Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for decembrie 2008

Apa-n gura


Eram disperat. Vuia blogul de caltabosi, muraturi, cirnati si alte craciunisme, de incepuse sa-mi miroasa lap top-ul a mezelarie. Dupa cum am spus, salivam dupa un cirnat ca o traseista pe centura. Si asta n-ar fi fost foarte grav daca ungurii de la care ma aprovizionez cu aceste specialitati, ar fi avut magazinul deschis. Problema e ca astia nu lucreaza azi-0241duminica nici sa-i futi. Dar atit de mult imi erau afectate exocrinele, ca am dat un telefon la plesneala. Vorba aia, nu stii niciodata de unde pica ungurul. E si-mi raspunde patroana care ma ia cumva prin surprindere, desi speram sa raspunda. Zic, „sar’mina, aveti deschis astazi?” zice (ca vorbeste perfect romaneste) „nu, dar daca veniti, va servesc” Ahhh! Incepusem sa simt deja gustul cefei afumate. L-am luat pe Pirat de-o aripa si am zbughit-o spre European Sausage House. Am ajuns si bine ca eram cu fi-meu ca altfel as fi fost in stare s-o fut pe patroana, atit eram de bucuros. Piratul mi-a tras si-o poza din care reiese clar ca ma dusesem la cumparat, nu la fecundat. Dupa ce mi-a umplut „Ildico” sacosele cu de toate, am luat-o-napoi intr-un galop teribil. Pofta incepuse sa-mi produca ulceratii. Bine ca nu sunt gravid, l-as fi lepadat in masina, la cit miroseau de ademenitor cirnatii, toba, ceafa afumata, ciolanul, ghiudemul, micii, caltabosii, sibiul, gogonelele si castraveciorii. Ajunsi acasa, ne-am repezit ca hienele sa ne satisfacem poftele de sezon, ca deja nu se mai putea. Si pentru a nu amesteca gusturile traditionale cu scotienisme, am tras o tuica galbioara pe care am descoperit-o prin bucatarie si care cred ca mi-a adus-o DD in trecuturi. E, acum daca mai trintesc si-o piftie, ma pot declara pregatit sa petrec, asa cum se cuvine, Sarbatorile Craciunului.

Read Full Post »

Pis dei!


In engleza, asta ar veni un fel de Peace Day. Adica o labareala si-un praf in ochi. Ce altceva? De ce labareala? Pai pentru ca si-a pierdut semnificatia. Nu si costul, evident. Americanii o sarbatoresc prin razboiul din Irak. Evrei si palestinienii prin conflictul din Orientul Mijlociu. Iranul prin inarmare atomica. Grecia si Franta prin lupte de strada. Pakistanezii prin atentate. China prin Tibetul independent. Rusia prin agresiuni militare de tip georgian. Islamul prin felul lor unic si nevinovat. Si lista ar putea continua, ca daca e sa ne bagam in Africa, nu mai terminam niciodata. Si atunci, care-i rostul? Doar asa ca da bine? Ca pace oricum n-a fost, nu e si nu va fi vreodata. Si daca n-a fost si nu e, noi ce sarbatorim? Cred ca mai mult sens ar avea sa sarbatorim doar party1transcrierea fonetica. Adica sa se organizeze domne meeting-uri publice si party-uri ale pis-dei, cu pancarde explicative, lozinci salbatice care sa ti-o scoale din morti si cu multe, cit mai multe pocnitori viu colorate. Cred ca sunt in asentimentul tuturor, indiferent de gradul de virilitate si cultura, ca o astfel de zi ne-ar umple sufletele de bucurie si ne-ar goli ouale de hormoni. Stiu ca vor fi si voci razlete, care vor protesta pina la sufocare (pai daca-si baga microfonul pina-n git…) impotriva discriminarii. De aceea as propune ca Ziua Muncii sa se transforme in Ziua Muii, ca nici munca n-are sens s-o sarbatorim, doar n-o iubeste nimeni. In acest fel vom satisface pe deplin toate gurile protestatare, fara a discrimina vreuna din gauri. Nu, n-am uitat de-a treia, dar aia are deja ziua ei pe 1 Ianuarie cind ne uram unii altora „Anus Nou cu Sanatate” In concluzie, haideti neica sa sarbatorim ce ne bucura cu adevarat si are sens, nu tot felul de utopii in care nu mai crede nimeni, nici macar copiii care se antreneaza cu pistoale, deocamdata cu apa, pentru pacea de miine.

Read Full Post »


pasageriPe ruta dintre orasele X si Y se inregistreaza 90 de cazuri de „Transpiratie rosie” la insotitorii de board ai avioanelor tip A300. „Simteam ca-mi arde fata si gitul. Cind m-am privit in oglinda, am descoperit ca atit pe fata cit si pe git si pe brate, eram plina de pete mici rosii care supurau un lichid rosiatic.” afirma una din insotitoarele de bord. Compania de aviatie incepe investigatiile. Sunt implicati si cercetatori in medicina ai unei facultati binecunoscute. Nu se ajunge la nici o concluzie in timp ce fenomenul continua sa se manifeste. La un moment dat, prin aplicarea metodei RPS (rapid problem solving) care se bazeaza pe intrebari succesive, se descopera in sfirsit cauza acestui fenomen.

Va invit sa faceti acelasi lucru si sa incercati elucidarea misterului.

Read Full Post »

Enigma de simbata seara (4)


by Emiru’

Noaptea tirziu, balanganindu-se din perete in perete reveni in apartament, rupt de beat. Trecu prin living room, lovindu-se de tot ce-i iesea in cale. La un moment dat se auzi o bufnitura, dar deja nu mai putea reactiona. Plin de praf, ajunse in dormitor si cazu lat in pat, fara sa se mai dezbrace. Pe la prinz, reuseste sa se trezeasca, inca ametit de bautura din ajun. O lua spre baie, dar cind trecu prin living room, o gasi pe Linda intinsa pe covor. Desi inca buimac, isi dadu seama ca-i moarta.

Read Full Post »

Dac-as avea 1$…


… pentru fiecare rahat care s-a mincat pe seama mea in spatele usilor inchise, m-as putea pensiona de miine. Vorbesc doar de perioada blogarelilor. Dar sa nu credeti ca ma lamentez. Nuuu! De ce-as face-o? Stiu ca sunt un specimen controversat care spune ce are-n gusa si care nu ramine niciodata dator, ca nu-i plac datoriile nici fata de cei suspectati de schizofrenie. Iar daca vreti sa aflati de unde stiu de rahatul care se maninca pe seama mea, va pot spune ca n-am sa va spun. Dar in mod cert, Pamintul e impinzit de guralivi. Si ce n-am auzit de la ei, am citit printre rinduri. Iar ce n-am citit printre rinduri, mi-am imaginat. Iar ce nu mi-am imaginat, n-am de unde sa stiu, ca doar nu-s Mama Omida. Asa ca accept muscaturile de cur cu seninatate. Dar si asa fiind, sunt sigur ca se va gasi un contabil cu copii, nevasta si venituri fixe care sa se intrebe  „da’ de ce, Domamne iarta-ma, o mai intra asta pe blog-uri?” De ce? Simplu. Pentru ca si aia care ma musca pe mine, daca ar avea 1$ pentru fiecare rahat care l-am mincat eu pe seama lor, s-ar putea pensiona chiar din seara asta. E un fel de lege a compensatie, careia nu ma pot impotrivi. Stiu ca suna trivial, dar cine n-a facut-o macar odata? Si nu va mai intrebati, „da’ de mine o fi vorbit?”. Sigur c-am vorbit. Care poate sa jure ca mi-a ramas dator? Va spun tot eu. Nici unul.  Diferenta e ca eu cind imi vorbesc prietenii, o fac numai de bine. De rest nu garantez. Evident ca unii, mai rafinati in ale intrigilor, le fac intr-un mod voalat sau indirect, dar pina la urma tot o muscatura de sacal se numeste. „Bine bai Valmont si totusi, unde vrei sa ajungi?” Unde vreau? Dracu stie. A, ba nu. Stiu si eu, nu plecati. Multi vor spune, „birfa? o detest” E aflati ca eu sunt adeptul ei. Imi place sa vorbesc de altii si nu ma deranjaza ca unii vorbesc de mine, chiar daca s-ar parea ca nu o fac. Ce e rau in asta? Nu spuneau prietenii dacilor, „verba volant”? Pai si atunci de ce m-as burzului? De fapt, exista posibilitatea ca noi, astia rationalii, sa atingem acel apogeu al sinceritatii, tocmai atunci cind birfim. Deci, e careva contra sinceritatii, chiar daca supara? Nu cred. Chestia cu „minte-ma frumos” e doar o lozinca rasuflata in care nici fetele mari nu mai cred. Iar acum, tot voi, „bine bai Valmont, dar ti-ar place sa stii ca unul care te sapa pe la spate, e numai zimbet cind te-ntorci cu fata?” Pai dupa multe analize, am ajuns la concluzia ca „da”. Eu, care nu stiu ce se intimpla, sunt senin si deconectat, fie ca-l am in spate, fie ca-l am in fata. Pe cind el, el va fi stresat la maxim, de teama sa nu aflu de „sapaturi” si de frica de-a nu face vreun pas gresit in rolul de prieten pe care-l joaca. Asa ca, cine va suferi mai mult? Stiu, unii pot pleca urechea si in felul acesta as putea pierde citiva prieteni, intr-un fel, nemeritat. Dar stau si ma intreb, cine-si doreste prieteni care-si pleaca urechea povestilor soptite? Eu unul, nu.

Orice asemanare cu persoane cunoscute e absolut intentionata.

Read Full Post »

Chitanta


by George Topirceanu

Tanta, domnisoara Tanta

E-o duduie foarte sic,

Zvelta, cu ochi mari si negri,

Cap superb, nasucul mic,

Picioruse lungi si durde

Si cand se plimba prin Tei

Toti birjarii o admira:

– Ma, halal de mama ei!

 

Ce profesie are Tanta?

Uite, n-as putea sa spun;

Nici nu ma intereseaza

Chiar daca o presupun.

Dar cum Tanta-i delicioasa

Si-are maniere fine,

Nici nu vreau sa stiu ce face,

Nici cu ce si nici cu cine.

 

Ca vecini se mai intampla

Ca sa-i cer un ac sau ata,

Sau imi cere ea o carte

Pana maine dimineata.

O vecinatate draga

Ne-a prins zilele-n catuse

Ca ades intru la Tanta

Fara sa mai bat la use.

 

Tot asa-ntr-o seara intru

Era iarna grea si ger,

Si-o gasesc in pielea goala

Stand langa calorifer.

Naucit de frumusetea-i

Dau sa ma retrag un pic

Insa Tanta-mi spune:- Intra,

Intra draga, nu-i nimic !

 

Am intrat si beat de farmec

O-ntrebai plin de mister:

– Pentru ce stai goala, scumpo

Langa acel calorifer?

– Fiinca-a fost proprietarul,

Mi-a raspuns sagalnic Tanta –

Si-uite mi-am platit chiria,

Iar acum, usuc chitanta.

 

 

Read Full Post »

Oh, Canada!(1)


Gindurile de emigrare ma bintuiau de printr-a sasea, dar evident ca nu le puteam materializa inca. Dar odata cu virsta s-au accentuat, ajungind la apogeu prin anul doi de facultate. Cum idila cu frantuzoaica nu s-a concretizat in vreun pasaport, a trebuit sa-mi strunesc pornirile turistice si sa ma concentrez asupra Organelor de Masini, la care am avut primul proiect prin anul trei. Se pare insa ca m-am concentrat atit de mult, ca am uitat complet de celelalte cursuri, drept pentru care mi s-a acordat o vacanta prelungita, in care sa prefigurez telul meu in viata. Dupa ce-am meditat in draci prin restaurantele Bucurestilor si ale Litoralului, mi-am dat seama ca fara femei, bautura si distractii nu pot trai, asa ca…m-am hotarit sa termin facultatea. Stiu ca n-are sens la prima vedere, dar unde-n Romania erau mai multe femei, bautura si distractii ca in facultati? In acest fel si fara vreo tragere de inima, termin facultatea. Trageri am avut eu, dar nu de inima. Trecind peste muncile prestate, la alb si la negru, peste mineriade si partide politice, peste inginerie si adoptii, ajung la ambasada Americana unde astept ca oaia in rind, o intreaga dimineata. Cind in sfirsit imi vine rindul, eram deja plin de draci si ma iau de idiotul de american pe care-l durea in tocul usii de noi. Ii explic cum ca e neam prost. El imi spune ca in aceasta situatie, ciuciu viza. Eu ii spun ca daca toti americanii sunt ca el, mai bine ramin in Romania. El ma felicita pentru hotarirea luata si-mi trinteste in pasaport o negatie cit Intercontinentalul. Cu un zimbet larg de satisfactie, parasesc ambasada in injuraturile romanilor care inca mai sperau la viza si care-si vedeau sansele diminuate de iesirea mea-n decor. Asa ca, adio New York. Dar la citeva zile ma prezint cu o tipeza mai 0185732de la Nord, la ambasada ei. Astia, oameni civilizati imi acorda viza, poate ca sa le faca-n ciuda americanilor care ma refuzasera si uite asa-mi incep periplul canadian. Prima escala, Zurich. Ajung seara. Avion spre Canada aveam a doua zi, asa ca-mi arunc valiza si ia-o neica prin oras de timpit. Era prima iesire-n Occident dupa un sir indelungat de Uniuni Sovietice. M-am oprit la toate vitrinele si in special la pantofi si ceasuri. Pantofii erau labagisti, nu pentru ca iti incalta labele ci pentru ca era moda germana, comoda si demodata. Asa ca am pierdut mai mult timp pe la ceasuri, de care nu m-as fi putut atinge decit prin efractie, ceea ce nu-mi statea in caracter. In final ajung la un restaurant si-mi comand beef fondue. Fondue e de fapt o specialitate elvetiana si are o gramade de variante, de la aperitive pina la desert. A doua zi dimineata am mai dat o fuga prin imprejurimile hotelului, dupa care mi-am luat zborul spre Canada.

va urma

Read Full Post »

Paganini – La Campanella


Read Full Post »

Va(fa)ncuver!


Asta-i un „va fa’n culo” stilizat si adaptat realitatilor canadiene. Ce vreau sa spun e ca, mai duceti-va neica in Vancuver-ul mamelor dumneavoastra de chinezoi, ca doar ala-i Paradisul vostru. Si la plecare, nu uitati sa va luati si toata sobolanimea cu voi, nu de alta, dar ar putea mierli guzganii de dorul vostru. Bai in ce hal traiesc viermii astia galbejiti e inimaginabil pentru o vietuitoare cit de cit civilizata. Au venit din fundu’ Chinei si colcaie ca termitele pe unde se stabilesc. Locuiesc cite trei familii intr-o casa. Se-npuiaza ca rozatoarele cu care bag sama, traiesc in simbioza. Muncesc pe rupte si pe te miri ce. Maninca doi saci de orez pe saptamina. Sunt mitocani, imputiti, libidinosi si dracu sa-i ia! In schimb, au o putere economica greu de egalat. Si cum dracu sa nu aibe? Un musuroi din d-astia, care numara in general o duzina de suflete, din care muncesc vreo opt, plateste un singur mortgage , maninca cum am spus doi saci de orez si se-mbraca de la Salvation Army.  Cu banii strinsi isi deschid un business de familie in care angajeaza tot arborele genealogic, inclusiv decedatii. In general afacerile sunt cu haleala si daca-i vezi in ce hal de mizerie fac nenorocirile alea de mincaruri, e putin probabil ca le vei deveni client. Dar clientela au, ca nu vede nimeni sobolanimea care colcaie in bucatariile lor. Iar dac-o vad doar chinezii lor, e chiar rustic. E ca si cum am lua noi masa in gradina, inconjurati de porumbei si bibilici. Cind insa dau controalele peste ei, li se inchid locatiile cu strada cu tot. Si asta-i bine, numai ca intr-o luna sint la loc si in aceiasi imputiciune de-ti intoarc matele pe dos ca la cirnati. Parca-s ciuperci ai dracu’. Le trebuie balegar pe care sa se dezvolte. De aceea consider caracterizarea, „popor de cacat”, ca fiind conforma cu realitate si lipsita de orice forma de discriminare. Ce pacat ca nu putem trage si apa dupa ei!

http://www.blogto.com/eat_drink/2008/02/rats_feast_at_dumpling_house/

Read Full Post »


art_shoes_bush_afp_gi1La o conferinta de presa care a avut loc in Iraq, un ziarist l-a luat pe Bush…la papuci. Numai ca Bush a dovenit din plin ca inca e comandantul suprem al armatei americane si prin citeva eschive dibace, a reusit sa evite intersectarea cu papucii care se indreptau cu precizie si repeziciune spre sfecla lui prezidentiala. Cacarea Bagdadului, nu alta!!! Se vede treaba ca ametitii aia sunt desculti si la cap nu doar la picioare. Cam cita minte le-o mai fi ramas in tartacuta aia islamizda, de s-au apucat sa dea cu ciubotele dupa presedinti? La ei nu s-o fi inventat vorbirea si argumentarea civilizata? Dar vaca tot vaca. Pina nu da cu copita peste caldarea cu lapte, nu se lasa. Asta i-o invata Islamul? Eu personal n-am mai vazut asa ceva nicaieri in lume. Mai arunca oamenii cu apa unii in altii pe la emisiuni televizate, dar cu papuci in presedinti de stat, care-ti vin in vizita, asta numai la redusii astia se poate intimpla. Stiu ca nu poti caracteriza un popor functie de iesirile unuia sau altuia, dar astia erau ziaristi nu crescatori de capre. Una e sa nu-l inghiti pe Bush si cu totul alta sa arunci in el cu papucii tai de dement jegos. Asa or fi facut imbecilii aia si pe vremea lui Sadam? Tot asa aruncau si-n ala? Bai primitivilor, libertatea cuvintului, e doar a cuvintului, nu si a papucilor vostri stilciti! Minti de capre ce sunteti!

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »