Tiganusul se lasa incet pe sezut, isi dezveli ciotul care-i mai ramasese din picior, puse vreo doi gologani in cana de tabla, pentru ca trecatorii sa aibe unde sa-i arunce maruntisul de prin buzunare, si incepu sa ingine o rugaciune doar de el inteleasa. Plecase in apus, in Franta, dus de tac-su, un tigan mustacios, negru ca pana corbului si urit mirositor, care il trimitea zilnic la cersit in fata Catedralei. Nu, nu venea aici de placere si nici cu tragere de inima. Simtea in adincul sufletului, inca de copil, ca ceea ce face e-mpotriva firii lui, desi fusese crescut si invatat sa suteasca si sa cerseasca de la altii.
Ehe, daca n-ar fi fost accidentul ala nenorocit din targ, care l-a lasat beteag, inca de cind era doar de-o schioapa, de mult ar fi fugit in lume. Viata pe care o ducea devenise insuportabila, mai ales in zilele cind oamenii parca aveau buzunarele „tesute” si trebuia sa se intoarca seara acasa fara o letcaie. Ei bine, acele seri, cind tac-su, tiganu’, isi iesea din minti, duhnind a bautura, injurindu-l, blestemindu-l si spunind ca nu-i bun de nimic, ca se vede ca nu-i de-al lor, ei bine, acele seri, el cu greu le mai suporta. Totusi, curios lucru, le astepta cu nerabdare. Spera ca intr-o seara, tiganul sa spuna si al cui e el de fapt, daca nu „de-al lor”. Asta-l macina si ar fi fost in stare sa suporte luni intregi de umilinta, numai sa afle adevarul.
In fiecare zi, in timp ce-si recita cu sarg partitura invatata de la tac-su, isi privea cu ciuda ceea ce-i mai ramasese din picior, incercind sa-si aminteasca circumstantele accidentului. Simtea ca e ceva ascuns in spatele acelei intimplari si nu intelegea ce.
Isi lasa fata in jos, isi facu palmele caus si sufla in ele sa le incazeasca, „dar daca nu sunt al lor, atunci al cui?” Tot ce-si amintea, era un murg inhamat la o trasura si o voce calda care-l alinta necontenit. O voce pe care si-o dorea si care-i rasuna permanent in minte. O voce pe care o aude si acum. O aude spunind „Viens, mon amour, nous somme en retard”. Deschise instinctiv ochii. In fata lui, aparu o femeie, infasurata intr-o blana imensa si care ajuta un baietel, poate cu vreo doi anisori mai mic decit el, sa coboare din masina aia lunga si sclipitoare. „Je vous en prie madame!” mai spuse „tiganusul” sperind sa mai auda odata vocea aceea, singura care-i lumina copilaria. Femeia scoase o hirtie de zece euro din geanta, o puse in cana de tabla si fara sa mai scoata un cuvint, se indrepta spre usa Catedralei, tinindu-si grijulie odorul de mina, in timp ce-n urma lor, micutul „tiganus” ofta lacrimind, „dommage!”
Au mai scris in cadrul „Duzinei de cuvinte”:
psipsina: http://pisica07.wordpress.com/2011/06/25/duzina-de-cuvinte-lemn-de-copil/
blueriver: http://carmensima.ro/2011/06/25/1456/
vero: http://anaveronica.wordpress.com/2011/06/25/raspunsul-lui-praslea-al-saptesprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/
scorpio72: http://scorpio72.wordpress.com/2011/06/25/duzina-de-cuvinte-zarghitul/
cita: http://cita-topa.blogspot.com/2011/06/duzina-de-cuvinte_25.html
ApreciazăApreciază
O poveste trista, dar frumos scrisa 🙂
Te felicit din mers!… si fug la Bucuresti 😉
ApreciazăApreciază
Imi aduce aminte de povestile copilariei.
Trist dar nu imposibil.
Mi-a facut placere… si chiar… mi s-au umezit ochii
ApreciazăApreciază
O poveste foarte tristă – poveştile triste despre copii şi despre animale îmi umezesc întotdeauana ochii – dar foarte frumos scrisă.
ApreciazăApreciază
Va mai salut o data in treacat si va promit ca in iulie o sa fiu mai activ. Am avut o luna plina si la munca, si acasa. Am trait la max cum se zice.
Vestea buna e ca s-ar putea sa ma mai olandizez fo cateva luni, pana la sfarsitul anului.
ApreciazăApreciază
[…] Au apelat la aceeaşi duzină de cuvinte: psipsina, BlueRiver, papagigli […]
ApreciazăApreciază
Si ca sa nu vin cu mana goala, venii cu un banc de weekend:
Ea ii reproseaza acestuia:
– Tu te gandesti mereu la sex, sex , sex, sex. Vrei sa mi-o tragi in toate pozitiile, oricand, oriunde!
Stii, eu am nevoie de atentie !!!
A doua zi barbatul intra pe usa si striga … ATENTIE ! TE FUT !!!
ApreciazăApreciază
[…] https://v2valmont.wordpress.com/2011/06/24/duzina-de-cuvinte-dommage/ […]
ApreciazăApreciază
Papa..m-a impresionat povestea…sper ca o sa faci o continuare,da?
ApreciazăApreciază
frumos,impresionant…tu ai talent…de-asta e bine sa continuati 🙂
am incercat,am vrut…dar nu am usurinta cu care voi scrieti…asa ca,o sa va citesc cu placere si pe viitor!
ApreciazăApreciază
frumos
ApreciazăApreciază
iooooi, papi! good idea! o continuare va fi? 🙂
emiru, aşteptăm cu interes revenirea-ţi! ti pupă psi! atenţie… 😆 😆 😆
ApreciazăApreciază
[…] douăsprezece cuvinte au fost folosite şi de: vero, papa, blueriver, scorpio, cita, Comentarii (12) Like5 bloggers like this […]
ApreciazăApreciază
Papa, doar atât: you did touch my heart… subiectul, textul si frazele-n franceza, TOUT… Se zice ca povestile triste sunt cele mai frumoase, sunt de-acord si te felicit pentru imensul tau talent! O melodie-cult:
ApreciazăApreciază
Hm…Papa, ascunzi tragismele vietii in literatura. Acuma, nu stiu in ce ipostaza sa te prefer: in cea de umorist sau in cea de atingator de suflete. Iti vin foarte bine amandoua.
ApreciazăApreciază
Buna simbata tuturor! 😉
ApreciazăApreciază
Ce sa mai zic? M-ati coplesit cu aprecierile voastre si va multumesc, desi recitindu-ma, imi dau seama ca ar fi putut iesi mult mai bine. Dar tinind cont ca am scris-o pe fuga, nedorind sa lipsesc de la „duzina”, ma declar satisfacut. Evident ca la mine nu poate fi vorba de o falsa modestie, binecunoscut fiindu-mi nacisismul 😆
In fine, nu va fi nicio continuare. De fapt asta a fost si intentia, de a sugera, nu de a lamuri. Fiecare-si va imagina singur epilogul. Ideea era ca femeia in blana, care a coborit din masina, era de fapt mama naturala careia ii fusese furat copilul in urma unui accident. As fi vrut sa inchei cu „C’est dommage madame, qua ma mère n’est pas vous!”, dar v-as fi spus deja prea multe 😉
ApreciazăApreciază
BR
Grazie professoressa, bucuresteala placuta! 😉
ApreciazăApreciază
cita
merci ghepardo! 😉
ApreciazăApreciază
vero
Trista intr-adevar, dar din pacate cit se poate de reala
ApreciazăApreciază
Emiru
Bine-ai mai trecut p-aici! 😉
ApreciazăApreciază
scorpiuto
Ma bucur ca ti-a placut, dar nu va exista fo continuare 😉
ApreciazăApreciază
Rokssy
Nu-s si nu pretind c-as fi vreun scriitor, dar o fac cu placere si asta conteaza. Daca asta iti face placere, fa-o, noi te vom citi! 😉
ApreciazăApreciază
Daniel
Merci coane!
ApreciazăApreciază
psi
Nu, va ramine doar ideea si invitatia de-a o dezvolta, fiecare in felul lui 😉 pup u
ApreciazăApreciază
Mel
Ma bucura ca spui asta. Interesant paradox! Tristetea poate fi mai frumoasa in anumite instante!
ApreciazăApreciază
Agapi mou
Faptul ca-ti plac ambele ipostaze, ma flateaza. Sincer! pup
ApreciazăApreciază
Ei si acum fug sa cumpar scoici (de gatit 😉 ) ca asta am de gind sa execut today. A, si caracatita. 😉 Reteta cind ma intorc
ApreciazăApreciază
Papa,
avec plaisir, doar stii ca daca-mi place ceva/cineva, sunt demonstrativa, altfel, tac… 😉 ah, cre’ca orice paradox e interesant… 🙂
începând de mâine, toata saptamâna, ne vom delecta cu peste, fruits de mer si vinuri mediteraneene(franco-spaniole), la ele acas’, între coasta catalana(fr) si Costa Brava, olé… 🙂 Spor la blogareala & be good, dude! 😉
abrazos, besos y hasta proxima! 🙂
ApreciazăApreciază
caracatitza, zici?!… japonezii o halesc si pe octopussy(LOL!) cruda, am încercat, no way, cauciuc, nu alta, asa c-am aruncat-o juma’-n oala cu supa si juma’ pe grill, spre hilaritatea generala a autohtonilor… 😀 da’ a fost super! 🙂
vecinii hispanici o pregatesc cu un sos de rosii proaspete, usturoi, ardei iute(red chili) si ulei de masline… yummy! Bon appétit! 🙂
ApreciazăApreciază
[…] https://v2valmont.wordpress.com/2011/06/24/duzina-de-cuvinte-dommage/ […]
ApreciazăApreciază
Mel
Mediteranizare placuta! 😉
Am fost, am vazut, am cumparat. Da, exact asa voi pregati caracatitusca :D. Dar, voi pune in sos citiva anchovies si fo citeva bobite de capers 😉 Miine va voi arata ce si cum le-am pregatit. Va fi yammy, garantat!
ApreciazăApreciază
cita
Ti-am citit povestea si mi-a placut foarte mult, atit subiectul cit si modul in care l-ai expus. Am incercat sa si comentez, dar cind am prezentat buletinul, mi s-a comunicat ca nu-s eu papagigli 😆 Asa ca am renuntat, comentind totusi aici.
ApreciazăApreciază
papa
Io nu te laud, te-au coplesit ceilalti … Mi-a placut .
ApreciazăApreciază
Traiane
Ma bucur jupine ca ti-a placut
ApreciazăApreciază
Pai eu m-am gandit ca e masa..dar asteptam sa o spui-scriind tu.. :))
ApreciazăApreciază
da domnule, cu seria duzinelor te-am cunoscut eu prima dată. mi-a plăcut ideea, dar nu am avut curaj să mă bag neinvitată.
minunată plăsmuire, într-adevăr 🙂
ApreciazăApreciază
agatha
Sar’mina! Te asteptam si la urmatoarea. Na ca acum esti invitata oficial 😉
ApreciazăApreciază
onorată!
aștept cu interes. Între timp îmi frec mâinile pregătind o idee de poveste 😆
ApreciazăApreciază
Pregatesti o idee? Pai si cine o sa scrie povestea, dupa ideea ta? 😀
ApreciazăApreciază
[…] douăsprezece cuvinte au fost folosite şi de: vero, papa, blueriver, scorpio, cita, « un nume. o amintire. un dar. aproape […]
ApreciazăApreciază