Fantômas

Azi am bairam. Ca orice figurant, nu ma pot prezenta cu o costumatie cu care am mai aparut, asa ca, aseara dau fuga sa-mi improspatez garderoba. Dupa fo doua ore de marsaluit, o iau spre masina, satul de-atita educatie fizica. Afara m-a-ntimpinat o superba…inserare. Dar ce credeati? Binedispus de atmosfera calma si de confortul fotoliului, bag un Alfredo de Angelis si-o pornesc spre casa, conducind agale si cu gindu-n craci. Contrar obiceiului, chiar imi facea placere sa conduc. E si cum rulam eu incintat de crepuscul si de tango, numai ce-mi apare-n fata masinii o stafie. Apas eu frina, si ramin mut. In alte circumstante as fi bagat macar un „you fucking idiot”. Dar de data asta, aratarea m-a luat complet pe nepregatite. Sigur ca branbureala m-a tinut doar o fractiune de secunda, pina am realizat ca stafiile sunt in general albe, pe cind asta purta o „prelata” maro.  Si ca sa va creez o imagine cit mai apropiata de realitate, va pot spune ca naluca arata ca un piece of shit, dar mult mai mare. „De unde-ai aparut imbrobodit-o, ‘tu-ti Somalia ma-tii?” o bag eu pe romaneste si-mi intorc privirea spre dreapta, doar, doar nu mi s-o imprima pe retina. In dreapta era un parc care acum aducea a cimitir bintuit de alte fantome la fel de monocrome si o droaie de puradei tuciurii, care nu pareau impresionati de prezenta lor. Cred ca astea sunt cele mai nesuferite imagini pe care le-am vazut vreodata. Nici „Ghost” cu Michael Jackson nu mi s-a parut atit de ridicol. Cit priveste „Fantômas” cu Marais si Funès, a fost chiar simpatic, comparativ cu aratarile astea. N-am nimic impotriva multi-culturalismului, dar mult m-as bucura daca s-ar duce dracu.  Eu cind vad strigoii astia, am senzatia fizica de imputiciune, sclavie si dobitocie umana. Ce-ar mai fi de spus? Vraja acelei seri se spulberase, asa ca i-am dat peste bot lui Alfredo, mi-am mai bagat ceva extremitati in religia si mintea lor, am apasat acceleratia si „hai mai repede spre civilizatie!”.