Incep cursurile. Iata-ma si boboc! Un amfiteatru plin, cum nu va mai fi tot restul anului. Ridic periscopul. Culmea! Gagici sexoase, cu protuberante notabile, numai bune de tras la indigo. Ce-o fi fost in capul lor de-au dat la Constructii? Nu stiu. Matematica, poate? Ajung cu bine si la primul seminar. Analizez, sa vad ce-a mai ramas din tot frumosul de la curs. Constat ca hazardul a fost binevoitor cu noi. Ne fusesera alocate fo patru piese cu personalitati evidente. In fine, intram in piine. Cursuri, seminare si chiul. Marea grija devenise, cum spuneam… indigoul. Ajunsesem sa cunosc gagicile dupa scris.
Curs la chimie. Profa, cam naspa si cu boala pe fete , dar toata numai zimbet cind era vorba de masculi, ma vede vorbind cu una din pitipoance. Ma-ntreaba ce fac. Eu, figurant din fire, zic “purtam o discutie, doamna”. Zice “n-ai vrea sa te si ridici in picioare”. Ma ridic, imi ridic, ostentativ, si gulerul la camasa si bag o mina-n buzunar, lasindu-mi greutatea corpului pe unul din picioarele laterale, cam ca manechinii in prezentari de moda. By the way, eram imbracat paralizant, si numai in italienisme. Spitat, parfumat, pensat, si cu decolteu adinc la camasa. Profa, amutita de placere, cam cum sunt copiii cind vad prima data maimute, prinsese o paloare purpurie. Arata ca Pokeman-ul ala care scuipa flacari. Zice “cred ca era o discutie interesanta, vad ca incepusei sa te dezbraci?” Zic “Doamna, eu cind ma dezbrac nu incep cu camasa” Evident ca m-a dat afara sa-mi continui prezentarile de moda si nu m-a mai primit la cursuri pina-n iarna la examen, cind m-a picat si pe mine si pe don’soara cu care ma discutam … chestii. In privinta ei, ca fata, n-ar fi fost o noutate, dar eu eram singurul mascul trintit si tavalit in dizgratia profei. In presesiune am “impacat-o” printr-un mediator, dar nu mi-a fost usor.
Un alt profesor, cu care m-am inteles “de minune” chiar de la inceput, a fost ala de matematici speciale, care intre noi fie vorba, era bou. Dar asta era treaba lui si a nevesti-si care, nu stiu daca era cumva vaca. La curs fiind, jucam ritzi-pitzi cu colega cind, ma vede asta care parca picase din Miorita. Il mai chema si Vrinceanu. „Studentul de sus de la geam, cu ce te ocupi in timp ce eu explic?” „Ii explicam si eu colegei, don profesor, pentru ca nu intelesese explicatiile dumneavoastra” „Zau?” si-mi spune sa continui eu predarea in locul lui. Eu smecher, de-mi crapa capul, zic “domn’ profesor, va asumati un risc inutil, va pot lasa fara catedra” A mai bodoganit el ceva, ce s-a vrut spiritual, si pina la urma eu am fost cel dat afara, dar nu oricum. Zice “Iesi afara de la cursul meu” Eu dau sa ies, dar stateam la geam si fo cinci tipe ar fi trebuit sa se ridice in picioare sa-mi faca loc. “Te rog sa nu-ti deranjezi colegii” mai zice boul. Pai si atunci ce era sa fac? M-am urcat cu picioarele pe banca si am luat-o din banca-n banca printre colegii care priveau plini de admiratie si aprobator evolutia mea, pina am ajuns jos la catedra. Vrinceanu inlemnise, luat fiind prin surprindere de solutia pe care tocmai o gasisem. Amfiteatrul izbucnise-n hohote, in timp ce eu mi-am vazut de drum, mindru nevoie mare ca ajunsesem vedeta. Bineinteles ca in baruletul din Drept si pe terenurile de sport, unde jucam fotbal pe bani, aflase toata lumea . Faptul in sine a fost en vogue o saptamina, hai doua, dupa care a murit ca orice fapt divers. Dar ce l-a reinviat si transformat intr-un eveniment deosebit, a fost faptul ca am luat examenul din prima, cu 8 si pe bune. Ca pe whisky si cartuse de Kent obtineai doar 5-ul de trecere. Dar despre examene, intr-un post viitor.
Din cele relatate, s-ar putea trage concluzia, si pe buna dreptate, ca acomodarea mea la noua pozitie sociala, a fost destul de anevoioasa. Ei bine, n-a fost chiar asa, dar e firesc sa povestesc ceea ce merita povestit, si ceea ce am retinut, nu toate bla, bla, bla-urile studentesti, ca au fost si d-alea. Nopti de invatatura, examene trecute din prima, prezenta la cursuri si cite si mai cite chestii anoste si fara zvinc.
Va urma
papa
daca tie nu ti-a fost usor, cum i-o fi fost mediatorului? 😀
sa o impace, evident 😀
ApreciazăApreciază
Cazuri d-astea sunt prin toate facultatile, insa te invidiez ca ai la constructii fete frumoase:D noi la informatica suntem praf la capitolul asta, fug toate din pacate 😦
ApreciazăApreciază
Fut 3..Cic’ ar fi mancat si Stolojean.. :))
ApreciazăApreciază
🙂 esti nebun papa… 🙂
esti convins ca esti inteles 🙂 ?
ApreciazăApreciază
mala
mie nu mi-a fost usor sa-l gasesc 😉
ApreciazăApreciază
catalin
cazul asta se petrecea pe vremea cind mamele voastre erau studente 😉
ApreciazăApreciază
tz,tz,tz :)) rebelule…
ApreciazăApreciază
ada
niciun geniu n-a fost inteles in viata, dar atita timp cit tu m-ai inteles, zic eu ca mi-e suficient 😆
ApreciazăApreciază
scorpiuto
spune drept, nu-i asa ca te-nebunesti dupa rebeli? 😀
ApreciazăApreciază
Virusake
Misto aia cu mamaliga pe cocean. Mi-a mai placut de asemenea, capacitatea toracica a cumparatoarei 😆
ApreciazăApreciază
tu vrei sa zici ca ai jucat fotbal? si inca pe bani? 😆 😀 😆
ApreciazăApreciază
auci! :))
ApreciazăApreciază
judge
bai, tu nici visezi iesene, cite meciuri am cistigat! 😀
ApreciazăApreciază
scorpiuto
Am zis sa fi sincera, nu sa te eschivezi elegant 😉
ApreciazăApreciază
imi plac…. aia liberi! :))
ApreciazăApreciază
scorpiuto
hai s-o punem altfel, sa ma simt si eu bine 😀 iti plac in general, iar cei liberi, in special. ce zici? 😉
ApreciazăApreciază
imi plac :))
ApreciazăApreciază
pfaaaa… papa, ai fost ceea ce se cheamă un studinte eminent… 😆
povestea mea de student e simplă şi n-a dat pe-afară de chestii bulversante. cu o excepţie: aveam un profesor de logistică, probabilităţi şi sisteme economice la care nu mişca nimeni în examen. cu excepţia: io. stăteam în prima bancă şi scriam de zor din cursuri cu el lângă mine în vreme ce alţi colegi, mai oropsiţi, erau daţi afară din examen din acest motiv. într-un final m-am prins io că orice aş fi scris luam tot 10, aşa că nu m-am mai obosit să studiez materii despre care astăzi nu îmi amintesc nimic. 😉
ApreciazăApreciază
papa,
io cred ca poezia lui virusake e aluzie la the_man. Oare, l-o cunoaste? 🙂
btw, io te credeam un suflet liber 😉
ApreciazăApreciază
una cu fut…
examen la…nu-mi aduc aminte. Ca de obicei, ma infiintez devreme in sala, cu gandul sa ocup un loc in bancile din ultimul rand, unde sa pot copia in voie. De gija sa nu pierd examenul, nici n-am mai trecut pe acasa. Veneam direct de la un chef. Cheful nu fusese cine stie ce, dar s-a baut binishor. Ametecat. Nu ma simteam prea bine ametzit fiind, ba chiar imi venea sa borasc fie si numai cand inchideam ochii sau cand priveam in jos. Bleah! De aia, stateam cu privirea atintita la poza cu doua urechi a lui ceaushescu. Nenorocitul zambea, iar mie imi venea sa… ma rastesc la bocanci…
Incep sa apara colegii. Iata ca apare si miss dabuleni. Ii ziceam asa, pentru ca desi avea un corp de nota…7, se scotea cu un… 11 pentru tzatze. Mari nene, frumoshi, maturi, ca niste pepenashi parguitzi de dabuleni. Bai si nu crezi ca se pune in banca din fatza mea? Brusc, atentia mi-a fost deviata de la portretul cizmarului, la posesoarea acelor minunatzii de tzatze, ferice de cine le molfaie si le mozoleshte!
Miss dabuleni asta, era experta in ale copiatului, cu admiratie zic, doua clase peste mine. Si avea si un tupeu…
Nici unul dintre noi n-a reusit s-o futa. Avea un prieten de mai multa vreme, cred ca s-a si maritat cu ala. Ei bine, prietenul asta al ei era mai scurt, indesat bine, avea niste bratze umflate de parca facuse alergie la ceva, caftangiu, anturaj dubios. Avea un nume scurt: pop.
Incepe examenul. Realizez ca n-am fitzuicile corespunzatoare. Imi framant mintea incetzoshata, in cautarea unei solutzii. Rezolvarea era chiar in fatza mea. Incep s-o bazai pe miss dabuleni, sa-mi paseze niste fitzuici. Nimic! Asta isi vede de treaba, fara grija bunului ei coleg care suferea cumplit. Vazand ca nu reactioneaza la stimuli auditivi, ca sa-i atrag totusi atentia, in starea de beatitudine in care eram, n-am gasit altceva mai bun decat sa-mi strecor mainile pe sub manile ei si-o strang de tzatze. Betoane frate, pietroaie, mingi de handbal superumflate. In sfarsit reactioneaza, dar nu cum am vrut eu, ci icnind scurt, facand o miscare brusca, necontrolata, amplificata de intensitatea… surprizei. Dezastru! Toata sala s-a uitat spre noi, boul ala de la catedra si-a schimbat ochelarii uitandu-se mirat in coltzul de unde venisera zgomotele, fitzuicile lui miss dabuleni erau imprastiate pe jos, profesorul se ridica de la catedra cu intentia sa vina spre noi…
In clipa aceea, m-am rdicat, mi-am strans zgomotos hartiile, am tushit nervos in tentativa de a prelua atentia asupra mea si de a salva onoarea tzatzoasei si m-am indreptat catre iesire. Apuc sa aud: Te spun lui pop, te-a luat dracu’. Cu curajul conferit de mahmureala, ii zic: spune-i ca va fut pe amandoi in cur!
Bai si trec cateva zile. Nimic…Dabuleniu’ nu vorbeste cu mine nici cat sa ma scuz, ma gandesc ca i-o fi trecut.
Intr- seara iesim de la un kkt de laborator. Cand ies si dau sa-mi aprin o pipa sub becul chior de deasupra portzii, aud din intunericul ce ne inconjura: asta-i!
Scurt, am realizat ca despre mine era vorba. O gramada de persoane incep sa fuga .O fi fuga rusinoasa, dar gandul la pumni, ghionturi si suturi m-au facut s-o tai cu viteza maxima. In clipele alea care mi se pareau foarte lungi, mi-a parut rau ca nu mi-a placut de mic sa alerg. Dupa nici 30 de metri cred, gafaind ca un astmatic, m-am oprit sa-i infrunt cavalereste pe urmaritori.
Stupoare, gasca de urmaritori trece in goana pe langa mine…Fugeau amenintzand si injurand dupa un alt coleg, care i-a dat o tzeapa unuia…
Se pare ca miss dabuleni nu m-a parat la pop. A…si a luat si examenul.
ApreciazăApreciază
conasu’, ai ajuns cu relatarile la FUTII, incapand cu FUTI. nu zici si tu ce a fost la FUTO? abia astept sa vad ce-oi mai citi la FUTIX.
ApreciazăApreciază
anowen
ai inceput conjugarea verbului FUT. Ai grija, coane, ca la arabi se conjuga periculos.
boro
la dabuleni le zice lubenitze 😉
ApreciazăApreciază
psi
Bag sama ca don profesor te purta cu grija in suflet 😉 Povestea n-are si un epilog fericit? Sau p-ala ni-l ascunzi? 😀
ApreciazăApreciază
papa
am o imaginatie destul de bogata 😀 da’ sa lasam fotbalul pe alta data. mai bine-mi spui de unde ai lipiciul asta la doamnele si domnisoarele de prin blogosfera. cum te scap o clipa din ochi, cum te gasesc inconjurat de amatoarele de senzatii culturale si nu numai. halal! 😆 ei bine, da, sunt un pic gelos, un pic nedumerit, usor amuzat, tre’ sa recunosc. 😐 respectele mele, paposule!
ApreciazăApreciază
boro
Mi-a placut aventura cu dabuleniu, mai nasol e ca n-ai ajuns sa-ti insusesti turlele respective 😉
ApreciazăApreciază
judge
N-ai cum sa-ntelegi, atita timp cit nu esti femeie 😆
ApreciazăApreciază
papa, nu ştiu pe unde mă purta dom profesor, eu n-am fost curioasă… în ticăloşia mea fără margini mi-am luat toate examenele la materiile lui (şi am avut câte una pe an, de înjurau colegii) cu aceeaşi notă, ba chiar am avut tupeul să mi-l aleg şi îndrumător de proiect, că deh, trebuia să termin apoteotic. 😆
şi ca să fiu ticăloasă până la capăt, în ziua când m-am dus să-i mulţumesc pentru părinteasca îndrumare şi păstorirea grupei noastre prin tainele economice ale neînţelesului, am avut grijă să-mi pun a mai scurtă fustă din dotare. de bucurie a refuzat cadoul pregătit de popor, ceea ce şi dorisem de altfel. sticla aia cu licori bahice s-a împărţit pe bordura din piaţa romană, la aflarea rezultatelor, în loc să şadă spre alterare în cine ştie ce colţ de dulap.
ApreciazăApreciază
psi
Ai poze in jupa respectiva? 😀
ApreciazăApreciază
papa, am. da nu le pun în virtual. ţţţţ
ApreciazăApreciază
psi,
daca sunt virtuale, inseamna ca nu exista practic, deci nu se pune 🙂
ApreciazăApreciază
hmmm
uneori, imi vine cheful sa-mi fac blog. 😆 😀
ApreciazăApreciază
emiru”
lubenitza cred ca e denumirea pentru pepenele verde. Pai, nici chiar asa coane, nu gasesc nimic sexos in niste bostani. Eu ziceam de pepeni galbeni.
ApreciazăApreciază
emirule, ai perfectă dreptate… nefiind reale, nu se pune, deci putem concluziona că nu se egzistă nicio poză. nu?
judge, mie îmi vine uneori să renunţ la al meu… 😆
ApreciazăApreciază
Bai, pai ce ne-o trebui sa ne mai cunoastem, daca nu ne cunoastem? 😉 Intrebare cu tilc, nene si mindru ma mai simt de ea! 😆
ApreciazăApreciază
judge
ce chefuri ciudate te trec! 😀
ApreciazăApreciază
psi
si pe tine 😀
ApreciazăApreciază
psipsina
wow! Slab de inger trebuie sa fi fost profu’ ala. I-o fi fost frica saracu’ sa nu-l bage la „primire de foloase necuvenite”.
ApreciazăApreciază
psi
gata, m-am razgandit 😀
fac guest post iute daca trimiti pozele alea care nu exista
la papa 😀
ApreciazăApreciază
lucky si pentre mine, pls 🙂 o scrisorica de dragoste daca se poate
ApreciazăApreciază
papa, cum adică „şi pe tine”? nu ţi-a trecut niciodată prin cap să renunţi la blog?
boro, pe cuvânt că n-am fost agresivă, sunt mai degrabă genul cuminte spre timid. 😳
mala, sunt un om oarecare… nu cred că o imagine de acum nşpe ani e importantă, nu atât cât guest postul ăla. 🙂 aşa că pune mâna şi scrie, lasă pozele inutile…
ApreciazăApreciază
pai si poti sa fii papa, k ai de ce. Nu te intrece nimeni la… talc
ApreciazăApreciază
psi
Ba da, dar eu aveam motive 😆
ApreciazăApreciază
socio
Sar’mina! 😉
ApreciazăApreciază
ada, psi
fetelor, sa ne intelegem(ca de cunoscut am inteles ca-i cu talc 🙂 )
pai nu merge asa, la comanda. Tre sa fiu atras , inspirat 😀
muze, chestii, deja am un stil 😀 :D, nu mai merge asa, cu una, cu doua 😀
ApreciazăApreciază
ada
mai da-mi ceva indicii, ca „stiitucare” nu-mi e suficient 😉
ApreciazăApreciază
Ia citeste tu mai atent ce scrie acolo : your …will not be published 😛 sau era pacaleala?
hai ca iti dau un indiciu: sora …
ApreciazăApreciază
ada
mai mult ai dat tu de inteles despre ce e vorba, decit am facut-o eu 😆
pai stii tu cite surori am? cred ca as putea deschide un spital 😀
ApreciazăApreciază
mala
Bai, daca as fi tu, as deschide un „Blog pentru gagicareli” 😀 Sunt convins c-ar fi de succes 😉
ApreciazăApreciază
papa
pai stai sa vaz ce face judge 😀
ApreciazăApreciază
mala
Lasa-l bai pe judge, ca ala-i cu formule chimice. Ala trebuie s-o analizeze, s-o cerceteze, s-o amalgameze, s-o…e treaba lunga la judge 😆
ApreciazăApreciază
psipsina
mda, dar zice o vorba din batrani ca „matza blanda(cuminte spre timida) zgarie rau”…
Ca „verificator” de mituri si proverbe, am constat ca asta e adevarata. La fel ca cea cu „cainele care latra nu mushca”. Am semne si de la pisici blande si de la caini mutzi.
ApreciazăApreciază
Fiind din zona, afirm cu mana pe inima..Lubeita=pepene verde..Aia din Dabuleni fac bani din lubenite..//
Avea unul o afacere cu lubenite la marginea drumului. Totul mergea super pana cand a aparut altul, 100 de metri mai la vale, care vindea si el lubenite, dar care a pus si un afis pe care scria „Vindem lubenite cu arome”. Dupa vreo 2 saptamani, primul, aflat in pragul falimentului, merge la al doilea si il intreaba:
– Auzi ba, cum vine aia, lubenite cu arome?
– Pai avem de toate…lubenite cu aroma de cirese, de capsuni, de banane…tot ce vrei
Alalalt nervos intreaba:
– Ba, dar cu aroma de p.zda nu ai?
– Ba da, cum sa nu? Alea au cel mai mare succes, cred ca mai am totusi vreo 2 bucati.
– Ia adu una sa vad.
Aduce ala lubenita, o ia asta, o miroase si zice:
– Ba, dar asta are aroma de cur!
– Pai rasuceste-o si tu un pic
ApreciazăApreciază
Virus
Deci pe asta pusese boro mina, si el era convins ca-s tite 😀
ApreciazăApreciază
papa
io par mai harnic ? 😀
ApreciazăApreciază
mala
mai interesat 😉
ApreciazăApreciază
papa,tu de ce nu mai vii pe la buimaci? ca daduram de greu :))
ApreciazăApreciază
scorpiuto
Gata, am lamurit problema 😆
ApreciazăApreciază
papa, motive am avut şi eu… fii sigur! 🙂
mala, judecând după semnele lăsate pe ici pe colo, ai dreptate. dar reacţionez numai când sunt călcată pe coadă…
mala, ce înţelegi tu prin atracţie? tare sunt curioasă… 😆 stau să mă gândesc dacă să bag un post nou sau să scot artileria grea…
ApreciazăApreciază
e lunga treaba indeed 😀
adevarul ca mi-e lene, in general. iar daca ar fi sa-mi fac totusi un blog, ar fi despre cultura. am io o teorie conform careia revolutia culturala pe care o astept de mult o sa aiba loc pe bloguri…
ApreciazăApreciază
judge
Mai Mao Zedung, si cam cum ti-ai imagina tu revolutia aia culturala? Eu numai cind aud termenul asta de revolutie ma duce mintea la abuzuri de tot felul, ca n-a fost una in istorie care sa nu fi distrus, inaintea de a genera creatia
ApreciazăApreciază
psi
Banuiam, de aceea m-am ris prin intermediul hepaticului 😀
ApreciazăApreciază
Misto tare articolul!
ApreciazăApreciază
psi
cand vine vorba de atractie, eu nu-nteleg nimic 🙂
in cazul de fata era vorba de atractie spre d`ale scrisului.
Precum un antecomentator, sunt lenes 🙂
ApreciazăApreciază
acu` nu stiu ce sa zice despre artileria grea 😀
ApreciazăApreciază
*zic
ApreciazăApreciază
mala, artileria grea ar fi compusă din nişte metode de convingere mai rapidă a „pacientului”. ale mele artilerii îs cam ruginite…
problema mea îi că mă uit la blog şi el la mine şi n-am chef nici de post nou şi nici de căutat poze din tinereţe… 😦
ApreciazăApreciază
psi
aaa, pai nu-i rau, daca o pui in miscare isi revine, trage oleaca in papa, pana-ti reglezi tirul 😀
ApreciazăApreciază
iooi, man! adică să ucidem gazda? oricum pare dus cu trebi…
nu, nu pot, mala, până nu vine miercurea aia (mâine) în care cică are să ne mai fiarbă minţile cu ceva…
în plus mi-e o lene de-mi lasă gura apă… pe cuvânt.
ApreciazăApreciază
Minoki
Merci, bine-ai trecut prin VatiClan
ApreciazăApreciază
psi
Eram la Buimacii
Trage tu, nu mi-e frica. I will take it for the team 😆
ApreciazăApreciază
Papa, da-mi un indiciu ca ma disperi cu titlul acela numeric
ApreciazăApreciază
papa, nu pot… mi-e lene! 😆
şi-s prea curioasă să aflu ce-ţi ticluie mintea pentru mâine… recunosc.
ApreciazăApreciază
psi
Pai e gata si-am sa-l bag acum
ApreciazăApreciază
ada
Am incercat sa-ti trimit email, dar se pare ca adresa e aiurea
ApreciazăApreciază
aştept! 😉
ApreciazăApreciază
am presupus ca stii tu care e adresa 😛
lasa ca atat le-am invartit pana mi-a dat anul… de gratie …:)
ApreciazăApreciază
ada
intra pe mess
papagigli_55@yahoo.ca
ApreciazăApreciază
papa
there will be no blood… 😀
ApreciazăApreciază