Changeling

Un film foarte bun al lui Eastwood, in care Angelina ofera un recital de actorie in rolul Christinei Collins. Filmul este inspirat dintr-un fapt real petrecut prin 1928 in Los Angeles. Pe scurt, un psihopat ucide douazeci de copii. Dar asta e doar fondul problemei, subiectul principal constituindu-l coruptia politiei locale. Fiul Christinei este rapit. Politia-i aduce alt copil pentru a inchide cazul si a se spala pe miini. Christine nu-l recunoaste iar politia o declara psihopata si-o interneaza fortat intr-un ospiciu. Aici, Christine afla ca nu e singura sanatoasa internata. Multe persoane, incomode politiei, fiind internate in aceeasi institutie. Evident ca se gaseste si un „Eliot Ness” care sa dejoace planurile diabolice ale superiorilor lui. Acesta fiind trimis la o ferma sa deporteze un copil, intrat ilegal din Canada, afla de la acesta ca ferma respectiva era teatrul unor crime oribile savirsite de unchiul lui, Gordon. Acest real psihopat rapise si ucisese nu mai putin de douazeci de copii, implicindu-l si pe nepot in aceste orori. In acelasi timp, un pastor care avea o emisiune radiofonica la postul local de radio si care ura politia cu aceeasi intensitate cu care iubea divinitatea, face un tam-tam imens pe seama acestui caz. In sfirsit, Christine e eliberata, copilul deportat iar Gordon arestat prin Vancouver. Concomitent se deruleaza doua procese in urma carora criminalul e condamnat la moarte, dupa doua luni de izolare iar din politie cad citeva capete. Nu se stie daca si coruptia (GA ne poate da mai multe amanunte in aceasta privinta). In preziua executiei, Gordon cere sa vorbeasca cu Christine pentru a-i spune adevarul despre fiul ei. Ei bine, acum criminalul spune un lucru interesant care incrimineaza, dupa parerea mea, religia si biserica. Zice Gordon „Eu am cerut iertare lui Dumnezeu si el m-a iertat. Nu credeam ca vei veni si acum mi-e greu sa-ti spun adevarul. Nu vreau sa mai pacatuiesc mintindu-te. Am fost iertat si voi ajunge in Rai” Adica victima este torturata fizic si mai ales psihic iar „scursurii” i se trimite un popa sau ce pizda ma-sii o fi fost boul ala, care sa-l linisteasca sufleteste si sa-i acorde iertarea suprema. Nici nu mai conteaza ca n-a fost iertat de nimeni, ca n-avea de cine, dar faptul ca religia si popii absolva criminalii de crimele comise, eliberindu-le constinta de apasarea pacatului, mi se pare, el insusi, o crima impotriva civilizatiei si ratiunii. Este incredibil si inadmisibil cum victimele continua sa fie victimizate de sistem iar criminalii se bucura de toate drepturile. Revenind la film, la citiva ani distanta, se afla ca trei dintre copii, printre care si fiul Christinei, reusisera de fapt sa fuga din ferma respectiva. Aceasta dezvaluire publica e facuta de unul din cei trei, dar care nu avea, din pacate, nici o informatie despre ceilalti doi, de care se ratacise in timpul evadarii. Aceia nu vor reapare niciodata.

In orice caz, un film care te umple de revolta impotriva a doua rele, coruptia si religia. Si bineinteles, impotriva reprezentantilor lor, ppp (politicieni, politie, popi).