Daca nu nimeriti voi gaura, v-o potrivim noi

Altfel spus, daca nu ne bateti voi, ne batem singuri. Meciul CFR-ului a fost o exemplificare elocventa a generozitatii stramosesti. Principiul romanesc „decit sa plinga ma-ta, mai bine plinge mama”  a stat la baza jocului caritabil gindit de Cirtu si prestat cu atita compasiune de ceferisti. Bayern ar putea sa se pupe si-n cur pentru sansa de-a juca impotriva unor sinucigasi, taman cind erau realmente ucisi de lipsa de forma si de jucatori. Primul oltean al Ardelului declara dupa meci ca nemtii au controlat jocul. Pai bine mai Suca, daca tu-ti (nu e injuratura, desi ai merita-o) bagi toata echipa in propriul 16, ce alte variante le ramasesera  nemtilor, decit sa plimbe mingia pina o umpleau de spume. Ia spune, mai spume, ce mari ocazii si-au creat aia? Pardon, reiau. Ce mici ocazii si-au creat aia? Nu, nici asa nu-i bine pentru ca nemtii n-au creat de fapt nimic. Dar nici n-aveau motive s-o faca intrucit o faceam noi pentru ei.

De ce ne-om fi aparat noi cu inversunare, nu stiu. Ca de fapt, noi n-aveam niciun motiv sa ne aparam de ei, ci de noi. Am inteles ce-am jucat pina le-am bagat mortu-n casa, dar ce-am jucat dupa, cind era clar ca führer-ii erau vatamati rau, n-am mai inteles. De ce ne aparam, cind era clar ca-i puteam invinge cu motoarele la relanti? Saracul volswagen dadea rateuri si gemea din strafundul tobei de esapament, iar noi le turnam benzina in carburator. Eu cred ca dupa ce le-am infundat supapele cu primu gol al lui Cadu, trebuia sa-i pistonam pina le crapa chiulasa. Dar noi nu, ca ce ne-am zis? Lasa bai ca daca voi nu puteti sa nimeriti gaura, v-o potrivim noi. Si uite cum le-am potrivit-o de vreo doua ori, ca sa-i steiger moralul Schwein-ului. Ba i-am ajutat si cu al treilea numar, cind am vazut ca mai aveau putin si vomitau de osteneala.  Pentru ca pe final sa apasam putin acceleratia si sa demonstram, cit se poate de clar, ca puteam face din nemtalai cam tot ce-ar fi vrut arborele nostru cotit.