Draga Papa si dragi cititori ai VatiClanului,
Numele meu este Emma, Emma Bovary. Dupa cum stiti, sau ar trebui sa stiti, sunt creatia unui anume Flaubert si in acelasi timp, sotia lui Charles. Ei bine, ce as dori sa va spun este faptul ca acest domn Flaubert si-a permis, fara a ma consulta in prealabil, sa-mi creeze un caracter cu care nu numai ca nu ma pot mindri, dar chiar ma rusineaza. Recunosc, unele detalii sunt conforme cu realitatea, dar pentru un gentleman, mi se pare lipsit de delicatete si de discretie sa asterni pe hirtie framintarile hormonale ale unei femei. Ca am sarit si eu calul de citeva ori e adevarat, dar va rog sa nu omiteti faptul ca am si fost incalecata si chiar calarita. La drept vorbind, la inceput am fost fericita alaturi de Charles, dar viata anosta din Tôtes, acel orasel de provincie monoton uitat de lume, incepuse sa ma sufoce. Am incercat din rasputeri si martor mi-e bunul Dumnezeu ca asa este, sa-l imping pe Charles spre o pozitie care sa ne deschida alte orizonturi. Dar dupa cum il descria si domnul Flaubert si aici trebuie sa-i dau dreptate, Charles era un bonhomme fara ambitii, considerindu-se in permanenta un doctor de duzina, ratat si plafonat, incapabil sa-si depaseasca conditia. Un om depresat si depresant in acelasi timp pentru cei din jurul lui. Dupa cum a afirmat chiar el, singurul lui succes in viata am fost eu si consider ca asta e un mare adevar. Acestea fiind zise, spuneti va rog stimate doamne, cite dintre dumneavoastra ati fi rezistat unui asemenea supliciu, facind evident abstractie de situatia actuala in care se scalda Romania? Asa ca, ce-as fi putut face in aceasta situatie extrema, cind sufletu-mi navalnic tinjea dupa petreceri, aventura si high life, in timp ce usile inaltei societati si a saloanelor mondene continuau sa-mi fie ferecate, Charles refuzind sa mi le deschida? Nici macar Berthe, copilul pe care mi l-am dorit atit de mult, nu mi-a putut umple golul pe care-l simteam tot mai acut, atit in suflet, cit si in alte zone mai putin expuse privirilor iscoditoare. Da, pe junele Léon l-am iubit, dar nu i-am cedat decit mult mai tirziu, in schimb lui Rodolphe nu i-am putut rezista. Trei ani a durat idila noastra in care, dar asta sper ca ramine intre noi, ne-am destrabalat pe unde-am apucat, ignorind intemperiile naturale si cele familiale, intr-o nebunie debordanta care ma incita la limita insuportabilului. Ah, Doamne, sincer va spun, merita sa incercati, cu conditia s-o faceti din convingere si pasional! Ce sa va mai spun? Totul a fost absolut magnifique pina-ntr-o zi cind, in fine, am hotarit sa fug impreuna cu Rodolphe in Italia si sa las totul balta. Dar in loc de fuga in doi, canalia a fugit de unul singur, lasindu-mi doar un bilet de adio plin de motivatii puerile. Offf, asta m-a pus, cum s-ar spune in tara dumneavoastra, pe butuci. Dar pentru ca sunt un caracter puternic, am reusit sa-mi revin si sa-mi recapat echilibrul psihic. E adevarat ca si religia m-a ajutat in sensul asta. Dar acest echilibru s-a dovedit extrem de precar, ca si religia-n sine, intrucit in scurt timp, in mod cu totul intimplator, l-am intilnim in foyer-ul operei din Rouen, pe tinarul Léon, de care fusesem cindva indragostita. Va mai amintiti? Ei, daca prima data-i rezistasem, de data asta nu i-am mai rezistat nici lui, nici mie. Si iata-ma iarasi angajata intr-o aventura absoluta, intr-o camera de hotel din Rouen unde veneam la „lectii de pian”, ca doar nu era sa-i spun lui Charles ca era vorba de flaut? Dar cum Léon al meu era cam pirlit, iar gusturile si pretentiile mele erau din ce in ce mai rafinate si mai costisitoare, a trebuit sa iau bani pe credit. Multi, foarte multi bani si asta pina-ntr-o zi cind creditorul mi-a dat cu flit. Impinsa de nevoi, dar si de creditor am decis sa vind proprietatea lui Charles, lasata mostenire de taica-sau care tocmai decedase. E adevarat ca as fi putut rezolva problema pe calea „lewinski”, dar am fost demna si am ales sa ma otravesc, decit sa-l satisfac pe libidinosul ala care cumparase actele de proprietate. In felul asta mi-am ingropat intraga familie. Pe mine-n pamint, iar pe ceilalti in datoriile mele, ramase mostenire. Cu toate acestea, consider ca procesul intentat de autoritati domnului Gustav Flaubert pentru aceasta nuvela plina de obscenitati, depravare si degradare umana, este o reactie fireasca a societatii impotriva trivialului. E drept ca si impotriva adevarului, dar va intreb, au fost epuizate toate celelalte subiecte si-au ramas doar adevarurile femeii de dezbatut? In acelasi timp, in plan personal, as putea spune ca procesul a fost o razbunare postmortem. Dar, asa cum se intimpla in cazuri de genul acesta, masculul , in speta Gustav, nu numai ca a scapat basma curata, dar si-a cistigat si-o imensa celebritate si cu ea o multime de bani, in mod paradoxal, pe seama aventurilor mele galante. Asta spre deosebire de mine care pe seama acelorasi aventuri, m-am ales doar cu belele, blamari, datorii si arsenic. Dar sa stiti ca nu l-am iertat, ba mai mult, l-am urmarit si dupa ce a dat coltul, l-am interpelat, cerindu-i socoteala. Mi-a dat-o. Mi-a dat-o chiar foarte convingator si acum traim amindoi fericiti la periferia Iadului.
Cu stima,
Emma
Lucky papa, simply excellent, congrats! 🙂
Aceasta scrisoare atat de amanuntita e dovada incontestabila ca exista „ceva” si dupa viata terestra… 😉
Flaubert a afirmat:”Madame Bovary, c’est moi!” Romanul e reactia violenta a autorului catre societate, de fapt povestea unui esec, a unei auto-distrugeri… Idealista si romantica Emma va fi fost o victima, iar „calaii” sai au ramas ne-pedepsiti… in anul de gratzie 2009, constatam ca Flaubert e atat de actual: traim intr-o societate quasi-identica, unde ipocrizia si meschinaria continua sa „triumfe”…
„Un infini de passions peut tenir dans une minute.”
(Madame Bovary)
N-am vazut versiunea-US, ci pe cea franceza cu Isabelle Huppert, muza lui Claude Chabrol:
ApreciazăApreciază
Bojour romani de pretutindeni!
ApreciazăApreciază
Mel
Merci pentru aprecieri, ma bucur ca ti-a placut recenzia. Referitor la Flaubert, a fost un deschizator de drumuri in literatura si Madame Bovary a fost considerata una dintre cele mai bune nuvele din toate timpurile, dupa Anna Karenina. Dar daca e s-o analizam pe Emma, n-as spune ca e neaparat un produs al societatii atita timp cit in aceeasi societate si in aceleasi conditii au trait si traiesc alte milioane de femei, dar care au comportamente total diferite. Asta ma face sa cred ca societatea nu formeaza caracterul indivizilor, ci doar il influenteaza, functie de slabiciunile fiecaruia. Pe de alta parte sunt convins ca ipocrizia este o caracteristica a tuturor societatilor umane, care refuza sa priveasca realitatea si s-o accepte, desi o cunosc foarte bine. Pe asta a marsat de fapt Flaubert in procesul cu pricina.
ApreciazăApreciază
Papa, da, no possible doubt… Mme Bovary ramane capodopera lui Flaubert, desi „Salammbô” est pas mal, aussi, dupa ce-a castigat procesu’… exotism oriental, sensualitate, chestii, socoteli… 😉
inca ceva à propos de filmul-US: nu-mi imaginez o Emma Bovary jucata decat de-o actrita franceza…
doar stii ca americanii sunt inca atat de puritani à l’extérieur(sic&duhhh!)… 😀
ApreciazăApreciază
din povestea asta, larry flint ar putea sa scoata mai mult. Ca, oricum ar suci-o flaut-bert asta, tot despre o parashuta rea de musca e vorba.
ApreciazăApreciază
bai, ca sa fie un triolet, pe linga madam(e) bovary si karenina o propun pe raduleas(ca, ca) si ea saraca traieste o mare drama
ApreciazăApreciază
Mel
Diferenta e ca Bovary e realista si de actualitate. Nu stiu daca-i mai buna, dar celebra e sigur si din cauza de scandal.
De americani si ipocrizie ma voi ocupa in postul urmator 😀
ApreciazăApreciază
boro
Ce-i cu tine acasa la orele astea badie? Ti-a restructurat Obamezul pozitia? 😀
ApreciazăApreciază
Papa,
gand la gand cu (mare) bucurie, pe drum de seara, eventual, desi dimineatza e O.K., aussi… 🙂
ApreciazăApreciază
Mel
Vezi ca ti-am pus comment la gala 😀
ApreciazăApreciază
nu coane, „combat” de la lucru.
ApreciazăApreciază
Papa,
vazut… pragmaticule, like me! 🙂
ApreciazăApreciază
Normal ca Anna Karenina era mai buna, ca era rusoaica 😀
boro
credeam ca o propui pe Moni 😀
ApreciazăApreciază
gala
cred ca papa a ramas impresionat de codul Da Vinci. Asa cum Dan Brown o apara pe Maria Magdalena, papa o protejeaza pe Madame Bovary. Parca vaz ca ne pune sa gasim cheia de bolta, asa-i jupane? 😉
ApreciazăApreciază
gala
Toti traim si-o viata imaginara, nu cred ca e singura fiinta umana. E adevarat ca femeia suferea de un egoism atroce, dar cred ca suferea si de un dezechilibru psihic, ceea ce am vrut sa scot in evidenta si prin formularea „mesajului” De fapt asta rezulta si din tot ceea ce intreprinde, culminind cu sinuciderea. Nu spun ca trebuie sa simpatizezi cu comportamentul ei, spun doar ca din punctul meu de vedere e de compatimit, ca orice om bolnav. Pe de alta parte Emma a iubit, cel putin in acceptinea ei, care sigur difera de-a altora. In privinta falangelor nu te pot contrazice, ai perfecta dreptate 😛
ApreciazăApreciază
Emiru
Bai eu protejez in general femeia 😛 Gasesti ca-i rau ceea ce fac? 😀
ApreciazăApreciază
Nu e rau cata vreme protectia nu presupune mila. Si la urma urmei femeia e cea care decide masura in care isi doreste sa fie protejata. 😉
ApreciazăApreciază
Emiru
Adica e condamnabil sa protejezi un om care-ti inspira mila? De cind? De unde si de ce? 😀
Si cind femeia nu poate decide, ca in cazul de fata ce facem? Bagam capu-n nisip si ne facem ca nu stim ce se intimpla? 😀
Noapte e un sfetnic bun, reflecteaza! 😀
ApreciazăApreciază
papa
Ma surprinde atitudinea ta pur crestina.
Caci cum altfel poate fi catalogata, daca cuvintele tale mushtruluitormoralizatoare adresate unora dintre cei care sint de parere ca doamna se cam tinea de cioace(‘tu-i in chiur de burgheji) seamana izbitor cu cele ale lui gizascraist, redate de unu’ ioan:
„. Atunci carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului,
4. si au zis lui Isus: „Invatatorule, femeia aceasta a fost prinsa chiar cand savarsea preacurvia.
5. Moise, in Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”
6. Spuneau lucrul acesta ca sa-l ispiteasca si sa-l poata invinui. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant.
7. Fiindca ei nu incetau sa-l intrebe, El S-a ridicat in sus, si le-a zis: „Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea.”
8. Apoi S-a plecat iaras, si scria cu degetul pe pamant.
9. Cand au auzit ei cuvintele acestea, s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara, unul cate unul, incepand dela cei mai batrani, pana la cei din urma. Si Isus a ramas singur cu femeia, care statea in mijloc.
10. Atunci S-a ridicat in sus; si, cand n’a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?”
11. „Nimeni, Doamne”, I-a raspuns ea. Si Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti.”)
ApreciazăApreciază
boro
Nu e bai pur crestina ci pur fireasca si umana 😉 Iar firescul si umanul n-au inceput odata cu crestinatatea, ci mult inaintea ei 😛 Dar sunt de acord cu tine ca-i paradoxal ca eu s-o apar si crestinii s-o ia la pietre, desi ne fiind credincios, consider ca fiecare are dreptul la o opinie personala, nu impusa sau sugerata 😀
ApreciazăApreciază
Buna dimineata acuzatori ai Emmei! 😀
ApreciazăApreciază
Scrisoarea e bine ticluita si chiar surprinzator de bine scrisa de catre un urmas al lui Adam…eu nu arunc cu pietre de felul meu, prefer rolul de observator in general.
Iar femei de genul Emmei, nemultumite de ceea ce au acasa sunt o multime.
Recent am vazut piesa „Closer” de care am scris pe blog, dar am ascuns esentialul. O femeie care se „irosea” intre doi barbati si tot nefericita era, marturiseste celeilalte(cu care de fapt impartea barbatii): „barbatii astia tot exerseaza facand sex, dar nu mai ajung sa faca si dragoste”, sau ceva de genul asta 🙂
Iar atunci cand ex-sotul de care ea a hotarat sa divorteze o intreaba daca era fericita cu el, ea marturiseste: din trei orgasme, numai unul era adevarat.
Din teatrul contemporan…
ApreciazăApreciază
@”din trei orgasme, numai unul era adevarat.
Din teatrul contemporan…”
mda, adica restu’ erau simulate… 😉
am citit o statistica asemanatoare undeva, recent, dupa un sondaj vest-european…
@ papa, with same due respect, n-o acuz pe Mme EB, e atat de umana, cum zice Mr Boro! 😀
ApreciazăApreciază
forevergreen
Hmmm, mie imi suna mai mult a teatru absurd, cum se juca ea de-a orgasmele 😀
Multumesc pentru aprecieri. Aprecieri sunt, nu? 😀
ApreciazăApreciază
Mel
Stiu ca n-o acuzi. Nici eu. Om fi avind acelasi motive? 😉
ApreciazăApreciază
Hmmm!
dar ale lui…erau toate adevarate? Cine stie, poate ca si el saracu’, de doua ori din trei, o facea din mila.
ApreciazăApreciază
@ papa,
sa zicem… aproape aceleasi motivatzii, ca motive suna prea „juridico-legal”… 😉
Si-apoi, nu-s judecatoru’ suprem ca sa-mi judec si condamn semenii/semenele…
a se juca de-a orgasmele=a simula, corect?!… 😀
@ boro,
a simula din mila?! is it possible?…(emoticon care-si da ochii peste cap!)
ApreciazăApreciază
boro
Esti incurabil (nimic de-a face cu ass-ul) 😀
ApreciazăApreciază
Salutare!
Bey, io pana la urma tot nu m-am prins cine-s acuzatorii Emmei.
ApreciazăApreciază
mel
Ai vazut ce bine s-a prefacut? nici n-ai bagat de seama
ApreciazăApreciază
Emiru
Pai daca nu te-ai prins, de ce raspunzi la salut? 😀
ApreciazăApreciază
Mel
A simula sau a se autostimula 😉
ApreciazăApreciază
mel
sa dau niste egsplicatzii…
un berbant nu o face intotdeauna pen’ca isi doreste cu ardoare lucrul asta. O poate face si ca sa treaca timpul, ca sa-si mai agatze o insigna pe palarie, sau din obligatia care-i revine ca parte a unui cuplu cand citeste o statistica ce zice ca in intervalul de varsta cutare, ar cam trebui s-o faca de n ori, pe luna/an.
Ce zici despre asta?
ApreciazăApreciază
emiru’
io am acuzat-o pe emma. Am zis ca-i o parashuta rea de musca. Dovezile acuzarii sint zdrobitoare
ApreciazăApreciază
boro
Bai daca mai tratezi doamnele in felul asta, eu nu ma mai asociez cu tine la bordelul ala. Daca vrei, poate doar la o scoala de parasutism, dar atit 😀
ApreciazăApreciază
draga emma,
te inteleg, si, desi nu sunt alaturi de tine, stiu o multime care te-ar vrea aproape. nu te uita la astia de pe blog. sunt lipsiti de inima. printre pasii tai gresiti, poate calci putin alaturi si intri si prin nisip. nisipul desertului. te asteapta ce nici nu ai visat. sau poate chiar asta ai visat. ma rog, sa lasam detaliile. aici, pe charles il cheama suresh si pe flaubert il cheama arunprasad. tu poti sa le spui simplu: aaaahh! sa-mi lasi un semn la papa pe blog.
ApreciazăApreciază
anowen
Esti golan 😀
ApreciazăApreciază
papa
am inteles. cat vrei?
ApreciazăApreciază
anowen
s-ar putea sa iti lase semnul victoriei. Ala cu un singur deget 😀
ApreciazăApreciază
emiru’
tu esti emma??
ApreciazăApreciază
anowen
E, acum incep sa inteleg ce spui 😀
ApreciazăApreciază
@ boro,
thanx pentru explicatiile explicative… 🙂
nu citesc statistici ce sunt fanteziste si departe de-adevar, de viata reala… teorie, atat. Practica e primordiala! 😉
cat despre „intervalul de varsta cutare” si frecventza amorului, baliverne… NU exista legi, reguli, caci relatiile intime sunt unice si tipice fiecarui cuplu sau/si fiecarei persoane…
ApreciazăApreciază
boro
Tie-ti mai da voie doctorul, ca mie mi-a redus portia la cinci pe zi 😀 😀
ApreciazăApreciază
anowen
acu daca m-am dat cu olandezii, vrei sa mi-o tragi? Chiar asa de „statut” esti? 😀
ApreciazăApreciază
papa
5 sub 25 de ani. Restul,… fara numar…. sa-nteleg 🙂
ApreciazăApreciază