Realitatea e ca multi confunda Certificatul de Casatorie cu Certificatul de Proprietate. Si asta probabil din cauza religiei, desi, saraca de ea, n-are nimic de-a face cu problema in sine. Nu e nici legala si nici nu vad de ce ar fi. Stau asa si ma intreb, „pai bine domne, daca exista cununie religioasa, de ce nu au bagat si divort religios? Isi mai trageau si ei un ban nemuncit. Adica ce vor ei sa-mi spuna, ca biserica leaga, nu dezleaga? Pai bine bine, dar cum poate sa lege de doua sau mai multe ori, fara sa dezlege niciodata? Adica o dam in bigamii si poligamii sau ignoram religia, pur si simplu, cind vine vorba de divorteala? Pai daca-o ignoram la divort, hai s-o ignoram si la cununie, daca tot nu se pune” Bun, atunci raminem cu Starea Civila, singura legala, unde nimeni nu vorbeste de absolutisme si utopii, de coaste flotante si cine sa se supuna cui, dar care nici nu spune ca Ea devine proprietatea Lui si El devine proprietatea Ei. Ca daca ar fi asa, cununiile s-ar oficia la Notariat. „Bula, accepti sa fi proprietatea Bizdei?” „DA”; „Bizdo, accepti sa devi proprietatea lui Bula?” „DA” ” Intrucit au fost indeplinite prevederile legale, va declar pe ambi, proprietatea unu altuia” Si atunci va intreb, „ce-am ajuns minca-v-as, parcele? Vorba cintecului „asta e parcela mea/si ma fut numai cu ea/ in curbura Muntilor Carpati” Sau era cu caciula?
Bun, a venit momentul sa fac o precizare, ca sa nu credeti cumva ca subiectul mi-a picat din ceruri. Tema am preluat-o de la redsky si postul de fata constituie, de fapt, raspunsul meu la http://redsky2010.wordpress.com/2011/01/13/o-barfa-mica/
Si pentru a demonstra ca imi insusesc critica, nu si mitocania, am sa o ard pe paragrafe, pentru a evita interpretarile malitioase ale unora.
Asa deci, unde ne situam noi cu casniciile? Suntem soti, parteneri, sau posesiuni? Va rog sa nu uitati ca am hotarit, de comun acord, abolirea perceptelor religioase pe aceasta tema. Oricum, nu cred ca merita bagate in seama, atita timp cit toate sunt unisex, concepute numai de barbati si in folosul barbatior, pe vremea cind femeia era considerata ceva inutil in jurul pizdei. Asa ca nu le consider nici obiective, nici aplicabile realitatilor actuale. A propos, ati auzit voi de vreo femeie care sa fi participat la redactarea lor? Nu cred. Dar sa revenim. Era vorba de incredere si suspiciune, intr-o casnicie. Pai eu zic ca suspiciunea te duce la autoflagelare. Adica ce nu sti si vrei sa afli? „Daca are pe alta” Si cu ce te-ar linisti descoperirea? „Nu m-ar linisti, dar nici nu vreau sa fiu proasta lui” Pai cine a zis ca trebuie sa fii? Gaseste-ti si tu pe altu’ si aplanati conflictul. Asta daca vrei sa pastrezi familia unita. Evident ca exista si riscul ca sotul sa fie un linge pizda care, de cum i-a deschis una picioarele, a si crezut ca l-a apucat pe Dumnezeu de clitoris, cazind direct in freza. „Hei, insinuezi cumva ca eu m-as putea preta sa incerc in alta parte? Eu nu sunt d-alea…” Nu, nu insinuez nimic, dar oricum vei ajunge sa te pretezi, in eventualitatea unui divort. Nu? Ca doar n-o sa-nfunzi vreun schit de maici, iar foliculina in exces, dupa cum spun doctorii, afecteaza sistemul nervos central. Zgirci! Nu spun ei, spun eu, dar in mod sigur exista riscul s-o iei pe-o parte, cam ca Titanicul, daca nu-ti prescri singura antidotul ala penetrator. „Vai mai, dar sentimentele?” Ce-i cu ele? Sentimentele-ti pot fi inselate si fara aportul futului. Ca doar sentimentul e localizat in cap, nu in capsor. Ia spune, daca domnul se-ndragosteste de vreuna, nu se cheama ca ti-a inselat sentimentele, chiar daca n-a pompat-o? Asa ca, dupa parerea mea, e posibil ca toti sa ne inselam partenerii mai des in plan sentimental, decit pe cale vaginala. Si daca sentimentele sunt primordiale, de ce mai batem apa-n piua cu futul? Dar nu, noi am declarat futul ca fiind gestul absolut. De ce? Habar n-am. Inteleg sa fie la animale, care-o fac dintr-un instinct de perpetuare a speciei si unde este intr-adevar crucial, dar nu la oameni care-o fac, in majoritatea cazurilor, din placere. Mie mi se pare un lucru banal, absolut firesc, delicios si deloc formidabil, pe care judecata noastra optuza l-a ridicat la ranguri nemeritate. Dar stati sa vedeti unde-i anomalia. Toate doamnele care ar taia in carne vie din cauza unui fut imprastiat al sotului, sustin cu fermitate, daca le intrebi, ca iubirea e cea care troneaza si conteaza. Ca sexul e doar un accesoriu si ca, daca dragoste nu e, nimic nu e, ceea ce mi se pare absolut adevarat. Dar in acest caz, cum de nu se aplica principiul „pe aia a futut-o, pe mine ma iubeste” ? Va rog sa aveti in vedere ca aceasta posibilitate este foarte posibila, poate mai posibila decit oricare alta. Nu e oare din acel spirit de posesie care ne guverneaza mintile. O fi bine, o fi rau? Nu stiu. Ce stiu e ca e uman, pina una alta.
Bun, hai sa incercam un alt paragraf. E, acum trecem la partea amuzanta a problemei. De fapt nu a problemei, ci a combaterii ei. Am auzit, citind (!), o parere a unei doamne care spunea ca ar matura cu „ispita” pe jos si ca i-ar blegi urechile si nu mai stiu ce alte torturi si schingiuirii i-ar aplica, pentru a-si salva colegul de pat de la pierzanie. Dragelor, haideti sa ne intelegem. Ispita in cauza s-ar putea, foarte bine, sa fie o persoana care a trecut prin aceeasi experienta ca cea de care vorbim, si ramasa singura, sa devina o tinta mult mai vulnerabila. Ca s-a combinat cu un tip casatorit, nu o incrimineaza cu nimic. Daca omul domniilor dumneavoastra decide sa-si neglijeze familia pentru bucata respectiva, cu ce-i de vina bucata? Ca daca nu-i ea, e alta si aspectul asta nu cred ca necesita dezbatut in continuare. De ce nu va ginditi ca divortind, puteti trece automat in postura de ispite? Desi, v-o spun sincer, fara a pretinde ca-i vreo noutate, ispite sunteti si maritate.
Bai, astia cu nadragi, nu mai rinjiti fasolea, ca si voi puteti ajunge, daca n-ati ajuns cumva, in pozitia de incornorati, ca doar termenul n-o fi fost inventat doar pentru patrupede. Asa ca, ascultati si luati aminte! Daca aveti vreo dovada clara, lasati dracu pedepsele corporale si „te sparg, sa moara mama!” ca nu rezolvati nimic. Faptul e consumat iar spalata-i ca si noua. In fond e vorba de-un fut, nu de mutilare vaginala. E tot intreaga si tot in casa. Dar daca spiritul de posesiune va masturbeaza mintea, abandonati neica „parcela”. De ce s-o mai brazdati in sus si-n jos, ca tot n-o sa-i diminuati pretul de piata? Ba mai mult, as zice ca lasind loc de-o viitoare defulare, nu v-ar prinde rau, chiar deloc. Asa ca, profitati de burlacie si achizitionati alta „parcela”. Sau pentru mai multa siguranta, luati-o-n arenda.
P.S. A propos de titlu, nu uitati ca una-i una, alta-i alta.
uau! de unde draci sa incep sa citesc? de la inceput? sau de la sfarsit? voi astia doi v-ati dedat la niste obiceiuri perverse, incepand sa va raspundeti la posturi cu alte posturi, fiecare pe blogul lui. hm, va extindeti parcelele? ca parca va sexualizati mintile cu fereastra deschisa. 😀 in fine, papa, scoate si tu paragrafele alea, ca mai sa nu te recunosc.
ApreciazăApreciază
anowen
analiza ta ar fi buna, dar prezinta unele inadvertente 😉 😀
ApreciazăApreciază
Papa, iti dau dreptate in tot ce-ai spus! Punct.
ApreciazăApreciază
P.S. Mi-e cam dor de tine! Pe unde umbli? 😕
ApreciazăApreciază
Ok!
Probabil, in opinia multora, n-am inteles nimic din viata asta!
Da, recunosc, nu ma intereseaza ce face AL MEU ( ups, ce toapa am fost! Nu puteam identifica precis persoana 🙂 ), cata vreme io nu simt si nu aud nimic. Asta mi se pare a fi minima politete.
La intrebarea ta, in legatura cu situatul cu casniciile ( desi n-am! ) o sa-ti spun ce parere am: Imi place sa cred ca-i sunt in posesie, cata vreme ma trateaza ca pe o partenera si suntem soti 😛
Am citit mai demult o poezie, n-o mai retin mot-a-mot: se spunea ca femeia unui singur barbat este un vis, iar barbatul unei singure femei, a ramas doar vis. Iti dau voie sa razi de mine, dar io chiar cred asta!
Deja m-am intins prea mult, asa ca o sa las parerea despre combinatul cu barbati insurati, pe alta data. 🙂
ApreciazăApreciază
tanaaaaaaaaaa!!! am aparut, ca am avut nevoie de termen de gandire si aseara neuronul era marcat de evenimente si absolut blocat 😀
so…nu consider ca oamenii devin proprietatea consortului dupa casatorie (ca o informare fara prea mare relevanta exista o slujba de „des-casatorire” inainte de a o incepe pe urmatoarea, dar e fara fast, poate de aceea mai putin cunoscuta).
insa o data ce ai facut pasul, se cheama ca ai anumite obligatii. acum depinde unde te situezi, ca si in sex nu se considera perversiune daca e consimtit de ambele parti. daca ambii soti sunt de acord cu o casnicie deschisa, e problema lor in cate paturi baleteaza. daca insa unul dintre ei nu are vederi atat de largi, ca si celalalt si-si doreste perechea doar pt el, se cheama ca avem o problema. daca sotul libertin isi pune in aplicare poftele impotriva dorintei partenerului se cheama ca problema s-a agravat.
cum evolueaza mai departe o astfel de casnicie devine irelevant!
ApreciazăApreciază
geogiana
umbla pe unde trebuie, da’ a cam imbatranit si d-aia nu se mai face simtit asa tare ca inainte.
ApreciazăApreciază
G
As umbla eu pe unde-mi place, draguto, dar nu prea am cind, basca fusul orar. Aseara am fost sa halim la japonezi si cind in fine am reusit sa intru pe buimaci, voi va uraserati deja noapte buna, asa ca am citit ce era de citit si m-am resemnat :D. Dar acum, dupa ce raspund doamnelor, l-am inclus si pe anowen, ca-i simpatic, voi da o tura
ApreciazăApreciază
andruska
Draguto, toti ne zbatem sa dam un sens vietii, dar nu stiu ca cineva sa fi reusit.
La peragraful urmator m-ai cam incurcat. Ti-ar place sa-ti fie stapin, dar sa te trateze ca partenera. Well, nu suna rau, in principiu, dar ati fi stapin inseamna ca poate dispune de tine cum vrea el, nu cum vrei tu.
In privinta poeziei, nu, n-am sa rid, dar multi idealizeaza doar pentru ca suna mai frumos decit realitatea, care de fapt e alta. Si eu o mai fac, dar acum vorbeam de ce este, nu de cum mi-ar placea sa fie 😉
ApreciazăApreciază
redo
Pai asta spuneam si eu. Daca unul e posesiv, pentru ca asta inseamna „si-si doreste perechea doar pt el” atunci are varianta divortului, intrucit e clar ca nu se va complace si nici nu va urma exemplul celuilalt. Dar ce intreb eu, e altceva, e de preferat divortul sau adulterul? Nu uita ca un divort te poate arunca in bratele altuia care sa aibe aceleasi viziuni cu primul. Si atunci ce faci? Iar la divort? Nu spun ca-i simplu, dar parerea mea e ca o viata duplicitara ar fi de preferat unui divort, evident, daca ambi tin la familie si nu-si doresc o alta. Iar eu cred ca e foarte relevant in ce mod evolueaza o astfel de casnicie, mai ales daca sunt si ceva copii implicati 😛
ApreciazăApreciază
anowen
Tinind cont de ce spunea Woody Allen, „ca sa ai multe femei, trebuie sa le spui ca esti impotent. ele vor incerca sa-ti demonstreze contrariul” , as zice ca intentia ta e sa ma impingi in pacat 😆
ApreciazăApreciază
la catolici, doar papa poate „des-casatori” 😀
da` nu prea vrea sa vorbeasca despre asta
ApreciazăApreciază
mala
Da’ tu cum de cunosti amanuntul? Te-ai interesat? 😆
ApreciazăApreciază
te-am citit cu atenție. de câteva ori.
îmi plac ideile tale, dar îngăduie un răgaz. postul tău merită un răspuns pe măsura lui.
construiesc după priceperea mea și revin. 😉
ApreciazăApreciază
psi
Te astept, dar nu ma judeca prea aspru. La urma urmei, spun ce cred, atita timp cit n-am avut ocazia sa experimentez ceea ce-am afirmat 😉
ApreciazăApreciază
mda, daca ma intrebi asa, prefer divortul, adulterului. nu cred ca exista cineva caruia ii place sa fie vioara a2a.
mai departe, intrebarea se pune un pic altfel, unii practica sexul ca sport, mai marcam un punct, mai bifam una. depinde f mult ce doresti de la viata si ce vrei sa si sa-ti demostrezi. nu vad rostul zborului din floare in floare, daca ai ce-ti trebuie acasa. daca n-ai, fa sa ai 😉
ApreciazăApreciază
m-am interesat pentru un prieten 😆
ApreciazăApreciază
mala
in niciun caz nu te-as fi banuit pe tine 😉
ApreciazăApreciază
papa
ar fi fost culmea
ApreciazăApreciază
reduto
dar te-ar deranja sa fi considerata vioara a doua atita timp cit si el ar fi tot a doua? 😉
De ce trebuie sa vrei ceva de la viata si nu, pur si simplu, s-o traiesti cum simti si-ti place, detasat de reticente si coduri stabilite de altii?
ApreciazăApreciază
mala
stii care-i culmea, trebuie sa plec la serviciu 😦
ApreciazăApreciază
papa
pai nu poti sa iei tu concediul lui Balabir ala? Firma economiseste diferenta de la bilete 😉
ApreciazăApreciază
Ba iau, dar nu de azi
ApreciazăApreciază
toata lumea are nevoie de coduri: al bunelor maniere, al lui davinci, de legi. fara legi traim in padure!
daca voiai sa experimentezi nu trebuia sa te insori. la ce-ti trebuie o institutie in care nu crezi. esti liber si polenizezi unde vrei. si nu-mi baga textul despre copii! nu tine!
ApreciazăApreciază
redo
Nu prea stiu ce are padurea, da Vinci si creierul muntilor cu viata de familie intr-un concept libertin
In ceea ce privesc experimentarile, cine a spus ca si le-ar dori? Eu nu. Spun ca-s de preferat in anumite situatii, ceea ce e cu totul altceva 😉
textul cu copiii nu-l bag eu, este unde este si nu din vina mea 😛
ApreciazăApreciază
revin, cum am promis, și preiau obiceiul locului, adică paragrafele. va fi un comment lung, îmi cer scuze.
1. tu întrebi: unde ne situăm cu căsniciile?și alternativele sunt cele trei. ei bine, ai uitat una: cea în care cei doi, deși nu se mai înghit nici în ruptul certificatului, nu se despart uite-așa, ca să nu strice obiceiul neamului în care n-a divorțat nimeni, niciodată; pentru copiii care oricum privesc verde-oblic la otrava care se scurge pe la încheieturi, ori din rațiuni financiare, asta e o găselniță mai nouă a imperiilor de carton. cum adică să râdă popeasca de mine, după ce am ajuns să am vilă la băneasa și-mi fac manichiura la paris???… e un motiv excelent ca să înghiți pe lângă aventurile amoroase ale celui de lângă și vreo două trei păpări pentru care orice medic cu scaun la cap ar elibera certificat, iar judecătorul ordin de interdicție.
acuma ar trebui să fie o distincție între escapadele zburătorului și relația de nr.2 care durează și durează. escapadele astea, fie în imaginar, fie în real, există. instinctul de vânător zace în noi. unii ar spune că este atributul bărbatului. eu spun că de-o vreme și femeile și-au lepădat centura de castitate și o preferă pe cea de tnt.
este o aventură de-o noapte de neiertat, dar putem ierta un amor cu gândul? este mai grav faptul că un bărbat cedează ispitei cu picioare lungi decât fantasmele, la care multe femei sunt specialiste, cu un brad pitt care doarme fix pe suflet? doar întreb, nu judec, habar nu am care situație are circumstanțe mai puțin agravante. și nu, nu propovăduiesc libertinajul, mai degrabă aș milita pentru asumarea sinelui.
iar relația de nr.2 nu ar exista niciodată dacă femeile nu ar accepta-o. dar the other women pare să fie o vocație pentru multe dintre noi, doamnelor, mai multe decât ne vine să credem. de ce? iarăși habar nu am.
mă întorc la posesie și spun că ea nu este izvorâtă din dogmele religioase, eu cred că pur și simplu este o cutumă născută din rolurile atribuite de-a lungul istoriei celor două sexe ale speciei umane: bărbatul, care știm că era cel privilegiat și femeia, aparat de reprodus specia, preferabil în număr cât mai mare și de calitate superioară (băieți). întrucât chiar și în zilele noastre mai există culturi în care femeia este apreciată precum o vacă de prăsilă asupra căruia bărbatul are drept de viață și de moarte, eu cred că de aici ni se trage asta cu posedatul.
2. măturatul cu aia pe jos… 😆 am scris și ieri la redsky că dacă există o astfel de situație, exceptând cazurile maladive, atunci cel trădat ar trebui să-și dezlipească de pe ochi acei ochelari de cal și să-și asume jumătatea de vină. adică: fatăăă, dacă pe tine te doare capul toată ziua nu te aștepta să-l doară și pe el. dureri are, da-n căpșor. și există și reciproca, hai să nu ne mai dăm pe după grădini, nu-s femeile icoanele la care se închină sfinții, e vorba de natura umană, suntem în egală măsură și sfinți și păcătoși și au și bărbații metehnele lor, cum ar fi preludiul, chestia aia care ne place nouă și la care unii domni sunt repetenți și nici nu vor să ia meditații.
3. ca să ajungi la iertarea unui adulter… nu-mi place, hai să-i zicem aventură, e nevoie de toată mintea din dotare și de anularea orgoliului. de cele mai mutle ori divorțurile sunt generate de orgolii inflamate, iar divorțurile în stare latentă, cele care se tot amână, sunt un fel de picătură chinezească. adică o tortură în care la un moment dat nu mai știi cine este torționarul cu adevărat. chiar cunosc pe cineva care și-a iertat soțul după o aventură oarecare, dar l-a pus să doarmă, ditamai găliganul, săptămâni în șir în lada de la studio și l-a tocat mărunt în fiecare zi de iertare, până omul a făcut infarct. astăzi ea este acră, singură și bolnavă de inimă.
în concluzie, părerea mea e că drobul de sare se potrivește în poveștile lui creangă, iubirea lui romeo și julieta, iar oamenilor normali li se potrivesc relații normale în care să punem vorbă lângă vorbă atunci când nu merge ceva și să ne gândim dacă ceea ce avem împlinește cu adevărat sau nu. dacă nu… aruncați naibii, hârtia aia roz, asumați-vă faptul că dacă nu merge, apoi nu merge, indiferent ce zice neamul și mergeți înainte.
cum vezi, papag, nu te critic. mi-am spus doar părerea…
ApreciazăApreciază
„life is a maze and love is a riddle” – Lenka, the show
ApreciazăApreciază
observ, si sper sa nu gresesc, ca doamnele dezbat cu placere subiectul. l-am inclus aici si pe papa, ca si mie mi-e la fel de simpatic. domnii se rezuma la a ocoli galant exprimarea unui punct de vesere. sa fie oare un sentiment de… la ambele categorii?
ApreciazăApreciază
am citit ce ai scris,am citit comentariile,m-ati bagat in ceata…
papagigli,gandesti exact ca fostul meu..care imi spunea mereu ca el vrea o ,,lockere Beziehung”,pe limba nostra o relatie degajata,in care noi sa fim impreuna, insa daca este, sa ne-o tragem si cu altii si apoi sa revenim acasa..,,nu am mancat usturoi,nici gura nu-mi miroase”..
cat de deschis sa fii pentru asa ceva ca sa fie bine la tine in ograda?
hmm..
ApreciazăApreciază
psi
Pai n-am luat-o ca pe o critica si nici nu m-apuc sa critic. E parerea ta si ti-o respect, cu atit mai mult cu cit aduce in unele locuri cu a mea 😉 Si eu cred, de exemplu, ca un rol important il joaca orgoliul si comunicarea. Evident, in raport invers proportional si in favoarea comunicarii. In fond, de ce ne casatorim? Si ti-as sugera sa faci din intrebare, titlul viitorului tau post. Cred ca ar fi discutii aprinse si interesante. Ce zici? L-as pune eu, dar ar insemna sa ma repet, in mare masura, si nu cred ca ar mai avea farmecul scontat.
ApreciazăApreciază
Buna seara!Ca posesor de nadragi,spun doar atat:futere non futere ,vremea dansei trece..
ApreciazăApreciază
judge-ule
Lasa-ma nene cu ce spun altii, ca daca vreau sa aflu, ii citesc si singur. Spune-ne ce crezi tu si cu ce verdict ne va onora intelepciunea-ti proverbiala, ca doar d-asta esti judge 😆
ApreciazăApreciază
virus
Salut coane! Bai tu te-ai inspirat din postul ala al meu „Futere nonfutere, labam necessarium est” 😆
ApreciazăApreciază
anowen
Ce spui draga, numai noi punctam p-acilea? 😆
ApreciazăApreciază
scorpiuto
Acum te vazui, don’soara. Scuza-ma ca te-am tinut la usa, dar am fost prins cu trebi. Pai uite care-i treaba, nici eu n-as inghiti chestii din astea 😆 Nu serios, vorbeam in principiu, nu despre mine, despre tine sau despre reda, care-a luat foc 😆 In mod principial, punind problema, cred ca varianta expusa de mine, si acum aud ca si de ex-ul tau, ar fi ce-a mai pasnica si, spun eu, logica. Sunt absolut convins, nu ma intreba de ce, ca daca asta ar fi o atitudine unanim acceptata, am suferi mai putin, n-ar mai fi atitea divorturi, copiii n-ar mai creste cu un singur parinte si avocatii ar muri de foame, ceea ce le urez din tot sufletul 😉
Ce zici?
ApreciazăApreciază
papa, credeam că mă iei de coadă pentru commentul kilometric. 😉 am considerat însă că la aşa post trebuie să vin cu temele făcute.
se face cu răspunsul la întrebarea aia, deşi n-ai întrebat pe cine trebuie. ioooi, ce-o să iasă! numai că eu am comentatori cuminţi, cuminţi! 😆
am apucat însă să-i promit de dimineaţă lui red că mă lepşuiesc cu cărţile.
ApreciazăApreciază
psi
Lepsuieste-te la ea, cum m-am lepsuit si eu la Alex 😉
ApreciazăApreciază
pfaaaa… deci ştii că-mi umblă deja cuvintele prin vârful degetelor! 😆 😆 😆
ApreciazăApreciază
Banuiam si ceva ma face sa cred ca va iesi misto 😉
ApreciazăApreciază
gata, terminaşi cu leapşa.
acu golesc mintea de gânduri şi iau stiloul aproape.
te anunţ când îi gata. 😉
ApreciazăApreciază
Deal! 😉
ApreciazăApreciază
Salutare, Papa! Dupa cum vezi, n-am murit, nu inca! N-am apucat sa citesc ce-ai scris, am trecut doar sa te salut. Ne auzim maine. O seara buna! 😀
ApreciazăApreciază
Alex
Nu sti cit ma bucur ca te vad intreaga si nevatamata. 😉 NB don’soara!
ApreciazăApreciază
[…] transoceanic, la papagigli, unde am pornit să ne întrebăm care este cea mai bună alegere: starea civilă ori notarul […]
ApreciazăApreciază
papa… ai un ping ş-un post nou! 🙂
ApreciazăApreciază
psi
acum am reusit si eu sa intru, voi verifica cu placere si curiozitate 😉
ApreciazăApreciază
Da Doamne sa nu ma-nsor,
Da’daca ma-nsor, da Doamne sa nu ma-nsele,
Da’ daca ma inseala, da Doamne sa nu stiu,
Iar daca stiu, da Doamne sa nu-mi pese!
‘ Neata! 😀
ApreciazăApreciază
Alex
Misto rugaciunea ta! N-o stiam 😀
ApreciazăApreciază
Marin Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni. O stiai, dar ai uitat-o… 😀
ApreciazăApreciază
papagigli,pai ce sa zic?
am acceptat o data,l-am iertat ca m-a inlocuit in pat cat am fost plecata,insa am vazut ca tinde sa traiasca intr-un gen de..cand ma plictisesc de tine pleci,cand mi-e dor te caut si vii..
ce dracu viata e asta?
sa stii ca sunt destui care aplica genul asta de relatii sau chiar casnicii..dar nu sunt deloc fericiti!
ApreciazăApreciază
scorpiuto
nu militez pentru o relatie cu libertinisme unilaterale si cu parasiri de domiciliu. In cazul tau, eu nu i-as fi acordat nicio a doua sansa. eu ma refeream la cazul in care ambele parti reusesc, de comun acord, sa pastreze o casnicie, fara ca unul din ei sa sufere. Pur si simplu sa aibe fiecare o viata privata si una de familie, sexul sa fie doar un amuzament extraconjugal, nimic mai mult.
ApreciazăApreciază
:)) inteles.
ApreciazăApreciază