Vac. 2011 (1)

                    In sfirsit, am ajuns acasa. Nu ca mi-as fi dorit sa se termine vacanta, dar dupa cum v-am spus, daca v-oi fi spus, am calatorit cu Jet Airways, care e o companie indiana. Astia fiind singurii care aveau escala in Brussels. Si nu c-as avea eu ceva contra indienilor, desi nu le-am dus niciodata dorul si nici nu le-as simti lipsa, dar am constatat, spre ghinionul meu, ca sunt basinosi. E foarte adevarat ca dupa ce ni s-a adus haleala, aburinda, deja nu-ti mai dadeai seama daca mirosul venea de la gazele de mina ale tuciuriilor sau de la boritura aia de catel, de care nici dracu nu s-ar fi atins, cu exceptia lor, bineinteles. Asa ca, am baut ca sa-mi atrofiez olfactivul. Ei bine, n-am reusit sa-l atrofiez, asa ca, in loc sa ajung acasa beat de scotch, am ajuns ametit de miresmele tiganilor. Asta a fost de fapt singurul lowlight al vacantei, despre care va voi povesti pe larg, pe lung  si pe adinc, numai sa-mi revin, ca-s timpit de oboseala. Dar cum nu va pot lasa in balsamul asta de curri, va voi prezenta dovada unuia dintre highlight-urile acestei vacante. Intilnirea cu Psipsina, Emiru si Traian, carora le multumesc pentru ca au acceptat sa participe, Psisina venind tocmai de la Brasov. Ii multumesc de asemenea Gianei si lui Mishulake pentru faptul ca ne-au telefonat, in timp ce eram la restaurant,  exprimindu-si regretul ca nu pot fi prezenti. Au mai fost de fapt doua renuntari, dar de acestea aflasem inca de la prinz, ca se vor produce, si nu de la autoarele lor, asa ca justificarile au picat tardiv si cam ca doua cuburi de gheata peste un cognac fin.