Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iulie 2009

Five Fingers


B0026JI1QS.01.LZZZZZZZFilm ieftin, ca investitie, dar care trateaza un subiect veridic, pe cit de sensibil, pe atit de incendiar. Desi nu este un film de actiune cu urmariri, masini distruse, explozii solare, epidemii, extraterestrii si impuscaturi pe portativ, regizorul reuseste sa-ti capteze atentia si sa conduca actiunea in asa fel, incit deznodamintul sa ramina invaluit in mister pina la final.   Un final imprevizibil, desi firesc atunci cind ti se dezvaluie. Nu numai atit, dar ca la orice film, ajungi sa te implici afectiv si sa simpatizezi cu unul dintre personaje. Ei bine, filmul asta m-a ademenit si m-a mintit atit de bine, ca toate sentimentele pe care mi le-a trezit de-a lungul intregii actiuni, s-au naruit odata cu finalul, sfirsind prin a nu simpatiza cu nimeni. Ba as spune ca mi-a trezit un sentiment profund de greata si dezgust la adresa autoproclamatilor „oameni de bine”, care nu sunt de fapt decit niste criminali de drept comun. Culmea e ca si ei intre ei se considera tot criminali, ignorind birna din propriul ochi.  N-as vrea sa vi-l povestesc, pentru ca dupa cum am spus, e un film care merita vazut, nu citit sau relatat. Prestatiile celor doi actori principali,  Laurence Fishburne si Ryan Phillippe,  mi s-au parut excelente. De asemenea, dialogul mi s-a parut extrem de bine gindit si captivant, fara brese care sa-ti dea de gindit. De fapt una mica ar fi fost, introdusa evident intentionat, dar nu e atit de semnificativa si de aceea o veti trece usor cu vederea. E foarte adevarat ca, asa cum am mai spus, filmul a avut un buget extrem de redus, dar actiunea lui impunea acest lucru, asa ca nu se poate spune ca i-a lipsit ceva, desi  nu va lua niciodata vreun premiu pentru decoruri si costume. Nici chiar pentru machiaj.  Ce mi se pare curios, nu e filmul in sine, ci faptul ca desi a fost bagat deja pe DVD-uri, n-a rulat pe ecrane. Cel putin nu pe cele canadiene si poate nici pe cele americane. Din Nord-America, doar Sundance-ul ar putea sa-l considere. Si asta ar fi un motiv in plus pentru a-l viziona.

Read Full Post »


Head to head to head competition.

Pentru care optati?

 

Tango argentino

Salsa

Belly dance

Read Full Post »


Azi am bairam. Ca orice figurant, nu ma pot prezenta cu o costumatie cu care am mai aparut, asa ca, aseara dau fuga sa-mi improspatez garderoba. Dupa fo doua ore de marsaluit, o iau spre masina, satul de-atita educatie fizica. Afara m-a-ntimpinat o superba…inserare. Dar ce credeati? Binedispus de atmosfera calma si de confortul fotoliului, bag un Alfredo de Angelis si-o pornesc spre casa, conducind agale si cu gindu-n craci. Contrar obiceiului, chiar imi facea placere sa conduc. E si cum rulam eu incintat de crepuscul si de tango, numai ce-mi apare-n fata masinii o stafie. Apas eu frina, si ramin mut. In alte circumstante as fi bagat macar un „you fucking idiot”. Dar de data asta, aratarea m-a luat complet pe nepregatite. Sigur ca branbureala m-a tinut doar o fractiune de secunda, pina am realizat ca stafiile sunt in general albe, pe cind asta purta o „prelata” maro.  Si ca sa va creez o imagine cit mai apropiata de realitate, va pot spune ca naluca arata ca un piece of shit, dar mult mai mare. „De unde-ai aparut imbrobodit-o, ‘tu-ti Somalia ma-tii?” o bag eu pe romaneste si-mi intorc privirea spre dreapta, doar, doar nu mi s-o imprima pe retina. In dreapta era un parc care acum aducea a cimitir bintuit de alte fantome la fel de monocrome si o droaie de puradei tuciurii, care nu pareau impresionati de prezenta lor. Cred ca astea sunt cele mai nesuferite imagini pe care le-am vazut vreodata. Nici „Ghost” cu Michael Jackson nu mi s-a parut atit de ridicol. Cit priveste „Fantômas” cu Marais si Funès, a fost chiar simpatic, comparativ cu aratarile astea. N-am nimic impotriva multi-culturalismului, dar mult m-as bucura daca s-ar duce dracu.  Eu cind vad strigoii astia, am senzatia fizica de imputiciune, sclavie si dobitocie umana. Ce-ar mai fi de spus? Vraja acelei seri se spulberase, asa ca i-am dat peste bot lui Alfredo, mi-am mai bagat ceva extremitati in religia si mintea lor, am apasat acceleratia si „hai mai repede spre civilizatie!”.

Read Full Post »


Head to head competition

The Mamas & The Papas – California dreamin’

Simon & Garfunkel – The Sound Of Silence

Read Full Post »


Dsc00610Luni am fost in filmari. Interesant, n-am ce spune, desi n-am inteles mare lucru. In fine, ajunsesem la spital. Nu ca mi-o doream, dar abea asteptam sa se termine filmarea ca sa pot minca. Foamea ma lesina si depresa, facindu-mi viata, chin. De simbata si pina luni mincasem doar apa si o supa chioara. Unde mai pui ca duminica am avut prieteni invitati la un gratar si-o bere. Cum invitatia fusese facuta cu mult inainte de-a fi eu nominalizat pe platourile de filmare ale General Hospital-ului, uite-ma rupt de foame, invirtind la mici, vrabioare si ribs-uri cu o fata prelunga si cu gura punga. La inceputul acestui proces de autoflagelare, mi se-norase tot cerul gurii, privind cu jind la bucate. Cind insa au inceput micii sa sfiriie si miresmele sa-mi excite olfactivul, s-a pornit nenicuta o ploaie in cavitatea mea bucala, mai navalnica decit cea de vineri, din Toronto. Evident ca ploaia a fost insotita si de multe descarcari electrice la nivelul coardelor vocale, ca asa sunt eu cind mi-e foame, imi cedeaza nervii. Pe seara insa am bagat burta-n draci cu doi litrii de Klean-prep. Din acel moment, cu exceptia privatei, am fost privat de orice alta activitate. Noroc cu un Joules Verne luat la intimplare din biblioteca. Cosmetizarea pentru filmari cere timp si sacrificii.  Luni, dis de dimineata, i-am mai tras doi litrii de  „zaibar” si iar m-am asezat ca un rege pe tron, rasfoind aceleasi „calatorii” pina spre prinz. Acum, cum spuneam, am ajuns  si dupa ce m-au sedativizat asistentele-n vena, ca pe Michael Jackson, m-au dat pe mina unui indian. Asta cred ca era regizorul, ca de cind cu  Slumdog Millionaire, indienii astia au ajuns la mare cautare. Si asa din vorba-n vorba, ma-ntreaba ce mai fuck? Eu, cu sedativu-n creieri, am inceput sa gindesc cu curul si-i spun ca in ultimul timp am fucked doar buda. Cum a auzit indianul c-am intretinut relatii sexuale cu Buddha, cum l-a apucat frenezia si s-a repezit la curul meu, de ziceai ca-i fun tigru bengalez. A pus laba pe camera de filmat si mi-a infipt-o cu ura direct in rect. Degeaba i-am spus eu ca n-o sa-si gaseasca idolul in colonul meu spalat de apele Klean-prepului, ca el tot ce-a vrut a facut si pina nu mi-a bagat tot aparatul de filmat in cur, nu s-a linistit. Iar eu daca tot eram treaz si nesimtitor pe din dos, am urmarit intreagul scurt-metraj pe monitorul de linga patul pe care stateam tolanit intr-o rina, ca Madame de Récamier. Ce pot afirma cu certitudine, dupa terminarea filmarilor, e ca Joules Verne sigur s-a inspirat dintr-o colonoscopie cind a scris  „Calatorie spre centru Pamintului”!

Read Full Post »

54 part 1


studio54Nu crocodililor, titlul n-are nimic de-a face cu pozitiile Kama Sutrei, nici cu football-ul american si nici cu vreun pasaj Biblic. E pur si simplu vorba de Studio 54 din New York si mai precis, de perioada anilor ’70. Nu, nu din America, ca pe atunci America era doar un vis frumos pentru noi, cei cu gind de duca. E vorba de anii ’70 petrecuti in Romania, unde viata de adolescent era dementiala, daca n-aveai opinii politice sau daca aveai si le pastrai pentru tine. Si cum eu n-aveam, ba s-ar putea spune ca faceam parte din tagma celor din imediata apropiere a privilegiatilor, am beneficiat de o adolescenta pe placul meu si-a multora ca mine.

Am ales acest titlu doar pentru ca tocmai am vizionat filmul pentru a en-spea oara si pentru ca acest Studio 54 a fost si va ramine un simbol al muzicii disco si-al acelor vremuri pe care am avut norocul sa le traiesc in direct. Spun asta, pentru ca  eu viata am inceput s-o traiesc din plin, abea de prin ’70. Atunci pot spune ca am dat cu nasul, dar si cu capul (si nu de putine ori), de ceea ce parintii mei numeau „destrabalare”. O data cu liceul au inceput chiulurile, eliminarile, exmatricularile, inmatricularile, fumatul, alcoolul, beletristica serioasa, scandalurile in casa, noptile „pierdute”, bisnita si discotecile. Cu sexul facusem cunostinta mai devreme, ca asa sunt eu, precoce. Cu toate acestea, pina atunci consider ca fusese doar o labareala inocenta, dar din care era totusi sa ma aleg cu un papa mic. Tot atunci am inceput-o si cu discotecile. Dar s-o luam pe rind.

Terminasem a  opta si cu un efort minim, intru la liceu. Liceul # 33 din cartier, pe care pina sa-l incep  mai aveam de parcurs o vacanta de vara. In acea perioada si la acea virsta, combinatiile se realizau  intre blocuri, unde ne petreceam mai tot timpul liber. Coincidenta, sau poate Nationalizarea, au facut ca natalitatea s-o ia razna prin ’55. Acest fenomen social de fut masiv al maselor, a facut ca marea majoritate a pustimii din blocurile OD1, OD2 si P1, din spatele „Favoritului”,  sa fie cam de aceiasi virsta si extrem de numeroasa. Activitatile noastre principale erau cititul, fotbalul si gajurile.

Daca pe prima o faceam doar pentru a epata si-a face fata conversatiilor de la care nu ne puteam sustrage fara a fi aratati cu degetul, in schimb pe a doua o faceam din pasiune si dorinta declarata de-a deveni vedete. In privinta gajurilor,  lucrurile erau diferite. Pe astea le traiam cu o intensitate frenetica si profunda, pina-n adincul sufletelor noastre incandescente. Si cum french kiss-ul fusese deja descoperit, ne trageam neica niste limbi in gura care, de atita pasiune, aduceau mai degraba a tubaje stomacale.

Intimplarea face ca doua tipeze, n-as zice frumoase sa te dea pe spate, dar bune rau si imbracate paralizant, care ne taiau pe toti la capitolul emancipare,  ne-au atras atentia si interesul in mod deosebit, mai mult decit o faceau cele din leatul nostru. Bineinteles ca astea nu participau la jocurile noastre puerile de gaozari, dar le vedeam in fiecare zi plecind, venind si iar plecind, fara a sti unde, dar cu dorinta declarata de-a afla.  Ei si cum incepusera sa-mi cam sfiriie calciiele, m-am apucat de investigatii in urma carora aflu ca fetele frecventau zilnic  „Ligheanul” (strandul din Doctor Staicovici) si discotecile din centru’ Bucurestiului.

Asa ca, incep o campanie asidua de racolare a altor gaozari, pentru o descindere in locul in care toate gagicile se aratau doar in chiloti si sutiene.  Cum am mentionat „tinuta sumara”, cum am umplut troleibuzul de musterii.  Problema e ca tipezele erau intr-a noua sau chiar intr-a zecea, ceea ce ne definea pe noi drept mucosi. Dar spre deosebire de alti mucosi, eu aveam un mare atuu. Posedam un tupeu cit troleibuzul 84, care ne ducea in Doctor Lister, de unde ajungeam in Doctor Staicovici la strand. Cred ca la vremea respectiva aveam mai mult tupeu decit calitati, dar tocmai din acest motiv mi se cam rupea de ce zice unul si altul, atita timp cit eu aveam un scop bine definit in creieri.

Evident ca odata ajunsi la strand, nu ne-am asezat pina nu le-am gasit pe cele doua gratii. Cum le vad, cum dau navala, desi nu mai vorbisem cu ele pina atunci „Ah, ce placere! Ce faceti fetelor, m-asteptati de mult?” Evident ca tipezele ne-au recunoscut si ne-au trintit un „buna” indiferent, stinjenite de prezenta unui grup de putoi si putoaice (!?!) in preajma lor. Si dupa ce si-au rotit amindoua ochii-n cap ca stergatoarele de parbriz, si-au soptit ceva si-au inceput sa chicoteasca vesel, ridicindu-se in acelasi timp si indreptindu-se spre piscina. Eu, care numai de ochii lor jucausi nu-mi ardea, atent fiind la partea dezgolita a sinilor, la proeminenta sfircurilor infiorate de racoarea diminetii si la excitanta imbinare a picioarelor cu trupul, arunc in urma lor suficient de tare ca sa fiu auzit „ce bine va sta dezbracate! eu v-as tine asa o viata-ntreaga”.  La care tipele se intorc spre mine cu niste ochi basedowieni cit sarmaua si bufnesc intr-un ris sincer cu care se si departeaza.

Dupa ce-au revenit, cred ca le-am facut capul avion, desi aparent se dadeau absente. Asta nu inseamna ca ma ignorau complet, dar desi rideau si-mi aruncau cite un raspuns sau o replica, o faceau numai cu capul intors, si privirea-n salcii. Evident ca la urmatoarea intrare-n bazin am fost prezent, stiut fiind ca in apa le poti palpa fara a risca vreun repros.

Chiar asa, de ce oare daca pui mina pe o tipeza, in apa fiind, nu se opareste asa cum ar face-o daca actiunea s-ar petrece pe uscat? Adica vreau sa spun ca le-am luat si-n brate si de tite si de cur, fara sa ma aleg cu vreo palma, oferindu-ma sa le destainui cite ceva din tainele inotului pe care-l stiam cit sa nu ma-nec, dar care lor le era complet strain.

In fine,  spre surpriza generala, a celor care-mi urmareau evolutia cu interes, fetele au fost binevoitoare in apa si nu s-au aratat la fel de distante ca la primul contact.  Dar n-as putea spune ca in continuare mi-au alocat atentia de care ma simteam indreptatit, ca profesor de-not. Ba mai mult, una dintre ele, s-a simtit lovita-n pudoare de palparile mele febrile si nu mi-a vorbit tot restul zilei. Chestiunea m-a lezat peste masura, dar asta doar vreo citeva zile pina cind m-am trezit rugat sa-i mai arat cum e cu bras-ul.

Curios lucru, de data asta n-a mai reactionat in nici un fel „sprijinului” meu, oferit benevol. Din acel moment am stiut ca situatia e sub control si ca-i doar o chestiune de timp pina va deschide picioarele … dupa cum cerea stilul bras.

Asa ca dupa vreo luna de asedieri continue si mozoleli interminabile, urmate de dusuri reci care sa-mi atenueze durerea sub-abdominala, reduta a cedat si asa mi-am putut infige victorios steagul, ca dorobantul lui Alecsandri, patind cearceaful ma-sii. Problema e ca atit ea cit si eu, eram novici in materie de futuri si cicluri menstruale, drept pentru care, ne ardeam pe unde ne prindeam, pina cind din virgina, era s-ajunga direct lauza. Noroc cu amica ei care avea un unchi vraci si care ne-a rezolvat abcesul, explicindu-ne totodata si cum e cu ovulatia.

Cert e ca o data cu inceperea liceului, am „inceput” si discoteca, a carei programa ma atragea mult mai mult decit cea de liceu, motiv pentru care am frecventat-o cu mai multa constinciozitate. Fetele „semnau condica” in discoteca Universitas din Schitu Magureanu si acolo m-au dus si pe mine pentru a-mi face ucenicia. Cum „Creata”, nepoata vraciului, era combinata deja cu Tony, unul dintre DJ, accesul meu in discoteca nu a intimpinat nici un fel de obstacol. Mai mult, m-am si imprietenit cu Tony si am ramas prieteni si dupa ce idilele cu cele doua gratii luasera sfirsit.

Va urma

Read Full Post »


Head to Head Competition

Read Full Post »


 usflag

Read Full Post »

Dubai-ul fotbalistic


Real Madrid-ul tinde sa devina Dubai-ul fotbalistic al Europei. Cam asta incearca sa realizeze Florentino Perez, noul Emir al Realului. Dar daca Mohammed bin Raschid al-Maktoum se foloseste de betoane si marmora, Perez vrea sa-l cladeasca din muschi, talent si alte citeva ingrediente indispensabile performantei. Singura problema e ca Perez e dobitoc. Bine, e foarte posibil ca el sa fie doar smecher si dobitocul sa fiu eu, dar asta numai in cazul in care il doare-n cur de echipa si de rezultatele ei, urmarind cu orice pret sa intre-n cartea recordurilor si sa-si cistige simpatia suporterilor. Oricum ar fi, ceea ce face desfrinatul asta, poate fi considerat ca o sfidare a bunului simt si a fair play-ului. Hai sa ma si explic, ca sa nu se creada ca sunt dobitoc fara acoperire. S-a dovedit in trecut ca o echipa nu-i o coroana in care indesi tot felul de cataroaie pretioase si sclipitoare, rezultind o minunatie de bijou capilar. Cind vine vorba de o echipa si cind trebuie sa convingi 11 oameni, care au fost number one de pe unde-au venit, ca odata transferati au devenit number two, iti asumi un risc incredibil. Astia sunt fotbalisti cu pedigree, obisnuiti ca echipa sa joace pentru a le oferi lor ocazii. Va fi extrem de greu sa-i determini ca de acum incolo, ei sa devina furnizorii unuia, Raul. Greu pentru ca mentalitatea omului nu e maleabila asa cum se crede. Ca exemplu, hai sa luam rascoala romaneasca din 89′. Sistemul social a fost schimbat intr-un an de zile, dar mentalitatea n-a ajuns la nivelul scontat nici dupa douazeci de ani. Cred ca Realul va fi un grup heterogen de valori, in care fiecare va incerca sa faca legea si care va beneficia de sclipiri individuale, dar si de mult individualism, motiv pentru care, nu-i vad devenind o echipa de talia unei Barcelone sau unui Manchester United. Iar antrenorul ales si care in Chile n-a avut nicio performanta notabila, ma-ndoiesc ca va reusi sa se impuna. Diferentele enorme in salarizare sunt sigur ca vor deregla balanta concordiei madrilene. De aceea poate, consider ca Barcelona va continua sa domine Primera Division. Perez ar fi trebuit sa stie ca 11 diamante care insumeaza un karat, nu au valoarea unui solitaire de aceiasi calitate si greutate. De aceea, risipa asta de prost gust si de bani mi se pare ca nu are nimic comun cu formarea acelei echipe galactice. Ba dimpotriva, frizeaza ridicolul.

Read Full Post »


Head to Head Competition 

Votati una dintre cele doua bucati. Cistigatoarea va fi declarata dupa contabilizarea preferintelor voastre. Incercati sa faceti abstractie de convingerile religioase.

 

Read Full Post »

« Newer Posts