Era o seara mohorita. Zapada flescaita zacea in mormane inegrite pe marginea straziilor strajuite de-o parte si de alta de trunchiuri negre si desfrunzite, intepenite in frigul nemilos al iernii. Lumina muribunda a unui felinar, reusea cu greu sa-si faca drum prin valurile de ceata care se napusteau cu furie asupra Londrei.
In acelasi timp, la Bucuresti, venise vacanta, iar pe undeva prin Drumul Taberei…
Sa fi avut fo 12 anisori, cind familia ia decizia ca eu, Gigli, la vremea respectiva nefiind si papa, sa petrec vacanta de iarna la bunica-mea la tara. Ma rog, trec peste tot bilciul cu “nu ma duc”, “ba te duci” si ajung la bunica-mea, care statea gard in gard cu unchiu-meu, gineri-su. Astia doi se intelegeau, cam cum ma inteleg eu cu fi-meu, cind e-n calduri. Dar in fine, asta-i alta poveste.
E si uite cum, din vorba-n vorba si din damigeana-n damigeana, vine Ignatul si o data cu el, vin si vecinii sa-l ajute pe Marin, unchi-meu, sa taie scroafa. Mare nene! O imensitate de dihanie pe care cu greu au reusit sase oameni s-o tina. Bai si guita saraca, de acoperea toate strigatele de ajutor venite de pe la confratii din sat. Marin, scos din minti de vocalizele scroafei si cu damigeana golita pe jumatate, scoate ditai palosul, de-ai fi zis ca-i Prislea cel Voinic, si unde nu i-l infige sopranei direct in corzi, de-o apuca p-asta horcaitul, de placere. Ma uitam la el cu veneratie si umilinta, ca studentii la Arsene.
In timpul asta, tanti-mea a adus o cratira cu sare pentru a colecta globulele care tocmai tisneau din gitul despicat al scroafei. Bai si unde nu se ridica unchi-meu, cu purceaua intre picioare, si ne priveste pe toti, roata, cu-n aer triumfator, de-ai fi zis c-o-njunghiase pe bunica-mea, ca-n paranteza fie spus, ii era draga, cam ca piatra la rinichi. Ce sa mai vorbim, daca-ar fi avut o pereche de Ray Ban pe nas, Marin al meu putea fi usor confundat cu Michael.
Doua minute mai tirziu, dupa ce terminase si scroafa cu frisoanele, se aduc balotii de paie. E si dai opinteli, s-o asezam pe printesa cu burta pe fin. Pina la urma reusim si drept rasplata, pentru ajutorul acordat, mi se intinde damigeana si, desi nu prea as fi pus botul dupa „Arsene”, am tras citeva gituri, de-ncepuse sa-mi placa verisoara-mea, cit era ea de verisoara. Dau astia foc rugului si o tin tot intr-un pirjol pin-o fac pe coana d’Arc de nu-si mai incapea in piele, de epilata ce era. Cred ca nici Inchizitia n-ar fi facut o treaba mai buna.
Dupa aceea, e adusa usa. Da bai, usa, ce cascati ochii? O usa de magazie, ca de unde dracu fund de lemn, mare cit matahala aia decedata? E si dai iar opinteli, sa punem pirlita pe usa. Dupa ce-o punem, mai tragem cite-un git de vin si trimitem damigeana la realimentat.
E, din acel moment s-a trecut la programul de spa. In primul rind, o sauna in aer liber pentru deschiderea porilor. Femeile aduceau caldari cu apa clocotita, iar barbatii, inarmati cu pumnale, radeau jegul de pe scoafa. Cind au terminat, animala arata ca nou nascuta. Si atunci, toreadorul Marin si-a intrat din nou in rol. Cum statea calare pe animala, ia un cutit, proaspat ascutit pe-o piatra, si hars-hars, ii taie urechile domnisoarei. „Bai, imi zic, da’ ce dracu-i asta, corida?”, asteptindu-ma sa-l vad oferindu-i-le nevesti-si, in semn de pretuire a frumusetii ei, numai de el vazuta. De unde, bai baiete! Asta ia urechea, o baga-ntr-un borcan cu sare, dupa care o musca cu pofta. Toti se amuzau, asa ca am ris si eu, fara sa stiu ca va trebui sa fac acelasi lucru. Si l-am facut. N-as putea spune ca mi-a displacut, cu atit mai mult cu cit a fost urmata la scurt timp de alte citeva gituri de vin. Eu, in acel moment al executiei, eram cam pulicica, de beat, dar ma tineam drept si vorbeam putin, ca sa nu ma fac de fecale.
Dupa botez, a urmat spintecarea. Jack, alias Marin, i-a taiat mai intii capul, dupa care a crestat-o pe spate, scotind halci mari de slanina, pe care femeile le bagau in putini cu apa rece pentru a le usura de singe. E si uite asa, bucata cu bucata a disparut scoafa-n beciul lui Marin. Ceafa si o bucata de slanina a ramas pentru pomana porcului. Dupa ce au topit grasimea, au prajit carnea, taiata cuburi, in untura incinsa. Am mincat si eu vreo doua trei bucati cu mamaliga, am mai tras un vin si-am cazut lat pina a doua zi, cind m-a trezit cocosul ala nenorocit, caruia-i pusesem gind rau din prima zi, dar pe care-l iertasem, pentru ca incepea sa sune deja a macel. Si oricum n-as fi putut sa-l casapesc, deoarece pe la prinz eram din nou beat. Mai tin minte cum se vaieta bunica ”vai copilul!” iar Marin, “lasa-l coana mare, ca-i barbat”
Dar asta era atunci, nu stiu cum o mai fi acum, ca din cite am inteles, UE considera Ignatul ca pe o crima cu premeditare. Si intrucit nu prea are cum s-o aboleasca, au decis sa imbunatateasca traditia prin anestezierea prealabila a dobitoacelor. Miine-poimiine va trebui s-aruncam xilina in balti, inainte de-a purcede la pescuit.
–«««–
Acelasi titlu, dar cu o abordare diferita il puteti gasi la urmatoarele link-uri
http://silavaracald.cotcodacii.ro/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
http://labulivar.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
http://pisica07.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
http://georgiana75.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
http://zaqk.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
http://papagigli.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
istorioara lui malasuerte, o puteti citi mai jos, intr-unul din comment-urile lui
http://scorpio72.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
http://irenadaiana.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
–»»»–
Provocarea pentru Lunea viitoare la ora 12, ora Romaniei, va fi
–Daca n-as fi ceea ce sunt–
Bun, am postat putin mai devreme, dar sper sa nu va deranjeze prea tare 😉
Mai jos voi atasa si „Crima cu premeditare” a celorlalti participanti
ApreciazăApreciază
silavaracald spune
http://silavaracald.cotcodacii.ro/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
ApreciazăApreciază
Domnul virusverbalis, nu se lasa mai prejos
ApreciazăApreciază
In acelasi timp, va rog sa va depuneti „crima” si in blogurile celorlalti participanti 😀
ApreciazăApreciază
http://pisica07.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
cică e ora 19… 😆
ApreciazăApreciază
psi
S-a azmesticat programa 😀
Vin sa te citesc 😉
ApreciazăApreciază
😆 asta-i crimă la beție! chiar îmi plăcu! am participat și eu, dar mai de după perdele la astfel de evenimente, acum mă amuză copios că tradiția de ani, pentru a fi integrabilă în cultura UE presupune ca animalul să fie ucis cu blândețe…
îmi cer scuze, am o zi destul de agitată și o să lipsesc internăut, așa că nu știu când voi ajunge să-mipun link-ul la ceilalți postatori pe care îi citesc acum, înainte s-o iau la drum prin nămeți…
dacă nu comentez și acolo este doar din lipsă de timp… scuze! 😉
ApreciazăApreciază
psi
don’t drink and drive! 😆
ApreciazăApreciază
nah, până la urmă mi-am postat crima peste tot, cum ai spus… acu o așteptăm pe jorji. și cine o mai pofti. 🙂
ApreciazăApreciază
Da, am intrat la ea s-o anunt, sper sa fie pe net
ApreciazăApreciază
http://georgiana75.wordpress.com/2011/01/24/crima-cu-premeditare/
Bai, eu n’as rezista la o astfel de scena! Mi’e mila 😦
In schimb, a’ naibii, nu mi-e milă să mănânc
ApreciazăApreciază
Bai,p-arc’ as fi fost acolo..Ai talent de povestitor…Papi,tot asa e si-acu,inca se mentin traditiile ,dar nu chiar peste tot…Cu pistolu de adormeala,vorbe de claca,n-am auzit sa se respecte noile norme…Pai,pana n-o auzi muica(nu a mea,ca-i dusa ,sa-i fie tarana usoara) cum ii coicaie porcu-n batatura,nu-i a buna…Cade carnea greu! :))
Passing shot:
ApreciazăApreciază
Uite-o si p-a lui zaqk (crima) 😀
ApreciazăApreciază
Virus
Merci coane! Te pusesem deja, la comment-ul #3
ApreciazăApreciază
papagili, la cate din astea am fost martor, ar trebui sa fiu acum la curtea penala de la haga, pentru crime impotriva… porcinelor!
😀
ApreciazăApreciază
zaqk
Eu, trebuie sa recunosc ca cea descrisa a fost singura, dar dupa cum se vede, n-am uitat-o 😆
ApreciazăApreciază
papa, dacă ai mai fi participat și la spălarea mațelor să te fi văzut. nu-ș de ce, eram responsabilă cu această activitate… 😦 noroc că vegetarienii nu militau pe-atunci că mă riscam să le devin adept.
nah, scurți nămeți, o să plec iar, da mai încolo…
și deja întreb: cine propune tema următoare? 😆
ApreciazăApreciază
psi
Nu stiu cine. Probabil ca tot eu 😆
ApreciazăApreciază
Uite mai jos si ofurile mele: 🙂
ApreciazăApreciază
iar tu???? păi di ce? 😆
ApreciazăApreciază
psi
Pai nu tin neaparat, dar ai auzit pe careva sa preia initiativa?
ApreciazăApreciază
Emiru
Coane, ti-ai pus dascalii in cap cu postul ala 😉
ApreciazăApreciază
Cum erai, bre, pe vremea aia?
Pulică?
Dar acum? =)) =)) =))
ApreciazăApreciază
slvc
Nu pulica, pulicica, ca-i o mare diferenta 😀
Tu chiar vrei o descriere amanuntita? 😆
ApreciazăApreciază
Pentru prima oara in lunga sa activitate, doctorul ramasese tintuit pe scaunul moale de piele din cabinetul sau, surprins de reactia barbatului care tocmai iesise vesel pe usa de lemn masiv ce dadea spre culoarul trist, unde alti oameni asteptau sentinte . Niciodata pana acum, verdictul crud “mai aveti foarte putin de trait, e timpul sa…“ nu transmisese pe fata interlocutorului vreo raza de lumina. Barbatul grizonat, mereu cu aceeasi palarie neagra, din postav negru, fin, zambea luminos la aflarea vestii, scapand un oftat de usurare. I-a multumit, a salutat respectuos si a iesit sprinten pe usa. Doctorul continua sa priveasca fix usa, uimit de ce vazuse …
`De cand o zarise in parc, fâşâind pe alee frunzele aurite, inima lui s-a schimbat . Aflase mai tarziu, in plimbarile de mana in parc, la filmele in randul 19 la cinema, savurand zambetul ei in fata prajiturilor de la cofetaria de pe colt. Nu iubise niciodata. Nu asa. Cand ii ceruse mana, viata lor stralucea incandescent. Pentru totdeauna, isi soptisera …`
Claxonul ii intrerupse aminirile. Statea pe banca, la fel ca in fiecare zi, in ultimii zeci de ani. Lumea se schimbase complet, el ramasese la fel, pe aceeasi banca, aceeasi palarie neagra. In fata lui era aceeasi piatra funerara, innegrita de trecerea timpului.
Barbatul grizonat, ce se juca cu borul palariei din cand in cand in adierea vantului, era cel mai iubit profesor din oras. Putini ii cunosteau povestea de dragoste, schingiuita de de boala naprasnica ce lovise din senin. Devenise profesor, alinandu-si astfel, in copiii zglobii, durerea nevazuta, nespusa. In zambetele si strigatele lor, o regasea mereu pe ea si asta il ajuta la numaratoare. Toti il iubeau pentru caldura sufletului, pentru severitatea blanda, fusese ca un parinte pentru mai toti, modelase generatii intregi. Si era multumit..
Isi traise viata cu ea in suflet si in gand, daruind celorlalti ce nu putuse sa-i mai daruiasca ei.
O lacrima alerga din coltul ochiului, in jos, ascunzandu-se dupa barbie. Numaratoarea era aproape de sfarsit.
Se ridica sprinten ca un tinerel, lasand adierea molcoma sa-i stearga de pe obraz urma amintirilor. In sfarsit, timpul fusese invins. „Crima” cu premeditare. Era si timpul …
Pe banca lustruita de timp, vantul se opintea la palaria neagra, din postav negru, fin, ramasa ca un martor tacut in urma lor. Acoperind-o, fâşâind incet-incet, cu frunze aurite …
ApreciazăApreciază
bai, ma inscriu si eu la lantul de crime cu premeditare 😆
daca ma incadrez , desigur 🙂
ApreciazăApreciază
mala
M-ai timpit cu istorioara ta! WOW! Fara misto, e cutremuratoare si cu toate ca-i misto, as vrea sa cred ca nu-i adevarata.
Ma duc sa dau sfoara-n „tara”
ApreciazăApreciază
pai am inventat-o,
dar cu ceva timp in urma 🙂
acum a prins lumina tiparului 🙂
ApreciazăApreciază
mala
Mai scrie, coane, mai scrie, ca le zici bine!
ApreciazăApreciază
gata papa..m-am chinuit un pic…:))
ApreciazăApreciază
scorpiuto
vin sa te citesc, pune de-o cafea 😉
ApreciazăApreciază
mala
bun asa, coane! da’ eu propun sa-i dati premiul emirului, ca sa nu se supere si sa va „omoare” si pe voi. 😆
ApreciazăApreciază
mala..foarte profunda povestirea ta!
ApreciazăApreciază
mala, aplauze psiceşti de la mine, man! îi faină rău… îmi place cum e scrisă, ai putea s-o lungeşti de-o nuvelă, sincer.. 😉
cum vedeţi am reapărut dintre nămeţi. bag ceva la stomăcuţ şi citesc pe îndelete…
ApreciazăApreciază
m-ai lasat masca, malasuerte! foarte buna scriitura!
ApreciazăApreciază
Mala, felicitarile mele! na, ca mi s-a pus un nod in gat! emotionant!
ApreciazăApreciază
mala
Uite cite victime ai facut c-o singura aparitie la rampa! Sa te prind ca mai stai ascuns, de-acum incolo, ca sa vezi tu ce ti-o iei de la mine 😆
ApreciazăApreciază
scorpio, psipsina, Georgiana
sunt magulit de aprecieri si incantat de cunostinta 🙂
baieti
tre sa bem o bere 😀
cativa prieteni m-au invatat, cu ceva timp in urma, cum sa dau drumul hergheliei pe camp :). Asa a aparut (si) povestea asta. Si a fost foarte fain.
Problema e ca habar n-aveti cat de mult dureaza sa-i aduc inapoi 😀 😀
ApreciazăApreciază
papa, la o relecturare a posturilor criminale de astăzi rezultă următoarele:
1. tu ai fost asistent de cremenal, dar datorită stării tare euforice, nu-ţi putem atribui premiul maicăl…
2. rasputin nu era călugăr ci copac şi cam trăgea la măsea acid de baterie, motorină şi oţet (de unde şi puterile sale)
3. o plenitudine de şoareci şi şobolani au fost ucişi cu premeditare prin blogosferă ceea ce pentru price pisică este o gravă jignire, întrucât se putea apela la serviciile felino-vânătoreşti cu încredere.
4. uneori pietrele pot redeveni ce-au fost, adică apă.
5. mala vine şi stoarce bureţii din sufletele feminine de blogger hârşiţi, drept pentru care mă gândesc serios să-i lansez invitaţia unui guest post la mine în ogradă (nu sări că invitaţia vine şi pentru tine!)
o propunere: când te mai pune ăl de sus să scoţi piticii din noi, io aş sugera să nu ne mai plimbăm cu link-urile de la unul la altul ci să le aşezi mătăluţă frumuşăl la coada textului matale. şi, dacă vrei, putem face analiză pe texte cu cuţitu şi mistria. 😆
ApreciazăApreciază
mala, lasă că ţi-o trece încântarea… pune mâna gată nuvela! 😉 ai o invitaţie de la mine mai sus!
ApreciazăApreciază
papa
pai timpul nu mai are rabdare cu mine 🙂
Acum doar am grija de herghelie
hranit, tesalat, curatat.
Si-i pazesc sa nu scape careva pe campii 😀
ApreciazăApreciază
psipsi :))
ApreciazăApreciază
pfaaa… uitasem asta (senectutea maică) premul ăl mare tre să meargă la emir cu iecsplicaţia că… are dreptate!!!
ApreciazăApreciază
psipsina
nu pot refuza invitatia ta 🙂
da` sper sa o amanam un pic
macar pana la primavara 😀
primavara scapa, orice-as face
ApreciazăApreciază
dap
si eu cred ca Emiru a infaptuit cea mai odioasa crima cu premeditare(dar mai am 2 de citit). Si are si dreptate 🙂
ApreciazăApreciază
Bai, lasati-o-n draci cu premiile, ca nu se acordeaza. ;)Premiul e satisfactia de-a ne citi si de-a ne aprecia imaginatia si darul istorisirii. In rest, sa fim sanatosi sa ne putem bucura unii de altii in continuare (nu neaparat in plan fizic 😉 )
ApreciazăApreciază
mala, primăvară zici? ioooi!
un sfat, dacă accepţi: lasă hergheliile să alerge… caii ăi buni se întorc de fiecare dată, iar cuvintele (nu vorbele) sunt nişte cai născuţi liberi…
ApreciazăApreciază
papa, da cine a zis de premii? ne dăm bine pe lângă emir, în rest, cum ştii, batem câmpii…
ApreciazăApreciază
psi
Propunerea ta e foarte buna, dar cred ca am sa pun toate link-urile la sfirsitul postului meu si fiecare din voi va anunta pe blogul lui. De fapt, am sa incep chiar de astazi?
Pentru ca inaugurarea o consider un real succes, o vom repeta in fiecare zi de luni, dar la ora prinzului 12, ora Romaniei.
De asemenea, tema urmatoare o voi insera la sfirsitul postului. Asa ca va rog sa o luati din postul de fata, in vreo 15 min 😉
ApreciazăApreciază
deja ne dai temaaaa? adică avem o săptămână să batem câmpii? nu-i bine… eu scriu spontan… ce mă fac dacă în fiecare zi o să bat câmpii? luni o să uit ce să postez…. 😆
ApreciazăApreciază
cer scuze ca v-am lasat sa ma asteptati.
Primesc „felicitarile” voastre, pt care va multumesc.
mala
sa nu crezi ca mie nu-mi pasa de soarta profesorilor, ba da, mai rau e ca lor nu le pasa de ceea ce au ajuns. Stiu ca nu toti profesorii sunt asa cum i-am descris eu, insa marea lor majoritate, in special in ciclul gimnazial asa sunt.
Daca l-ai urmarit pe Solomon Marcus la Profesionistii, stii f bine ce-am vrut sa spun. Iar SM e profesor de profesor, nu „pedagog de scoala noua”.
papa
imi permiti sa mai bag un „Crima cu premeditare 2”? De data asta ma iau de doctori. Poate o fac pe cristiana sa mai apara pe aici 😆
ApreciazăApreciază
psipsina
ai dreptate, aveti grija cum va purtati. Domodedovo e doar un inceput 😆
ApreciazăApreciază
psi
normal ca accept sfaturi 🙂
dar platesti tu oalele sparte daca vin vecinii sa reclame ca le-am distrus straturile 😀
ApreciazăApreciază
emirule, acu serios… chiar ai dreptate şi susţin crima ta cu premeditare cu tot. acu nu mai ştiu dacă am comentat la tine, da vin acuşi să văz.
papa, constat că e de efect sfatul meu… da vezi tu că la istoria aia muzicală a vieţii pe care ai postat-o am eu un comment cu link-uri… apare doar numele şi deschide în altă pagină. îi mai iestetic. 😉
ApreciazăApreciază
mala
am lucrat si eu 2 ani in invatamant, am plecat din cauza banilor, recunosc, in acelasi timp vedeam toti mai multi colegi care veneau la scoala doar sa semneze o condica, Atunci mi s-a facut lehamite, iar asta se intampla in 1997. Iar acum situatia e mult mai rea decat atunci, desi financiar vorbind profesorii o duceau mai rau atunci decat acum.
ApreciazăApreciază
Emiru`
pai eu sunt de acord cu tine. 😀
Cand privesc spre societatea romaneasca, cele mai multe reprosuri le am pentru profesori si doctori. Mai ales cand ii vad nemultumiti.
Daca ii ucidizezi si pe cei din urma, I`m your no1 fan 😀
ApreciazăApreciază
mala, dacă zic guest post înseamnă că îmi asum oale, cioburi şi alte victime colaterale. 😆
ApreciazăApreciază
cristiana
nu da la fata, sa mai pot iesi in lume 🙂
ApreciazăApreciază
mala
despre „Mafia Alba” se pot scrie zeci de episoade. Mai lasa-ma fo 2 zile, ca trebuie sa mai adun ura in mine. Aia de-am avut-o s-a varsat pe profesori, acum ma concentrez pe medici, poate citeste si medicul meu de familie si mi-o pune original.
ApreciazăApreciază
psi
😀
ApreciazăApreciază
Papa,
hai ca ai strans comentarii ca AG in zilele lui bune.
ApreciazăApreciază
pfaaaaaaaaa… dacă n-aş fi ceea ce sunt… iaca tiema! miau!
ApreciazăApreciază
Bai, nu stiu daca chestia asta cu postatul e chiar buna, ca-mi ia o groaza de timp
Ma mai gindesc si va comunic
Lasati bai doctorii in pace. eu tocmai am avut o afacere cu ei si le sunt recunoscator
vreascuri sunt si printre ingineri, scriitori, ziaristi si alte specii umane 😀
ApreciazăApreciază
psi
La tine se pare ca e mai simplu, considerind nick-ul 😉 Dar asta ar fi prea simplu. Surprinde-ne! 😉
ApreciazăApreciază
1. da ce-ai frate cu nick-ul meu?
2. te-am dezamăgit io vrodată? 😆
… mă gândesc că tema se potriveşte de minune genului mimoză, acea flower care şade în prefaţa oglinzii întrebând allways (sau alldays) cine e a mai frumoasă… ar ieşi adevărate compedii de nemulţumire. 😆
sincer, nu ştiu ce-o să scot… văz io duminică seara, da nu promit nimic.
ApreciazăApreciază
Oricum, o mai astept pe timisoreanca aia rosie 😉
redsky, unde-ti e istorioara?
ApreciazăApreciază
papa
pfuui, saptamana asta tre sa trec pe vin fiert ca sa reusesc sa ma dedublez 😀 sau sa-i intervievez pe ceialti eu 😆
bagaboanta tema, mai bine-l mai atat pe Emiru ` 😀
ApreciazăApreciază
psi
participa cine vrea, dar mi-ar pare bine sa ne onorezi cu una din scriiturile tale 😉
ApreciazăApreciază
papa, sa ne aduci aminte mai pe la sfarsitul saptamanii de urmatoarea provocare, da? scleroza maică… 😀
ApreciazăApreciază
mala
Nu uita ca ai putea fi Emiru, un ocean, o cadina, un diamant, de exemplu 😉 Imagineaza-ti ce-ti pofteste inimioara! 😀
ApreciazăApreciază
G
Pune titlul la ciorne, dolcezza! 😉
ApreciazăApreciază
ufff! tare mai eşti tu înţelept, mânca-ţ-aş ochişorii!
ApreciazăApreciază
papa
Io-mi imaginez, da` presimt ca iese prost 😀 😀
ApreciazăApreciază
da crezi că nu mi-am înhăţat provocarea, papa?
refuz deocamdată să mă gândesc la ce va fi- despre ce… îi vreme. 🙂
ApreciazăApreciază
la mine e simplu, as fi fost globe-trotter: pe camila, pe vapor, pe bicicleta, nu conteaza asta mi-ar fi placut sa fac, sa cutreier lumea.
ApreciazăApreciază
sssst, papa e la meci! 😀
ApreciazăApreciază
[…] de Papagigli si preluata de la […]
ApreciazăApreciază
papa , mai bine mai tarziu decat niciodata. Dupa ce mi-am spart creierii sa-mi amintesc daca si cand am planuit o crima mi-am adus aminte c-am si faptuit-o ( chiar daca n-am fost eu killer-ul , macar moral si tot am contribuit cu ceva – se pune?)
ApreciazăApreciază
faine povesti.
Mala, sint impresionat!
ApreciazăApreciază
Daiana
Nu e niciodata prea tirziu. Cirtite chiar ne lipseau 😀 Bine-ai venit!
ApreciazăApreciază
boro
Ce zici, coane, ce ascunde baiatul asta de noi? 😉
ApreciazăApreciază
G
😉
ApreciazăApreciază
mala
Nu cred ca ai sanse sa nu-ti iasa bine 😀
ApreciazăApreciază
psi
E, ziceam si eu, dar stiam ca nu te lasa inima sa ne lasi 🙂
ApreciazăApreciază
Emiru
Bai, da’ poti fi calatoria in sine 😉
ApreciazăApreciază
papa, de ce mi-e cunoscut stilul lui bad luck?
te salut…
ApreciazăApreciază
ada
Nu stiu ce stiluri iti sunt cunoscute, dar timpul mai schimba bad-ul in luck, citeodata. Incearca! 😀
ApreciazăApreciază
boro
😀 multam fain!
ApreciazăApreciază
ada
ori ti-am scris scrisori de amor ori e o coincidenta 😀 😀
ApreciazăApreciază
papa
ce repede se misca lucrurile 🙂
deja am un stil 😀 😀
ApreciazăApreciază
mala
Si nu numai atit, dar se pare ca ai unul care nu se uita usor 😉
ApreciazăApreciază
Hai salut!
Am trecut sa va citesc si dupa ce-am citit pozele lui Papa de la locul faptei (cum fac si altii am inteles 😀 ) am citit povestirea lui Mala.
Acum sunt cu ochii in ceata si nu mai pot ceti nimic!
NU va faceti griji ca recuperez: se va citi totul, veti avea fiecare dosar cu fotografii, amprente, declaratii.
Ah, si sa nu uit: nimeni n-are voie sa paraseasca domiciliul. Pun eu mana pe voi cremenalilor! 😀
ApreciazăApreciază
am crezut ca nu mai e de actualitate si m-am lasat pe tanjeala…cred ca incerc s-o onorez pe urmatoarea. ai si tu indurare, imi cam zboara creierii pe campii, pe mari, prin nisip. ii aduc cam greu 😆
ApreciazăApreciază
redo
te banuiam returnata la matca, vezi ca miine introduc o alta provocare si mai provocatoare 😉
ApreciazăApreciază
Alex
cand pot parasi si eu domiciliul? 😀
ApreciazăApreciază
Mala
Cand iesi din tura! 😉
ApreciazăApreciază
[…] Provocare de la Papa […]
ApreciazăApreciază