Dracula, Dracula, de ce sugi tu…singe?

Ca Vlad Tepes a supt sau nu hematiile turcoaicelor, nu mai inspaiminta pe nimeni. La drept vorbind, pentru sexul frumos, Dracula era chiar charmant, vampiria lui fiind considerata de multe femei, sex apeal. In orice caz, nu cred ca Tepes si-a imaginat vreodata cit de celebru va deveni postmortem si nici de ce. Cu toate astea, sunt sigur ca suptul in sine nu l-ar deranja, atita timp cit infierbinta imaginatia femeilor. Poate doar faptul ca in descrierea facut de Stoker, in loc de valah era considerat secui, descendent direct din Attila. E, asta cred ca l-ar cam infuria pe Dracula si n-ar fi exclus ca acum sa-l fugareasca pe Stocker printre cazanele iadului. Dar lasind la o parte neintelegerea generata de autor, ce ramine, poate doar pentru mine, este atractia exercitata asupra femeilor de salbaticia gestului in sine. Se pare ca amorul violent atrage mai mult decit tandreturile si gingasia, in care femeia nu poate recunoaste barbatul. In mod sigur tandreturile-si au rolul lor bine stabilit, dar doar in ceea ce priveste preambulul si tigarea de dupa. O data cu trasu-n teapa, atitudinea se schimba si Dracula devine preferatul. Futul patimas troneaza si duritatea e prefeata gingasiei. In acel moment nu mai tin vrajelile cu trandafiri si atingeri pubertine. Din acel moment vinovatia-si intra-n drepturi si duritatea impactului, muscaturile, zgirieturile, framintarile patimase si strigatul defularii devin primordiale. Sunt curios ce vor spune doamnele, daca vor dori s-o spuna. Sau poate-mi vor da dreptate printr-o tacere complice. Dar pina atunci, poftiti si o exemplificare muzicala!