O banca, o alee, un parc

 

O stiam din priviri si n-as putea spune ca nu mi se lipisera ochii de gaoaza ei, dar asta era un fel de fisa postului, in discoteci. Cum noi, Pete si cu mine, obisnuiam sa deschidem dansul, in special sus la bar, era imposibil sa fie vreo seara in care sa nu avem fete din gasca cu care sa ne zbenguim dirty, dar platonic, pentru ca ne erau doar partenere de dans, nu si de babardeala. Si de aceea poate,  dansam cu ochii iesiti din cap, ca periscoapele submarinelor,  cautind prospaturi dornice de aventuri sexualizante. In general eram agatati, intrucit asa era cind faceai parte din „corpul de balet” si erai, cumva, centrul atentiei, dar uite ca mai dadeai si de cite una  care parea dezinteresata de nureevi si baleshnicovi ca noi.

In fine, n-o mai zbat cu introducerea, ca se termina povestea si n-am intrat inca in parc. Bun deci, fiind cu ochii pe gaoaza roscatei, si vazind-o iesind la bar, o las pe colega sa se onduleze singura si tusti linga cirliontata. Iau un Pepsi, ia un Pepsi, le iau pe amindoua si o conduc la una din mesele scunde de pe linga bar. Ne-am aprins cite-o tigara si din vrajeala-n vrajeala aflu ca si eu eram tinta periscopului ei, numai ca ea n-avea un periscop atit de evident ca al meu. Cum in acea perioada eu eram ceva mai timid, dupa citeva texte, eram deja cu mina-n tite si limbi in gura.

Locuiam amindoi pe Brezoianu, dar la capete diferite. Eu la Ministerul de Interne, dar nu in Minister, ea la intersectia cu Narciselor, dar nu in intersectie. Asa ca, plecind din discoteca (Universitas, de pe Schitu Magureanu), traversam si intram in Cismigiu, pe linga Liceul Lazar, pentru a o conduce acasa. Din limba-n limba, trecem de Monte Carlo si de lac, luind-o pe aleea care ducea spre iesirea Fintinilor, unde locuia paralizanta. Cum becurile erau scumpe si electricitatea putina, am profitat de obscuritatea comunista si ne-am asezat pe-o banca. Bai, ce eram eu ud de la dans, da’ ce era ea, din cauza de frecus. Asa ca futul era iminent, mai ales ca natura n-avea nimic impotriva. Cum avea fusta flu-flu si pina la cur, problema era ca si rezolvata. Evident ca nu ne-am dezbracat si bine am facut, pentru ca la un moment dat, cind vibram ca diapazoanele, vad un cuplu venind pe aceeasi alee. Evident ca ne-am oprit din vibratii, fara a abandona ideea. La cit eram de pornit, putea sa treaca si demonstratia de 1 Mai, ca n-as fi renuntat la scurtcircuitul care urma sa se petreaca si dupa care, linistiti si mult mai ponderati, ne-am indreptat spre casa ei, de unde am plecat cu un prosopel ud, pentru o igienizare sumara, dar absolut necesara.

In sfirsit,  a fost un fut, pe cit de inedit, pe atit de misto si de care ne-am adus aminte in hohote, ori de cite ori treceam prin locul respectiv. Asa ca, se poate trage concluzia, fara echivoc, ca in tinereturi am fost si boschetar, undeva pe o banca, pe-o alee, intr-un parc.

Iata cladirea fostei discoteci Universitas, actuala Facultate de Sociologie si Asistenta Sociala, de pe Schitu Magureanu.