-nghete. Am dat drumul la lumini, la muzica, la cascada si…si mi-a sarit o valva. Well, n-a sarit propriuzis, dar a inceput sa tisneasca apa din ea. Tub-urile astea-s prevazute cu niste valve din care sa pornesti o anumita grupa de jeturi, dupa preferinta. Ei bine, una dintre ele a cedat nervos. In fine, ce s-o mai lungesc, ca nu despre defectuiune era vorba. Caut actele, le gasesc si dau telefon. Canci! Caut compania respectiva si ce sa vezi. Tot canci. Nenorocitii schimbasera si locatia si numele companiei si telefon si dracu sa-i ia. Dar de vindut vindeau aceleasi produse, dar si astea cu nume schimbate. Reusesc sa le aflu adresa dupa tot felul de tertipuri, ca la telefon nu raspundeau nici sa-i futi. Cu mare greutate reusesc sa-i conving ca tot ei sunt cei ce mi-au vindut tub-ul si asta pentru ca pastrasera, ca babalaii, invoisurile cu vechea titulatura. Le spun pasul si ei imi trintesc o valva noua in brate, ca sa scape de mine. Cum credeam ca e doar garnitura de vina, o iau si fug acasa s-o incerc si sa ma balacesc. Numai ca jigodiile schimbasera intrucitva modelul si bineinteles ca valva nu se mai potriveste. In concluzie, miine trebuie sa dau fuga din nou pina la ei, pentru ca garantia, asta chiar e culmea, expira miercuri, pe 8 iunie. In mod normal ar trebui sa-mi trimita un tecnician sa-mi inlocuiasca valva. Nu mie, tub-ului. Dar sa vedem. In orice caz, nu ma doare foarte tare, intrucit pot optura valva respectiva fara mari batai de cap. Dar ma intriga felul cum incearca javrele astea de afaceriti sa te prosteasca si sa fuga de raspundere. Asa ca, daca e sa vorbim de integritate in business, asta cam lasa de dorit si pe malul astalalt.

Read Full Post »


                    Sunt sigur ca am mai abordat subiectul asta, dar cind si unde, nu mai stiu, asa ca, repetir, ca repetitia e mama plictiselii sau a invataturii, depinde din ce unghi o privesti.

                    Din capul locului as vrea sa spun ca eu vreau sa mor. Nu bey, nu acum si nici peste douazaci de ani, dar cindva. N-as vrea sa fiu nici semizeu, nici Luceafar si nici macar broasca testoasa. Adica, stati sa ne intelegem. Daca voi toti ati fi nemuritori, evident c-as vrea sa fiu si eu, ca doar nu-s mai prost, dar nu mi-ar placea sa traiesc intruna si sa-mi ingrop copiii, nepotii, stranepotii si cum s-or mai numi urmasii lor si-ai mei. Si chiar daca ati trai cu totii la infinit, tot n-as vrea, decit in anumite conditii, pe care le puteti citi in cele ce urmeaza.

                    Daca ar fi sa nu mor niciodata, nu mi-ar conveni sa ramin batrin pe veci, asa cum l-am vazut pe Barosanu’ pictat pe tavane si pe mai toate zidurile. Pai ala daca e nemuritor, de ce n-a ramas tinar si ferice, de vreo treizeci de ani paminteni? Pe de alta parte, cum poti imbatrini daca esti nemuritor? Eu, din punctul meu muritor de vedere, consider ca nemuritor ar trebui sa ramii atunci cind esti la apogeul puterilor, inclusiv al virilitatii, nu cind deabea-ti mai tragi basinile. Ca cine dracu si-ar mai dori o nemurire in baston sau in carut? Si chiar daca n-ai fi ruda cu Parkinson, tot nasol ar fi, cind nici macar limba nu ti se mai intareste, s-o poti scoate din gura. Cum ar fi sa traiesti o vesnicie jinduind dupa toate gaoazele care ti se vor perinda prin fata ochilor? Bleah! Sa n-aud! E foarte adevarat ca vei fi in posesia unei intelepciuni proverbiale, numai ca eu as prefera sa traiesc, decit sa ajung citat in proverbe, citare care in mod sigur nu mi-ar produce niciun tremol. De fapt, daca-mi aduc bine aminte, lui Dumnezeu, cel pictat, de care vorbeam, numai parul si barba-i sunt de o suta de ani, corpul e vinjos, de zici ca-i Arnold sau ca e gata sa participe la un Mister Univers. Nu prea stiu cum vine asta, dar bag seama ca e o alta eroare de ordin artistic sau la el imbatrinirea lucreaza dupa alte reguli.

                    Si in incheiere, pentru a parafraza un coleg de breasla, as spune ca unde sex nu e, nimic nu e. Sau, ma rog, este, dar mai bine n-ar fi. Asa ca, decit o nemurire impotenta sau nedezvoltata, mai bine viata actuala, plina cu de toate.

Read Full Post »


                    Dupa cum spuneam, vacanta in Romania a fost mai mult o trecere-n revista a citorva restaurante si-a bucatelor lor. Programul era, cumva, stereotip. Piratul ne trezea cu noaptea-n cap sa ne raporteze realizarile de peste zi ale pravaliei, dupa care treceam la programul de dimineata, cu dusuri, cafele, o vizita la fazani si poate o plimbare prin gradina. Dupa care ne fardam, rimelam, epila, barbieream, parfumam, dichiseam si o luam din loc. Primul drum era la fabrica pentru a verifica bunul mers al productiei si de ce nu, pentru a-l serba pe d-ul director de ziua lui, c-am avut si asa ceva in program, ziua de nastere a lui cumnatu-meu fiind exact in acea perioada. Apoi, fie mai stateam la vrajeli cu italienii, parteneri de afaceri, fie mergeam la „Cumetrii” la o ciorba de burta si poate citiva mici. Desi o circiuma dosita si nesemnificativa, m-a frapat curatenia, serviciul si gustul bucatelor. Dupa amiezile erau mai calme, in cazul ca nu mergeam la Maria si Gianmario, la ceva gratare. Insa cum se lasa seara, ne orientam spre restaurante. Si daca nu era Pane e vino, era La Union, undeva in spate la Scala. De mincat am mincat cam de toate, de la piept de rata, la scoici si calcan.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Asa ca, desi intentia-mi era de-a slabi, pe ici pe colo, prin zonele expuse vederii altora, n-am reusit dacit niste acumulari la care trebuie sa lucrez acum, sosit acasa. Pentru ca ce se vede nu e totul. A urmat o vizita la Maneciu, la conacul lui Mircione unde ce draci era sa facem altceva decit sa palavragim, sa ridem, sa bem si sa mincam. Dar despre Maneciu, in postul viitor.

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »