Stiu ca pe unii ii doare-n brisca de aspect. Pe mine, nu. Parerea mea e ca felul in care prezinti si te prezinti, este important in orice imprejurarea si denota respectul pe care ti-l porti, in primul rind, tie insuti si apoi celor cu care intri in contact, sexuat sau asexuat. N-as putea sa iau din glastra florile pe care le-am cumparat acum doua zile si sa le duc cadou, ca pe-o matura, cuiva care m-a invitat la o onomastica sau aniversare sau chiar la o petrecere oarecare. Consider ca ar fi degradant pentru mine si lipsa acuta de respect, din partea-mi, fata de destinatara acelui buchet. Si pentru ca veni vorba de cadouri, nu m-as putea duce la o astfel de ocazie cu un…gunoi, care mi-a ramas nevindut de la ultimul „garage sale” si sa-l intind ca pe-o pomana, „na ba d-acilea si zi bogdaproste!” Cum ati reactiona daca de-o aniversare sau o onomastica unul din invitati v-ar aduce un obiect basit, un print de rahat, uzat, neimpachetat, tinindu-l cu un deget de sirma cu care se agata de regula pe perete. Si asta nu-i tot, caci in loc de felicitare, care costa cit 10min de munca(dupa taxe), iti trinteste citeva lamultianuri scrise in graba cu carioca pe spatele aceluiasi tablou de prost gust. Si sa ne intelegem, vorbim de oameni care au vazut toata Europa si parte din Americi. Oameni care se dau jos din Lexus, nu din Trabant. Oameni cu posibilitati, nu nevoiasi, care isi dramuiesc fiecare centima. De fapt, e lucru constatat ca oamenii „simpli” au o doza mai mare de bun simt, decit semeni lor mult mai avuti. Revenind la exemplul de mai sus, eu i-as spune personajului, direct si fara echivoc, cam cum m-am simtit. Dar nu atunci pe loc, ca sa-mi stric petrecerea, ci a doua zi, si cumva la telefon. Ce i-as spune? Ca mi s-a parut o lipsa de respect si ca n-am ajuns lada de gunoi a nimanui. Iar daca mi s-ar replica, „n-am stiut ca am ajuns sa analizam cadourile?” as raspunde „cum nu? evident ca le analizez, asa cum o face toata lumea, chiar si cei care-si pun aceasta intrebare” Nu, nu le evaluez, ca nu ma intereseaza valoarea, dar un cadou iti poate arata mai bine decit o caldare de amabilitati recitate, cam cu cine ai de-a face. Cind primesti un fir de trandafir, frumos ambalat si cu un card alaturi, simti ca omului i-a pasat de tine si de evenimentul respectiv din viata ta, ca s-a gindit si l-a preocupat, chit ca acel cadou a costat zece dolari, nu o suta. Dar cind iti vine cu un obiect ramas prin boxa de la subsol, ca sa se „achite” de-o invitatie, e clar ca omul a venit strict pentru petrecere si ca-l doare direct in rect de tine si de ceea ce reprezinta acea zi pentru tine. Respectul respectivului, fata de tine, are cam aceeasi valoare pe care-o are preputul la evrei. Mai tirziu, am aflat ca nu suntem primii carora li s-a intimplat asa ceva si ca perechea nu era la prima meschinarie, dar nimeni n-a avut curajul sa le-o spuna, fiindu-le, intr-un fel, rusine de rusinea lor. Doar ca eu consider ca nesimtirea n-are rusine, si atunci cum sa-mi fie rusine de ceea ce lor le lipseste? Pe de alta parte, consider ca lucrurile trebuiesc spuse direct, pe numele de familie, nu cu pseudonime, porecle si menajamente inutile. In primul rind, mi se pare ridicol sa nu le-o spui celor in cauza, dar sa-i discuti cu altii, care nu pot influenta in vreun fel situatia. Pe de alta parte, neamul prost va considera ca-i firesc sa procedeze asa, atita timp cit nimeni nu-i spune contrariul. Desi, ceea ce-au patit alti amici, depaseste cu mult puterea mea de intelegere si chiar ma face sa cred ca totul e premeditat. Adica, roaga un amic care pleaca in vacanta sa-i cumpere un lucru din Franta si dupa ce i-l aduce, i-l returneaza spunind ca nu-i vine bine si ca amicul isi poate recupera banii next time around in Paris. Sau isi uita cinci tigari intr-un pachet la petrecerea ta si te suna a doua zi sa vada daca nu le-ai gasit. Iar cind tu vazindu-l insistent, ii spui, „bai nu sunt nicaieri, dar iti cumpar alt pachet daca e o problema, el te-ntreaba cind sa vina sa le ia. Sau, ii duci cadou niste ustensile din marmora pentru bucatarie si dupa doua saptamini, cind va vedeti, te pomenesti ca ti le da inapoi „bai nu avem nevoie de ele, luati-le si poate le puteti returna. Daca gasiti din inox, ne-ar interesa” Sau il invitati la masa si aduce o sticla de bautura pe jumatate goala ca „atit mai avea in casa”. Si lista poate continua. Voi ati putea trece cu vederea, considerind ca o contra ar putea pulveriza amicitia, desi ce dracu de amicitie e aia care nu se bazeaza pe respect reciproc? Vorba e, voua vi s-a intimplat asa ceva vreodata si cum ati reactionat?
Aspectu’ si respectu’
decembrie 2, 2010 de papagigli
Publicat în comentarii papale | Etichetat ambalajul, amici, cadou, caracter, meschinarii, profitori, respect | 29 comentarii
29 răspunsuri
Lasă un comentariu Anulează răspunsul
-
Posturi
- Tiganca
- Vulpea la gaini
- We have a hero!
- „8”
- Tarkowski presedinte!
- Sex, drugs and rock&rolle
- Ukraina, who?
- Matura blonda
- Globalizarea Mafiei
- Ce vad eu si nu cred altii
- A la guerre comme à la guerre
- Pseudokyneslavicos sau Fals tratat de invadare
- Don Bas
- „Gambe importante”
- Moartea clinica si policlinica.
Arhive
- martie 2022 (8)
- februarie 2022 (15)
- ianuarie 2022 (9)
- decembrie 2021 (10)
- noiembrie 2021 (13)
- octombrie 2021 (6)
- septembrie 2021 (9)
- august 2021 (9)
- iulie 2021 (9)
- iunie 2021 (10)
- mai 2021 (8)
- aprilie 2021 (12)
- martie 2021 (13)
- februarie 2021 (11)
- ianuarie 2021 (9)
- decembrie 2020 (14)
- noiembrie 2020 (6)
- octombrie 2020 (11)
- septembrie 2020 (1)
- august 2020 (2)
- iulie 2020 (2)
- iunie 2020 (2)
- mai 2020 (3)
- aprilie 2020 (9)
- martie 2020 (3)
- octombrie 2019 (1)
- septembrie 2019 (6)
- august 2019 (12)
- iulie 2019 (5)
- iunie 2019 (8)
- mai 2019 (7)
- aprilie 2019 (12)
- martie 2019 (8)
- ianuarie 2019 (1)
- decembrie 2018 (9)
- noiembrie 2018 (12)
- octombrie 2018 (14)
- septembrie 2018 (3)
- august 2018 (4)
- iulie 2018 (10)
- iunie 2018 (11)
- mai 2018 (12)
- aprilie 2018 (12)
- martie 2018 (10)
- februarie 2018 (7)
- ianuarie 2018 (14)
- decembrie 2017 (16)
- noiembrie 2017 (11)
- octombrie 2017 (3)
- martie 2017 (16)
- februarie 2017 (17)
- ianuarie 2017 (15)
- decembrie 2016 (18)
- noiembrie 2016 (22)
- octombrie 2016 (20)
- septembrie 2016 (7)
- august 2016 (8)
- iulie 2016 (11)
- iunie 2016 (12)
- mai 2016 (5)
- aprilie 2016 (6)
- martie 2016 (8)
- februarie 2016 (7)
- ianuarie 2016 (16)
- decembrie 2015 (13)
- aprilie 2015 (7)
- martie 2015 (5)
- februarie 2015 (11)
- ianuarie 2015 (9)
- decembrie 2014 (10)
- noiembrie 2014 (20)
- octombrie 2014 (12)
- septembrie 2014 (6)
- august 2014 (12)
- iulie 2014 (16)
- iunie 2014 (12)
- mai 2014 (9)
- aprilie 2014 (5)
- martie 2014 (10)
- august 2013 (2)
- iulie 2013 (3)
- iunie 2013 (2)
- mai 2013 (4)
- aprilie 2013 (6)
- martie 2013 (10)
- februarie 2013 (9)
- ianuarie 2013 (7)
- decembrie 2012 (14)
- noiembrie 2012 (8)
- octombrie 2012 (5)
- septembrie 2012 (2)
- august 2012 (19)
- iulie 2012 (20)
- ianuarie 2012 (1)
- decembrie 2011 (6)
- noiembrie 2011 (14)
- octombrie 2011 (21)
- septembrie 2011 (21)
- august 2011 (11)
- iulie 2011 (21)
- iunie 2011 (23)
- mai 2011 (8)
- aprilie 2011 (24)
- martie 2011 (29)
- februarie 2011 (31)
- ianuarie 2011 (26)
- decembrie 2010 (23)
- noiembrie 2010 (33)
- octombrie 2010 (25)
- septembrie 2010 (28)
- august 2010 (22)
- iulie 2010 (26)
- iunie 2010 (31)
- mai 2010 (17)
- aprilie 2010 (16)
- martie 2010 (21)
- februarie 2010 (15)
- ianuarie 2010 (26)
- decembrie 2009 (29)
- noiembrie 2009 (17)
- octombrie 2009 (5)
- septembrie 2009 (13)
- august 2009 (17)
- iulie 2009 (20)
- iunie 2009 (18)
- mai 2009 (38)
- aprilie 2009 (27)
- martie 2009 (27)
- februarie 2009 (21)
- ianuarie 2009 (31)
- decembrie 2008 (34)
- noiembrie 2008 (3)
Categorii
- about papa
- comentarii papale
- concursuri papale
- cronici papale
- cugetari papale
- enigme papale
- glume papale
- let's sex
- let's dance
- let's eat
- let's food
- let's foot
- let's listen
- let's remember
- let's talk
- let's think
- let's watch
- lirica papala
- noutati papale
- opinii papale
- pamflet
- propuneri papale
- proza papala
- relatari papale
- teatru papal
- Uncategorized
- urari papale
- voci uitate
Blogroll
Papa
As fi vrut sa las un comentariu, dar oameni ca astia te lasa fara… 😦
ApreciazăApreciază
Papa
Io zic sa te duci sa analizezi printu’ ala de rahat. Cine stie, o fi vreun Picasso si omu chiar a avut suflet bun.
Chiar, ar trebui sa-i spui ca l-ai dus la un expert si ca valoreaza mai mult decat Lexusul lui. Vezi, fii milos si ia-l usor, sa nu-i crape fierea instantaneu! 😀
ApreciazăApreciază
[…] Romania) nu ezita sa mearga: Mirela Pete, Theodora, Tanya, Gabi, Carmen, Ioan Sorin Usca, Gina, Papa, Supravietuitor’s Blog, Anca, Fata din vis, Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on […]
ApreciazăApreciază
😀 😆 😀
nu cred ca am astfel de prieteni. nici macar amici de genul asta… bleah
ApreciazăApreciază
Papa,
mi-ai amintit de serviciul de cafea primit de la prietena mea si care a fost un dar pentru fiica ei de la clasa la care este diriginta 😀 L-am pus deoparte insa acum,cand m-oi intoarce,fix la el ma duc si-l scot la folosit,zi de zi,ce draq,la ce sa le mai tin? Dar,stii,nu m-am suparat,era nou si aspectuos si eu tin la zicala:”dar din dar se face rai” 😆
Cat priveste amicul””” tau,i-ai spus? 😉
ApreciazăApreciază
Și crezi că dacă îi spui rezolvi ceva?!
ApreciazăApreciază
pe mine cateodata ma doare-n brisca :), da` tot n-as lua florile din glastra. Treaba cu florile mi se pare mai grava decat cea cu cadourile, atunci cand oferi un buchet unei femei, trebuie sa te implici macar un pic in alegerea lui.
Prietenii mei sunt raspanditi prin lume, asa ca de obicei cel mai tare cadou e revederea, iar amici nu prea am, nu prea ma formalizez :), nu socializez de dragul socializarii 🙂 asa ca nu prea stiu cum e. Daca ma gandesc bine, s-ar putea sa gasesc prin familie treaba asta cu cadourile, dar familia e familie 😀 .
Eu de obicei nu tac :D, poate as spune direct in fata, dar mi se intampla si sa ignor si fapta si omu`. Complicat… 🙂
ApreciazăApreciază
Papa
sper ca nu se intampla in Canada chestiile astea 🙂
Elisa
eu sunt un dusman al zicatorilor noastre populare. De fapt in ele zace neputinta poporului. Si-ti dau si cateva exemple:
„De cat sarac la oras, mai bine-n satul tau fruntas.” – sincer prefer codas in UE, decat „grangure” in afara ei. La fel cum prefer ca o echipa romaneasca sa fie codasa in Champions League, decat fruntasa in Liga lui Mitica.
„Meseria se fura, nu se invata” – la noi furatul s-a transformat in meserie. Nu mai vorbim de concepte moderne, gen „sharing knowledge” sau „lesson learnt” cotate ca sine-qua-non in Olanda, iar in Romania esti considerat extraterestru daca pomenesti de asa ceva.
ApreciazăApreciază
Post nou pe „fostul eu”:
http://papagigli.wordpress.com/
ApreciazăApreciază
Alex
Excelenta ideea cu tabloul, 😉 dar acum e prea tirziu
ApreciazăApreciază
Elisa
Pai i-am spus, cum nu? De fapt i-am spus ei, nu lui, ceea ce a fost cu atit mai delicat. Si asta pentru ca el, dupa tata, e din neamul lei Moise si mi-e ca n-ar fi inteles 😀
ApreciazăApreciază
Goddess
Pai i-am spus deja si de atunci si-au revizuit atitudinea. Asta nu inseamna ca si-au revizuit si mentalitatea sau modul de-a privi lucrurile 😀
ApreciazăApreciază
mala
Interesant e ca ei ne spusesera la inceput, cind am cunoscut grupul, ca ei toti pun cite 50 de dolari de pereche pentru a cumpara un cadou. Chestie cu care nu prea am fost de acord, suma fiind exagerat de mica, dar nici n-am vrut sa facem opinie separata. Asa ca am mers cu grupul, ca dupa aceea ei sa fie cei care veneau la petreceri inaintea tuturor si aduceau, lucruri de prin casa de care vroiau sa se debaraseze. Iar cind erau rugati sa contribuie, spuneau ca ei au adus deja un cadou. Dupa cum am spus, lumea vorbea, dar nimeni nu le-a spus-o, iar ei ingrosau obrazul, continindu-si meschinareala 😀
ApreciazăApreciază
Emiru
Gresesti coane! Mie aia cu „o suge mai bine ca Mos Gerila” mi se pare plina de tilc si intelepciune 😆
ApreciazăApreciază
judge
Si bine faci ca n-ai. Dar acolo ai de unde alege, aici e mai greu, dar nu imposibil 😉
ApreciazăApreciază
papa
niste bagabonti
bine ca le-ai spus 😀
ApreciazăApreciază
mala
acum ca am si binecuvintarea ta, ma simt mult mai bine 😆
ApreciazăApreciază
Eu nu mai prefer in UE fiindca nu ma mai lasa sa-mi cultiv usturoiul meu si menta mea :((((((
ApreciazăApreciază
Elisa
Sunt in moderare si mi-a disparut si limba 😀
ApreciazăApreciază
papa
din punctul meu de vedere, e destul de simplu. decat astfel de amici, mai bine lipsa.
la cat pari tu de zglobiu, cel putin pe blog, nu cred ca e prea greu sa-ti faci amici noi, de calitate cel putin buna 😀
ApreciazăApreciază
judge
Ai dreptate si asta e si principiul meu, dupa cum ai observat 😉 ce am de spus, spun, indiferent de repercusiuni. In privinta amicitiilor, cum spuneam, e mai greu aici decit acolo, cu atit mai mult cu cit noi nu frecventam biserica sau comunitatea. Iar cu nevorbitori de limba romana, nici nu-mi trece prin minte sa ma asociez. 😆
ApreciazăApreciază
coane, un articol care ma unge la suflet.
ApreciazăApreciază
boro
Vreau detalii 😉
ApreciazăApreciază
Se spune ca: „Noblesse oblige”si unde nu e, nici pretentii nu poti avea! Caci lumea e plina de martzafoi si de neamuri proaste! Nu ai spus ce nationalitate au personajele, sau mi-a scapat mie, dar de fapt nu are importanta, caci uneori mitocania nu are frontiere!!!!
As avea o multime de exemple pe tema asta, poate am sa scriu chiar un post mai amplu la un moment dat. Celebra la noi in familie era „cravata” pe care o primea tatal meu si pe care o repunea in circulatie, ca nu-i placea! 😀
Mama mea era o gospodina excelenta si pregatea niste mese simandicoase si dichisite la care neamurile proaste veneau cu mana-n c.. sau cu ce se gasea prin camara, eventual un pachet de halva, sau mai stiu eu ce…
Eu am facut si-o gafa pe tema asta cand eram copil si apoi a trebuit sa-mi cer scuze: au venit in vizita la noi o matusa cu prietenul si eu am zis „iar ati venit cu mana goala”!?!?
Eram sincera si foarte receptiva! Pe urma a trebuit sa ma mai schimb!
ApreciazăApreciază
Acu se zice: „E mai cool ca Mos Gerila” 😀
ApreciazăApreciază
Elisa
Dimpotriva, usturoiul si menta ta abia acum le poti pune in valoare. Noi nu stim sa citim legile, sau nu vrem sa le interpretam cum se cuvine, si cand am zis „noi”, nu m-am referit la mine sau la tine, ci la nenorocitii aia care ti-au insirat baliverne la TV si tu le-ai inghitit ca atare.
E evident ca olandezu n-o sa-si doreasca sa fie concurat de roman sau bulgar, insa noi ne faultam singuri.
Cand va veni ziua in care nu ne va mai interesa pe unde am ratacit telecomanda de la TV, ne vom putea considera o tara europeana.
ApreciazăApreciază
forevergreen
astept postul cu interes, sunt convins ca va fi unul misto
ApreciazăApreciază
papa,
cum bine zici „ce am de spus, spun , indiferent de… consecinte”: corect este” repercusiuni”. varianta cealalta ti s-o fi parut ca suna mai bine, stiu io?! 🙂
ApreciazăApreciază
REPERCUSIÚNE ~i f. Efect al unei acțiuni; consecință
CONSECÍNȚĂ, consecințe, s. f. Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu
Despre ce vorbeai? 😆
ApreciazăApreciază