Alb

Alb virgin din ceruri cerne, inghetindu-mi vinu-n vene. Ninge! Ma simt proaspat si puternic, ca un pacient inaintea operatiei. Atmosfera alba si luminoasa de ospiciu imi atrofiaza simturile. E paralizant de frumos, mai ales cind iesi din casa si zimbetu-ti ingheata. Spectacolul oferit de cuplul frig-crivat, iti taie respiratia. Peisajul e de-a dreptul ametitor, mai ales cind simti ca-ti fuge pamintul de sub picioare si o durere acuta si uda-ti sfredeleste curul. Fleasca e deplina.  Toata lumea pare binedispusa, vorbind la telefoane celulare pe marginea autostrazii, dupa ce in prealabil isi parcasera masinile in afara carosabilului cu rotile-n sus. Girofarurile iti readuc in memorie Pomul de Craciun, in timp ce sirenele salvarilor, larma facuta de zurgalaii colindatorilor. In sfirsit, a venit iarna si o data cu ea, statul in casa si tuica fiarta. Hai ca nu-i rau!