Craciunul, o alta farsa religioasa

Stau asa si ma-ntreb, in sinea mea cu voce tare, ce specie de sarbatoare-i asta? Ca religioasa nu-i sigur si nici nu cred c-a fost vreodata. Si n-o spun doar eu, au spus-o si multi altii inaintea mea, pe baza documentelor ramase. Ca s-a intentionat probabil nuantarea religioasa a sarbatorilor pagine, da, ca doar nu e singurul lucru adoptat si pretins a fi crestin, dar uite ca n-a prins asa cum se preconizase. Ziua asta, dupa unii autori, care oricum habar n-au, ar fi ziua in care s-a nascut Iisus. Canci! Uite ca nu e asa. Si n-o spun pentru ca as fi participat la evenimente, ca din fericire m-am nascut 19 secole mai tirziu, dar multi alti autori se sparg in speculatii, cum ca Mesia s-ar fi nascut primavara, vara, toamna si tot asa pina s-a terminat calendarul. A propos de speculatii, pe care-s cladite cam toate religiile, in filmul pe care tocmai l-am terminat de vizionat, „Wall Street II”, Gordon spune: „The mother of all evil, is speculation” si mare dreptate zic eu ca are. De fapt, pina si sarbatorirea zilei de 25 decembrie e o data inventata sau mai bine spus, „imprumutata” de la pagini, cu intentia declarata de a-i converti mai usor. Si poate asta-i motivul pentru care nimeni nu pomeneste astazi numele lui Iisus. Dupa cum se poate observa, Mos Craciun e personajul principal al acestei sarbatori si nu pretinsul sarbatorit.  Si acum, pe bune, ce are bradul cu Hristos? De fapt impodobirea pomilor tot de la pagini se trage. Dar porcul, cozonacii si piftiile? Ca saracul ovreu cred ca nici nu stia cum arata oratania asta, da’ pai sa-l fi si ingurgitat. De fapt, daca ar fi pus botu’ la caltabosi, cred ca-l rastigneau ai lui,  mult mai devreme decit au facut-o, pe motive de impuritate gastro-alimentara. Singurul fapt care m-ar putea duce, tangential, cu gindul la Hristos si la poporul lui ales, cu ocazia Craciunului, e frenezia comertului, generator al „sfintului” gheseft. Si asta ma face sa cred ca aceasta sarbatoare nu e una spirituala, asa cum se pretinde, ci una eminamente comerciala. O sarbatoare ateista, acaparata fara succes de religie, care si-ar dori s-o halim cu Craci(un) cu tot, dar in care, se pare ca, nici credinciosii nu mai cred. Ba mai mult, aceasta sarbatoare, care in Imperiul Roman, ca tot de la astia ni se trag si bunele, dar si toate relele, era sarbatoarea betiilor,  orgiilor, desfriului de orice fel, al violurilor in lant si se numea Saturnalia. Sarbatoare care tinea o saptamina si n-avea nimic religios in ea, ba dinpotriva. De fapt, nici ideea virginei nascatoare de Dumnezeu nu apartine crestinatatii, fiind insusita, din credinta pagina si adaptata crestinismului. „Originala” nascatoare de Dumnezei se numea Isis si toate procesiunile pe care azi le vedeti dedicate Mariei, sunt de fapt un surogat al celor dedicate originalei „Queen of Heaven”. De fapt si templele romane ridicate de Caligula pentru a glorifica respectiva zeitate, au fost convertite, pentru a deservi noua regina, virgina si ea, a crestinatatii. O mutatie asimilata relativ usor de adeptii Isisoaicei, pe care oricum ii fascina basmul, nu veridigitatea lui. Si nu numai atit, dar Maria, cea crestina, era mult mai appealing pentru barbati care nu o mai inghiteau pe Isis din cauza faptului ca multe femei ii aduceau ca ofreanda, propria castitate, ceea ce pe ei ii cam lasa cu buza unflata. De fapt, pentru a realiza unitatea imperiului sau,Constantin cel Mare, care numai prost nu putea fi considerat, si-a dat seama ca religia e cea care dezbina, dar care poate fi si catalizatorul de care avea nevoie. Si atunci, smecheritul ala sirb, ca cica de pe acolo era de pamint, a incercat si reusit sa propulseze noua religie, asimilindu-le pe cele pagine. Si pentru ca aceasta convertire sa decurga fara dureri de cap, a cristianizat unele traditii pagine de pe la unii sau de pe la altii, momindu-i. Pina si Saturnalia a continuat sa fie permisa sub umbrela generoasa a crestinismului. Dar bataile de cap nu i le-au produs atit paginii, cit mai ales crestinii. Miscarea gnostica, pe care Costica n-a reusit s-o converteasca cu vorba buna, desi crestini erau si aia, a fost pur si simplu casapita iar scriiturile  lor „sfinte”, arse, pentru a li se sterge urma si a nu exista o alta varianta a crestinismului. Totusi, o parte dintre aceste manuscrise au fost ascunse si ingropate, ele fiind descoperite in secolul XX in Nag Hammadi, Egipt. Aici puteti gasi detalii referitoare la subiect  http://www.horoscop-astrologie.ro/gnosticismul.html , la crezul gnostic si la diferentele intre gnosticism si cristianismul actual. Stiu ce ginditi „ce te fute, ba, pe tine grija, ca si asa n-ai treaba nici cu Barosanu, nici cu Fi-su si nici cu Duhul ala viril si futacios?” Pai n-am si nici nu ma fute, dar ma mir si eu ca cei care pretind ca-i fute, nu-i fute nici cit pe mine. Nu le am eu cu credinta, dar traiesc printre credinciosi. Ei bine,  n-am auzit pe niciunul sa pomeneasca numele „salvatorului” in zilele premergatoare Craciunului. Cum spuneam, toti discuta de cadouri, porci, retete culinare, brazi, decoratii, bani si Mosi Craciuni. Si atunci ma-ntreb, dupa cum spuneam, de ce dracu ne ascundem dupa prun si cui ii foloseste? Craciunul e o sarbatoare pagina, cu un caracter profund comercial si cam atit. Nici macar scriiturile crestine,  nu-l mentioneaza. Let’s get real!