Ati avut vreodata senzatia ca zburati? Ca plutiti prin al noualea cer, care ar putea foarte bine sa fie si al saptelea, ca la urma urmei, unul e de ajuns? Sigur c-ati avut-o, toti am avut-o. Practic, e o desprindere de realitate. Un simtamint care ne ignora simturile. Da, suna paradoxal ca un simtamint sa-ti ignore simturile, dar cu toate astea, e absolut posibil. E posibil, intrucit acel simtamint te face sa crezi ca imposibilul ar fi de fapt posibil, ceea ce e de fapt imposibil (!)
Interesant e faptul ca numai fericirea poate genera astfel de trairi. Singura care ne readuce cu picioarele pe pamint si ne trezeste la realitate, fiind durerea, suferinta, chinul. Si de obicei, cu cit esti mai fericit, cu cit zbori mai sus, cu atit constientizarea realitatii e mai dureroasa, vorba Luceafarului „venit din cerul meu inalt, mai repede ca vintul, am dat cu curul de asfalt, de-am gaurit Pamintul”. N-am intilnit pina acum un om fericit care sa evalueze in mod obiectiv realitatea, chiar daca realitatea lui parea trista sau chiar dureroasa. Fericirea are darul de a-ti estompa necazurile si durerile. Am intilnit, insa, destui indivizi pe care durerea ii determina sa vada clar si nedistorsionat realitatea, chiar daca de multe ori refuzau s-o accepte.
In general, starea euforica deformeaza optica si nu stiu daca vi s-a intimplat, dar fiind in starea respectiva, luam cele mai gresite decizii. Cind suntem fericiti, devenim in mod subit, generosi pina la inconstienta si de-o credulitate periculoasa, fiind in stare sa acordam credit pina si dusmanilor. As putea spune ca si discernamintul ne este afectat, fiind gata sa luam decizii bizare. Valoarea materiala isi pierde subit valoarea. Fericirea ne afecteaza rabdarea si intelepciunea. Suntem in stare sa terminam orice lucru sau orice activitate cit mai repede si cu cit mai putin efort intelectual, si asta pentru ca ne rapeste din timpul fericirii, careia am dori sa ne dedicam 100% . Curios este faptul ca atita timp cit suntem fericiti, ignoram pina si durerile fizice.
Asa ca, durerea, evident ca nu la cea fizica ma refer, ne poate readuce la realitate, dar numai in momentul in care fericirea dispare. Oare om putea fi indurerati si fericiti in acelasi timp? Nu cred. Nu cred ca poti trai, traindu-le simultan. Intotdeauna una dintre ele te va face sa uiti de cealalta. Cu toate astea, desi toti ne dorim sa privim realitatea in mod obiectiv, alegem fericirea. Exista o goana nebuna dupa acest sentiment care, practic, e un drog. Un drog de care se pare ca suntem dependenti si de al carui efect euforic, suntem indragostiti pina peste cap. Oare cind iubim, o facem din altruism sau din egoim? Iubim cinevaul sau iubim starea de fericire pe care ne-o ofera cinevaul respectiv? Ei, vedeti voi, la intrebarea asta nu prea as sti ce sa raspund. Nu inca.
Sa insemne oare ca ne place sa ne inselam de buna voie in privinta realitatii, ca vrem ca albastrul sa-l vedem roz, desi-l stim albastru? Nu spun, e placut sa fii fericit, dar e sanatos sa ai si simtul realitatii. Dar uite ca desi o contemplam pe a doua, ne-o dorim mai mult pe prima. Se spune ca iubirea-i oarba si e foarte adevarat. Defectele ne sar in ochi cind acel sentiment se dezintegreaza, desi defectele erau acolo de la inceputuri. Dar sa nu credeti ca as caracteriza alegerea fericirii ca pe-o vina sau un pacat, atita timp cit, fiind in culmea ei, nu ii constientizam efectul. Dar daca l-am constientiza, oare am renunta la fericire de dragul realitatii?
Hai sa incep eu! Ei bine, as prefera sa fiu beat de fericire, decit sa fiu trist de treaz, pentru ca sincer, iubesc, iubindu-ma. Realitatea din jurul nostru nu poate fi vesela, atita timp cit nu ne fericeste in asa masura incit s-o vedem deformata, moment in care nu mai e conforma cu ea insasi. Hmmm, tare! Adica ma invirt in cerc? Se poate, dar asta e, n-am inventat eu lumea. Nu fac decit s-o observ si s-o judec, cit imi permit senzorii si ratiunea.
pfaaa, papi, ce post ne-ai tras!
am intrat doar să spun bună dimineața… repapar mai încolo!
ApreciazăApreciază
:))..he,he..suna mai bine daca ziceai,,iubesc,iubindu-va” ;))
ApreciazăApreciază
pfoaaa, papa! dar ce filozofic eşti azi… m-ai dat gata!
ApreciazăApreciază
și foarte offtopic: ne vedem desară la cupa spaniei!
hala madrid! 😀
ApreciazăApreciază
Papa,
ne vei fi dovedit din nou ca esti: poet, prozator si filosof, adica ai mai multe corzi la arcu’ tau, talente multiple… 🙂
realist, ratzional, lucid, pragmatic, practic, la obiect…
ce-i fericirea si care-s secretele ei?… as zice ca optimismul si veselia contribuie la ea, mai ales daca le împarti cu cei din jur.
Nu exista metode sau sfaturi de fericire, dar iata câteva sugestii pe care încerc sa le pun în practica zilnic:
pacea interioara, gândirea pozitiva, altruismul, acceptarea toanelor zilei(toti avem!), relativizarea, nu sufar de „catastrofism” si „fatalism”, evitarea regretelor dureroase si inutile din trecut, eventuale obiective de realizat azi sau peste o luna…
last, but not least: libertatea individuala de-a zice „nu!”, de-a exprima exact ce vreau sau ce nu vreau, politicos, dar ferm, fara vreo teama de-a fi „judecata”, refuzul de-a ma lasa manipulata, dixi… 🙂
ApreciazăApreciază
si cum îti place muzica, iat-o pe cea a lu’ Michel Legrand(Un été-42), cu imagini superbe…
Ivre de bonheur et de liberté… beat de fericire si de libertate:
ApreciazăApreciază
Sarut mina conitelor! 😉
ApreciazăApreciază
psi
Go Barca Go! 😉
ApreciazăApreciază
scorpiuto
Iubesc, iubindu-va, imi suna a pleonasm. Poate, „ma iubesc, iubindu-va”, desi mai in ton cu dizertatia ar fi „va iubesc, iubindu-ma” adica, asa cum spuneam, „iubesc, iubindu-ma 😆
ApreciazăApreciază
Mel
Fericirea e implinirea dorintei care ne face fericiti, inclusiv fructul oprit sau pacatul 😉 😆
Melodia o pot asculta doar cind voi ajunge acasa
ApreciazăApreciază
Georgi
Subiectul fericirii il tratase, dar intr-un mod diferit, si „Altcersenin” in ultimul ei post, dar al carei blog mi se spune ca nu mai e available
ApreciazăApreciază
:)) tz,tz,tz…
eu mi-as iubi picioarele acum,mi le-as lua si mi le-as baga unde e mai cald…ca am degerat in casa…:))
ApreciazăApreciază
papi, am pă undeva, tre să caut ceva legat de fericire și nefericire… stai să văz dacă găsesc…
ApreciazăApreciază
da, am găsit: fusesem întrebată mai prin iarnă de cineva dacă fericirea noastră se bazează pe nefericirea celorlalți și invers și cam care este prețul ei și acesta a fost răspunsul meu….
definiții din dex:
– fericirea – stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
– nefericirea – întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz.
– bucuria – stare de mulțumire vie, de satisfacție sufletească.
ipoteze:
– fericirea şi bucuria au aceeaşi finalitate.
– bucuria este o stare discontinuă, intermitentă, fericirea, ca atingere a unui nivel (deplinul) este continuă.
– nefericirea prin caracterul discontinuu este mai degrabă opozabilă bucuriei decât fericirii.
– în plan material, concretizare a lui „a avea”, fericirea este o stare discontinuă, asimilabilă, dacă vrei, bucuriei, ea depinde de posesiile şi de dorinţele noastre şi se succede cu nefericirea lui „ a nu avea”
– în plan spiritual, concretizare a lui „a fi”, fericirea este o stare care odată atinsă, capătă continuitate şi se află în relaţie de independenţă cu tot ceea ce o înconjoară.
în acest context eu cred că bucuria noastră aduce atingere celor din jur şi atunci putem spune, ca şi camus, că „noi nu putem face nici măcar un gest în lumea aceasta fără riscul de a-i face pe alţii să moară” şi da, este greu de spus dacă preţul pe care îl plătesc alţii nu este prea mare pentru ceea ce avem noi. privit dinspre ei este cu siguranţă mare, privit dinspre noi înşine, suntem suficient de egocentrici ca să ne prefacem că nu-l vedem. dar după ce vom fi gustat din bomboana victoriei nu vom privi spre o alta, plătind deja cât încă se mai topeşte zahărul în gură pentru clipa de reuşită?
dacă alegem să ne proiectăm fericirea, să o condiţionăm de fapte, gesturi şi averi, oare nu alegem de fapt să trăim un lung şir de bucurii ale atingerii unor etape în alternanţă cu nefericirea unui drum prea lung?
înclin să cred însă că nu ceilalţi plătesc preţul bucuriilor noastre mărunte ci chiar noi.
dacă vorbim însă despre acea fericire de care am spus că are continuitate, atunci ar fi greşit să spunem că ea este o stare de fapt, atingere a unui nivel de conştiinţă ce poate părea ideal şi în mod cert nu este accesibil oricui? prin caracterul ei continuu ea nu aduce atingere celor din jur pentru că ea este ceva născut din noi, din eul nostru şi se dăruieşte tuturor celor din jur, oameni şi lucruri.
dacă mergem mai în adânc, aş sugera să ne uităm la eroii lui hermann hesse, cei din siddharta şi narcis und goldmund. şi mă gândesc că hesse tratează momentul despărţirii, dintre tată şi fiu, respectiv dintre mentor şi discipol, există acest moment în ambele cărţi dar este privit diferit.
atunci când siddharta îi cere tatălui său dezlegarea pentru a pleca în căutarea sinelui , părintele său este nefericit. dar te întreb: este nefericit din cauza fiului său ori din cauză că una dintre bucuriile sale era să-şi aibă fiul aproape? nefericirea lui e izvorâtă din gestul celuilalt ori din propriile sale dorinţe şi aşteptări? puţin mai târziu, când siddharta este nevoit să renunţe la fiul său, să îl lase să plece, el trăieşte încă o dată această lecţie. silindu-şi copilul să locuiască alături de el, într-o lume străină, sunt amândoi prizonierii nefericirii, dar eliberaţi de aceasta şi trecută mâhnirea, siddharta îşi regăseşte echilibrul, calea.
în cealaltă carte, chiar narcis este cel care pune aripi pe umerii mai tânărului său prieten, îmbiindu-l la plecarea multrâvnită, eliberându-l de orice aparente reţineri. despărţirea lor este luminoasă căci amândoi ştiu, acestea sunt căile lor, destinele lor şi nu vor atinge fericirea pe acelaşi drum.
deci nu, nu cred că starea de fericire se hrăneşte din nefericirea cuiva, dar da, bucuria o face.
şi mai cred că fiecare dintre noi (şi nu alţii) ne plătim preţul pentru ceea ce avem , facem ori primim de la oameni, de la viaţă.
ApreciazăApreciază
TRAIANEEEEEEEE daca treci pe aici,sa intri si la mine pe blo sa citesti un post despre ,,un mincinos” :))…sper sa iti placa!
ApreciazăApreciază
Fericire, iubire de altul, iubire de sine…
Nu știu cum iubesc bărbații, dar eu, când mi se întâmplă lucrul ăsta, nu mai știu unde mă termin eu și unde el. Nu iubesc iubindu-mă, ci iubindu-ne. 🙂
ApreciazăApreciază
felicitari pentru articol! ai atins niste puncte pe care multi nu le constientizeaza sau nu vor sa le constientizeze, dar care ne influenteaza existenta intr-un mod mai mult sau mai putin dramatic.
oricum „Exista o goana nebuna dupa acest sentiment care, practic, e un drog. Un drog de care se pare ca suntem dependenti si de al carui efect euforic, suntem indragostiti pina peste cap.”
constient, dar mai degraba la nivel intuitiv toti suntem antrenati in aceasta „goana”, care pana la urma e ca un scop ce ne defineste existenta.
si nu conteaza cat e de efemer, iluzoriu acest sentiment – pursisimplu il vrem.
trecu i si eu la un moment dat printr-o incercare de constientizare a acestui fenomen 😉
ApreciazăApreciază
Cine n-a intalnit durerea ,nu cred ca apreciaza fericirea cum trebuie..
ApreciazăApreciază
psi
Nu cred ca fericirea mea e conditionata de nefericirea altuia. Asta ar insemna sa ma fericeasca nefericirea, ceea ce mi se pare absurd, deoarece consider ca fericirea nu poate fi decit rezultanta unui eveniment fericit. Din punctul meu de vedere, nefericirea altuia, imi poate produce, in cel mai rau caz, satisfactie, dar in niciun caz fericire.
Dar sa revenim, n-ai raspuns intrebarii mele 😛
ApreciazăApreciază
silavaracald
N-am spus ca te iubesti doar pe tine. Dar fericita esti doar daca te fericeste, nu si daca doar tu il fericesti pe el. Dupa cum spui, ai fi fericita si daca persoana pe care o iubesti te-ar face sa suferi, ceea ce mi se pare absurd. Vrei sa spui poate ca il poti iubi si daca te face sa suferi, asta da, dar iubirea nu e sinonima fericirii 😉
Asa ca, daca el nu te face sa te simti fericita, chiar daca il iubesti, cum poti spune ca te simti fericita? Vrei sa spui ca iubirea pentru el e suficienta pentru a te simti fericita? Ma-ndoiesc.
ApreciazăApreciază
Altcersenin
Ma duc sa te citesc si revin cu un comment
ApreciazăApreciază
virusache
Asta-i lozinca bre! Nu exista fiinta umana sa nu fi suferit si sa nu fi fost fericit. Problema e, de la ce virsta se poate vorbi de suferinta si fericire? 😉
ApreciazăApreciază
Altcersenin
Am sa te citesc de acasa, pentru ca din cauza formatului, ca si in cazul Buimacilor, aici la serviciu, nu-mi apare postul, numai comment-urile celorlalti
ApreciazăApreciază
Salutari din Dubaios!
Like, like! Interesante consideratii, eu personal cred ca fericirea e o calatorie, nu o destinatie.Iar daca drumul e anevoios, in marinarie e o expresie, „mai schimbi de drum”.
ApreciazăApreciază
papa, eu cred că fericirea ca şi stare deplină, idealul, se hrăneşte din ea însăşi. este starea de graţie despre care ignaţiu de loyola spunea că încântă ochii lui dumnezeu şi ai îngerilor. ceea ce trăim noi însă se apropie mai degrabă de conceptul de bucurie, uneori ceva mai intensă, e adevărat, dar este lipsită de continuitate. iar bucuria se hrăneşte din sângele altor nefericiri, e inevitabil. şi îţi dau un exemplu simplist: ceea ce tu ai la un moment dat, starea ta de bine, zâmbetul tău, poate stârni în cineva invidie… şi de aici nefericire. deşi aparent este independentă de tine această stare, ea este izvorâtă de ceea ce ai tu… q.e.d
şi ca să îţi răspund la întrebare: prefer o doză bună de realitate, întotdeauna.
ApreciazăApreciază
Domnu Marineru
Nu stiu, dar eu cred ca poti suferi pe drumul spre fericire, asa ca n-as considera-o o calatorie, ci un tel, scop, dorinta, whatever
ApreciazăApreciază
papa+psi
Data fiind ora, io zic sa mergem un pic spre Spania, unde scandalul e-n toi, cu senor Pique in prim plan.
ApreciazăApreciază
@papa,
complet de-acord cu raspunsul dat Pisicutzei noastre la: aprilie 20, 2011 la 12:16 pm
zici:”in cel mai rau caz, satisfactie, dar in niciun caz fericire.”
în ceea ce ma priveste, mi-e imposibil sa gasesc un gram de fericire, de bucurie, de satisfactie în nefericirea cuiva… poate indiferentza sau compatimire.
ApreciazăApreciază
N-am spus că iubirea = fericirea. Asta e ipoteza ta. 🙂
Am iubit și simțindu-mă nefericită, dar nu regret niciun moment că am făcut-o. Dimpotrivă. Am aflat lucruri surprinzătoare despre mine atunci, deși nu mi-am dorit asta. La final, trăgând linie sub iubirea respectivă, am evaluat câștigurile și pierderile. A ieșit cu plus. Deci, a meritat. Fac astfel de evaluări ”matematice” câteodată. 😀
Nu mă caut pe mine în celălalt, ci pe el; iar ”el” poate fi foarte diferit de mine, ceea ce e posibil să mă nedumerească, să mă irite chiar, să mă incite (în mod sigur), dar și să mă atragă, precum un magnet. E mai complicat ce vreau eu să explic cu puține cuvinte, dar sunt sigură că mă înțelegi. 🙂
ApreciazăApreciază
psi
Nu cred ca idealul se hraneste din fericire. E insa posibil ca fericirea sa fie generata de un ideal, cu conditia ca-l vei atinge. Altfel, idealul poate avea un efect opus fericirii 😉
Bucuria nu implica, in acceptiunea mea, fericire. Ma poate bucura reusita unuia, fara sa ma faca fericit. Daca vorbim de invidie, intram deja in alte sfere. Nu cred ca fericirea produce acea durere de care vorbesti, atita timp cit n-o produce tuturor. Deci nu fericirea mea e motivul nefericirii unora, ci modul lor de interpretare a realitatii si de raportare la acea realitate. Vina nefericirii lor e propriul mod de gindire si evaluare, nu fericirea altora.
ApreciazăApreciază
slvc
Scuza-ma, asta intelesesem din „Fericire, iubire de altul, iubire de sine…”
Cred ca am dovedit ca te inteleg, doar am spus ca poti iubi o persoana care nu te iubeste sau care te face sa suferi, dar asta nu inseamna ca esti fericita. Cistigul de care vorbesti te poate multumi intr-o oarecare masura, dar in niciun caz nu tine locul fericirii de care vorbeam in post.
ApreciazăApreciază
traian, da de dinamu nu zici nik? de când s-or mutat la ştirile cu şi despre traficanţi auto, se cam bâlbâie la bistriţa.
papa, privim diferit cele două concepte, asta e limpede.
între timp a înscris dinamu.
ApreciazăApreciază
Traiane
Eu nu stiu inca ce se petrece in Spania. A fost adusa Shakira? 😆
ApreciazăApreciază
psi
si de ce crezi ca nu le-am putea privi la fel? 😀 ce e gresit in ceea ce am spus la 2:45?
Go-Dinamo-Go! 😀
ApreciazăApreciază
papa
Shakira e invitata de onoare, Ozil titular !
ApreciazăApreciază
Cred ca prind si eu o repriza intreaga in direct. Meciul incepe la 10:45 ora Romaniei?
ApreciazăApreciază
papa, 22.30.
chelsea-birmingham 1-0, tott’ham-arsenal 1-2
ApreciazăApreciază
papa, nu am spus că tu priveşti greşit sau eu privesc greşit, ci doar că pur şi simplu privim lucrurile diferit.
uite, eu nu leg fericirea de iubire şi nu o văd ca pe o deformare a realităţii. pentru mine fericirea este un acord al sinelui cu tot ce îl înconjoară şi da, are ceva idealist în ea.
aşa cum o privesc eu nu e accesibilă oricui.
este greşit?
ApreciazăApreciază
Traiane
Merci conasule!
ApreciazăApreciază
traian:
hala madrid… 😀
ApreciazăApreciază
mitzo,
VISCA EL BARCA !
ApreciazăApreciază
😆 traian, nu chiar aşa… zi-ne şi imnul lui blau grana că e fain. 😉
ApreciazăApreciază
psi
Ai dreptate, „gresit” nu era termenul potrivit, dar cu ce nu esti de acord din ceea ce am afirmat?
As continua, dar vad ca nu-ti doresti, asa ca ma opresc 😉
ApreciazăApreciază
Bai, a inceput meciul si voi n-ati terminat duelul ?
ApreciazăApreciază
Traiane
Nu ne duelam, discutam si nimic mai mult
ApreciazăApreciază
A propos de dueleala, ai vazut somnul scorpiutei? 😀
ApreciazăApreciază
papa
Vazut pestele, somnul…as vrea eu !
ApreciazăApreciază
Traiane
Vino coane la Canada, ca aici in octombrie, cind urca somonul sa depuna icrele, sunt in prostie. Ii agati si daca nu musca 😀
ApreciazăApreciază
pisoiule
taci?
ApreciazăApreciază
papa
Cred ca n-ai inteles cu somnu’ scorpiutei…
ApreciazăApreciază
Traiane
Se poate coane, ca esti prea subtil citeodata 😉
ApreciazăApreciază
papa
Sunt peste ei madrilenii .
ApreciazăApreciază
Bun, pisicul vad ca s-a suparat. Traiane, dac-o vezi, intreab-o tu „de ce?” Eu o iau agale spre casa, sa prind repriza a doua.
ApreciazăApreciază
papa, nu tac, privesc la meci. 🙂
ApreciazăApreciază
şi nu, nu m-am supărat, chiar nu aş avea de ce…
ApreciazăApreciază
copii, la cat se termina meciul?
ApreciazăApreciază
jorji, abia îi pauza dintre reprize… peste o oră.
ApreciazăApreciază
psi, merci fetiţă. tătă lumea de pe bloage e la meci, deci tre să mă duc la nani 🙂
Vă pup de noapte bună!
ApreciazăApreciază
Am ajuns si ma bag la meci.
Pisic, ma bucur ca mi s-a parut 🙂
ApreciazăApreciază
noapte bunăăă, jorji!
papa, să nu ţi se pară. vom mai avea păreri diferite, dar asta nu cred că schimbă lucrurile cu nimic. nu?
ApreciazăApreciază
iaca şi imnul blaugrana:
ApreciazăApreciază
papa, una peste alta, ai scris foarte frumos azi 🙂
ApreciazăApreciază
parca ziceam ca ma duc la culcare… deci noapte buna din nou! va pup :*
ApreciazăApreciază
Bun meci, 1-1 la reprize.
ApreciazăApreciază
psi
asa zic si eu 😉
ApreciazăApreciază
Georgi
Sar’mina si noapte buna!
ApreciazăApreciază
Traiane
Pacat de off side-ul ala nenorocit 😉
ApreciazăApreciază
Hai la prelungiri!
ApreciazăApreciază
deci… ce meci! parcă îmi pare rău că nu vor juca şi finala ligii…
ApreciazăApreciază
phiiiii… nu ziceţi nika??? atunci zic io: a înscris gelatu! yeeeeeees! hala madrid!
ApreciazăApreciază
Da, misto golul. Asta-i meciul lui Maurinho. A stiut cum sa anihileze jocul de pase al Barcelonei. Nu cred ca Barca va mai putea reveni.
ApreciazăApreciază
game over, los blancos le-a furat cireşica catalanilor, aşa cum de altfel a şi spus traian.
messi e crispat dă uimire şi eu o să uit co clipă că nu-mi place gelatu!
noapte bunăăă!
ApreciazăApreciază
Gata, s-a terminat cu Barcelona in Spania. Maurinho le-a gasit antidotul. De acum incepe era Real
ApreciazăApreciază
psi
felicitari si noapte buna!
ApreciazăApreciază
da, papa, începe din nou era galactică. câtu-i de fain! că prea mult am îndurat! 😀
ApreciazăApreciază
psi
Ce sa mai zic? Hai Dinamo! 😆
ApreciazăApreciază
„Hai Dinamo”? Parca vorbeai de fericire, nu de necaz 😆
Mai bine treci de te inveseleste la pornosport.
ApreciazăApreciază
psi+papa
Nu dati verdicte, urmeaza CL unde Barca va juca finala, asa zice baboiu’ meu !
ApreciazăApreciază
traian, și eu zic la fel… 🙂 la copa del ucl va fi a lor anul ăsta, așa cum CE 2012 va fi al mannschaft-ului.
dar… să ne reamintim că la copa del rey este pe bernabeu.
halaaa, madriiiid, halaaaa madriiid, halaaaa madriiid!
ApreciazăApreciază
Uite, mie îmi place mult cum spui
” Cind suntem fericiti, devenim, in mod subit, generosi pina la inconstienta si de-o credulitate periculoasa, fiind in stare sa acordam credit pina si dusmanilor. „
Și ce dacă după aceea plângi și înjuri și te dai de ceasul morții, clipele astea absolut unice, ți-au aparținut!
Cred că iubim, iubindu-ne, de fapt..de ce ești în al nouălea cer? pentru că simți!
De ce albastrul este roz? pentru că ești fericit!
TU contezi!
Abia după, realizezi că ai contat doar pentru tine..este un cerc, ne învârtim- iubim, sperăm să dăinuie, ceva se rupe, viața merge mai departe , cu sau fără iubirea noastră câștigată/pierdută/,doar că ne este greu să acceptăm că tocmai nouă ni se întâmplă…
O zi frumoasă!
ApreciazăApreciază
Bonjour popeur! 😉
ApreciazăApreciază
Traiane
Eu spuneam mai mult de dragul pisoiasului, altfel, Go Barca Go! 😆
ApreciazăApreciază
papa, nu fii politicos de dragul meu! fii tu! 🙂
ApreciazăApreciază
Gina
Ma bucur ca-ti place. Fericirea mea consider ca ar conta nu doar pentru mine, dar si pentru cel sau cea care ma face fericit in mod constient. O spun pentru ca au existat momente cind fericirea produsa alor mei, m-a facut si pe mine sa ma simt fericit. Intrebarea e, i-am facut fericiti stiind ca asta ma va ferici si pe mine? 😉 Oare as fi facut-o daca as fi stiut, apriori, ca pentru a-i face fericiti, pretul ar fi fost suferinta mea? Asta presupunind prin absurd, pentru ca mi-e imposibil sa figurez un scenariu de genul asta.
ApreciazăApreciază
psi
pai asa sunt eu 😉
ApreciazăApreciază
papa :(( ,pai io intrai sa iti vad ouale si cand colo,nimic nimic…
ApreciazăApreciază
scorpiuto
N-am ajuns inca acasa 😉
ApreciazăApreciază
lasa ca le vad maine :))
ApreciazăApreciază
scorpio
Tu vorbesti serios, chiar vrei sa le vezi?!
ApreciazăApreciază
ce,outele? da..alea de pasti! :))
ApreciazăApreciază
traianeee,pai el le-a vazut pe ale mele…:))
ApreciazăApreciază
scorpy
Si euuuuuuuuu (p-ale tale)…
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
vezi ce postezi, conasu’. ca-ti prinde scorpiuta ousoarele vopsite si ti le ciocneste de o sa urli ca mielu’ la taiere. 😆
ApreciazăApreciază
anowen
Pai crezi ca-s prost? Am mentionat „a nu se ciocni!” 😆
ApreciazăApreciază