À toi! À moi! À nous!

by papa

 

 

 

 

A fost o data ca-n povesti,

A fost ca niciodata,

Un golanas de Bucuresti

Si-o prea frumoasa fata.

 

Din facultate s-au placut,

Dar cin-sa banuiasca,

Ca un dans lent si un sarut,

Sfiala s-o topeasca?

 

Si nime’-n lume n-a crezut,

Vreodata cu tarie,

Ca acel dans si-acel sarut,

Sa-i lege pe vecie.

 

Aproape toti vedeau in el,

Un Catalin din lumi trecute

Si nu isi ascundeau de fel,

Porniri preconcepute.

 

Dar se lasara pagubasi,

Invinsi de-al lor amor,

Ce-i transformase in nuntasi,

Partasi la nunta lor.

 

Si-a rasarit din visul lor,

De dragoste curata,

Un nimb de dragoste si dor,

Ce viata ti-o imbata.

 

Un print era pentru cei doi,

Frumos in toate cele,

Pe plaiul carului cu boi,

Luceafar intre stele.

 

Trecut-au ani ce stralucesc,

De veselie si-mpliniri

Si astazi iarasi praznuiesc,

De ziua unei mari iubiri.

 

“Iubita mea, cu ochii verzi,

Ca frunzele de laur,

Noi tot indragostiti vom fi,

La nunta cea de aur.

 

Noi vis de dragoste traim,

Prin lume rataciti,

Dar suntem trei si ne iubim,

Intr-u’ Multi Ani Fericiti !”