Mai ieri (de fapt, mai azi) a venit vorba de diaspora si dintr-o data m-am hotarit sa-i dedic acestei lighioane un post, sa ma tina minte. Inainte de-a ma apuca eu de scris si voi de citit, vreau sa precizez ca si eu fac parte din categoria “dezradacinatilor”. Ca sa incep cu inceputul, am sa spun ca inca de pe cind eram doar un vlastar de gorun infipt in glia stramoseasca, ma batea gindul deztelenirii. Initial m-a atras libertatea de-a asculta ce muzica vrei, de-a purta si de-a te purta cum vrei si de-a spune ce gindesti fara repercursiuni. In nici un caz nu ma gindeam la emigrare ca mod de imbogatire. Pe vremea aceea nu aveam eu bine definita notiunea banului. Stiam ca daca de la Casata pina la Continental schimbam leii in dolari si dolarii in leii, imi ajungea sa golanesc vreo saptamina prin baruri, discoteci si restaurante. Ba imi ajungea sa-mi completez si garderoba cu ceva italienisme. Cam asta era singura munca remunerata pe care o agream. Si atunci, cum sa fi devenit situatia financiara un argument? Tot in acea perioada, adica prin anii ’70, ii priveam pe “pasaportari” cu o adinca veneratie. Atit pentru chinurile indurate, cit mai ales pentru faptul ca reusisera sa infrunte sistemul si sa-l ingenuncheze. Nu mai spun ce urma dupa ingenunchere, ca va dati seama si singuri. In orice caz, incepea cu “m”. Dar nu toti pasaportarii mi-erau dragi. Cind aveam vreo 17 trecuti, m-am dus la un ceai in Cotroceni. Toti copii de nomenclaturisti care ma depaseau in fite, dar carora nu le-am acordat nici un credit, stiind ca totul e pe barba parintilor. Daca era sa le dai drumu singuri pe strada, ar fi murit de inanitie si dor de mama. Dar ce vreau sa spun e ca toate discutiile se invirteau in jurul adreselor din Paris si a restaurantelor frecventate prin Londra si Roma si alte figuri in care se rupeau ei, pe unde isi desavirseau “studiile” postliceale. Sleatha aia m-a dezgustat. In ceea ce-i priveste pe cei stabiliti in strainatate inca de pe vremea lui Dej si care se intorceau in vizita ca cetateni straini, ce sa spun? Ma uitam la ei ca la martieni si nu greseam prea mult, intrucit erau intr-adevar veniti dintr-o alta lume. Pe de alta parte, fiind un tip plin de fite si figuri de bulevardist, fitele astora nu ma deranjau, ba dinpotriva. Le consideram justificate, mai ales cind auzeam tot felul de povesti cu vile, parcuri de masini, voiaje in jurul lumii si spre centrul Pamintului, abundenta de de toate cu sclipiri diamantine, totul povestit intr-o romana stricata, cintata cu un accent inexplicabil. Problema e ca ascultam numai ce suna frumos. Daca se trecea la spalat de vase si circa, la trei slujbe pe zi, la discriminari si injosiri, dispaream din decor. Consideram ca se dau cu totii martiri, desi o duceau de mii de ori mai bine ca noi. “Bai, pai daca voi va plingeti, noi ce socialismul pizdii ma-sii sa mai spunem?” Aveam impresia ca Occidentul si America inseamna bunastare gratuita, restul fiind doar propaganda comunista sau lamentari labagiste. Nu vroiam sa cred si pace ca a emigra, e echivalentul inrolarii intr-un lagar de munca in care banul te nauceste de cap si ca vei fi in stare sa te pui capra si nu de putine ori, pentru a-l obtine. Ajuns aici, am constatat ca astia nu ma chemasera. Asa ca nu s-au imbulzit sa-mi faca oferte de serviciu si nici sa arunce cu bani in mine. E adevarat ca pina mi-am gasit un serviciu, dupa 18 luni, am primit un ajutor din care se putea trai rezonabil. Numai ca noi nu veneam de la un trai rezonabil. Noi veneam de la restaurante, petreceri, BMW si dolari americani. Iar acum ne-am trezit, doi ingineri, cautind orice de munca. Daca le-as fi spus amicilor din tara, in mod sigur ar fi ris de s-ar fi urinat pe ei si nu ne-ar mai fi invidiat pentru faptul c-am ras-o. Dar am tacut ca melcul stiind ca nimeni nu-ti invidiaza munca de Sisif ci doar rezultatul ei. Ajunsesem sa caut ce uram mai mult, munca. Asta e si motivul pentru care am injurat in urmatorii doi ani pina am epuizat tot arsenalul limbii romane. Pe cel anglo-saxon il termini intr-o dupa amiaza, ca astia n-au imaginatia noastra. Dar noi nu plecasem pentru vreun azil economic, asa ca am inghitit-o cu craci cu tot. E si uite cum, veniti proaspat din Romania, intilnim niscai romani cu vechime intr-ale canadienaritului. Va spun drept, la inceput m-a apucat greata. Unii abea mormaiau ceva in limba lui Shakespeare, dar prinsesera deja accent si romana, pe care o stiau aproape la fel de prost, o cintau de-ti intorcea intestinele pe dos, cu tot cu anus. Faptul ca multi foloseau o amestecatura de limba ar fi fost poate de inteles intrucit vorbind-o pe asta mai tot timpul, devine un automatism. De exemplu, daca trebuie sa vorbesc de serviciul meu, mi-e mai usor sa explic in engleza pentru ca in limba asta imi desfasor activitatea. Pe de alta parte, unii sunt casatoriti cu alte specii umane si vorbesc engleza si-n WC, asa ca nu le poti reprosa un lapsus sau o eroare, dar accentul mi-e greu sa mi-l explic. Piratul a facut toata scoala aici in Canada si nu are pic de accent cind vorbeste in romaneste. Si asta vorbeste engleza, nu abureala pe care o interpretam noi, astia veniti dupa 30. Si atunci, cind ajunge unu-n Romania cu limba cintata, imbracat de la Salvation Army si cu fite de Monte Carlo, nu-ti vine sa-l scuipi in ochi si sa-i dai si vreo doua suturi in cur? Nu numai atit, dar incepe sa povesteasca ce proprietati detine, citi bani face, de cite ori s-a dus in Caraibe ca sa-si imbogateasca cultura oceanografica, ce masini pe patru roti conduce si ce herghelie de cai si-a tras in Alberta. Eu va dau un sfat. Priviti-i labele. Alea nu mint. Dar pe de alta parte, trebuie sa se stie ca sunt si unii care chiar au si nu exagereaza cu nimic. Si trebuie sa se mai stie ca multe spovedanii sunt cerute de asistenta, dupa care, in discutii la care nu esti prezent, te fac cu ou si cu otet. In general cind ajungi in Romania de azi, majoritatea te intreaba cum o duci si ce afaceri invirti. Pai si in cazul asta ce sa le raspunzi, “nu-i treaba ta” ? Interesant e ca pe multi i-am auzit spunind “pui tu 50k, pun si eu 50k si deschidem, facem, dregem. Problema e ca respectivul nu se putea caca de foame, astfel incit am ramas cu impresia ca si Romania s-a cam umplut de fitosi si figuranti. Romanii inca mai cred ca “afara” umbla ciinii cu covrigi in coada. Ce nu stie romanul, e ca in Canada nu exista ciini vagabonzi iar celorlalti nu le poti lua covrigul ca te da stapinu-n judecata.
Eu cred ca exista o ruptura intre diaspora si populatia din care s-a desprins. N-as putea spune de ce si a cui e vina. Poate ca a amindoura. N-am sa uit niciodata, cred c-am mai spus-o, cind in Romania fiind, ii auzeam pe unii spunind de Ratiu, “ce ne trebuie domne papitoiul asta, ce a mincat tacimuri de pasare cu noi?” Trista-i prostia!
Referitor la motivele emigrarii, am ajuns la concluzia ca dintr-o dictatura, omul emigreaza din cauza unei minoritati iar dintr-o democratie, din cauza majoritatii. Evident, exista si exceptii.
Voi ce credeti? Care va e punctul de vedere?
este intr-adevar o ruptura intre diaspora si populatia din care s-a desprins.
Dar nu e singura ruptura. Sint de parere ca rupturi sint si in cadrul diasporei cat si in cazul populatiei propriuzise. Cred ca sintem cel mai “rupt” popor, sau ma rog, unul din cele mai “rupte”.
Un neam de “fiecare cu pizda ma-si”, cum rar se vede pe fata pamantului.
boro
Asa este. Rupturile sunt multiple, dar sa stii ca aceleasi lucruri le-am auzit si de pe la membrii altor grupari de etnii diferite. Ca sa te surprind totalmente, am sa-ti spun ca am auzit si din gura unor ovrei de aici, ca atit diaspora lor, cit si israelitii sunt dezbinati si segregati functie de tarile de origine. Probabil c-or mai fi si alte criterii, dar ce vreau sa spun e ca nu cred ca noi avem cele mai multe bube-n cap. Am mai auzit ca sasii nu sunt bine primiti de nemti, secuii de catre unguri si tot asa.
papa
Daca intre evreii (askenazi sau sefrazi) proveniti din diverse tari, intre sasi, svabi si nemtii din mijlocul carora au plecat cu secole in urma, intre secui si unguri (multa vreme socotiti natiuni distincte) e normal sa existe dezbinari, fiind despartiti de veacuri, romanii din diaspora sint despartiti recent de patrie, dezbinarea fiind una nefiresc de rapida.
pe vremea lui ceashca, in iernile alea cand nu mai aveai voie sa circuli cu dacia pana prin primavara, ma enervau niste tipi care au plecat legal in germania, la parinti, care fugisera cu ceva timp inainte. Ei bine, “golanii” astia veneau in vacanta de iarna calare pe porshe sau bmw, in fiecare an altceva… Si umpleau masinile cu cele mai mishto gagici, puneau cea mai tare muzica posibila si demarau in tromba in directii doar de ei stiute.
Iar noi, astia care nu puteam forja nici daciile batranilor, ne multumean sa ramanem prin vreun bar la un “drobeta” stins cu bere si afumat bine cu carpati fara, dupa care ne agatam si noi de bara unui autobuz si ne duceam injurand spre casa, ca pe alea urate nu aveam chef sa le futem…
Sunt de acord cu faptul ca o limba materna nu se uita intr-o luna de stat in Italia, sau nu se vorbeste stalcit, adica nu se uita cu una, cu doua.
Am mai spus poate ca am avut pasaport de serviciu cu viza valabila( si de sase luni la un moment dat) pentru ca am fost cuminte si ascultatoare, nu din alte motive si pentru ca lucram in comertul exterior. Am calatorit mult, dar intotdeauna m-am intors acasa. Eu sunt mai atipica poate, am cunoscut multi romani din dispora, ne-am imprietenit, dar atat. Am multi colegi care au emigrat si ne-am intalnit intotdeauna cu placere. Am cunoscut si multe cazuri disperate, cu povesti triste de viata. Fiecare cu soarta lui, la urma urmei.
Romanii sunt megalomani si mitomani, asta ne strica mult imaginea. Dar nu trebuie sa generalizam…
Dupa ce am servit cu onoare patria timp de 10 ani si dupa o scurta incercare de a face afaceri legale in tara am hotarat sa fug cat mai departe si asa am ajuns peste “apa mare” iar viata de aici imi vine ca o manusa.
La eternele intrebarile “cum te descurci” , “cand te intorci acasa” , “nu-i asa ca americanii sunt prosti” etc… raspunsul meu este : “Eu cred ca aici m-am nascut a doua oara”
In ce priveste diaspora din Chicago concluzia mea este urmatoarea:marea majoritate dupa ce au realizat aici ce nu reuseau in Romania in cateva vieti continua sa injure America de mama focului ,sa aminteasca fiecare ce importanti au fost in tara,etc, dar continua viata chinuitoare de aici iar periodic se intorc in Romania sa prezinte marile realizari din America.
Intradevar suntem un popor foarte interesant dupa spusele multora cam cei mai destepti de pa fata pamantului
Neata romanime! Pardon, ROMANIME!
In dimineata asta AG mi-a mai oferit un motiv s-o tai din tara. Citind si celelalte comentarii, am ajuns la vorba lui Papa (cata dreptate are!): “dintr-o dictatura, omul emigreaza din cauza unei minoritati iar dintr-o democratie, din cauza majoritatii”.
Simtindu-ma minoritar, m-am retras de acolo, cine stie, poate vreodata oi avea curajul sa o fac si din Romania, definitiv.
fighter:
De asta imi place mie de domnia ta: esti un heretic!
Ce ai descris tu este exact modul schizoid in care traieste majoritatea comunitatii romanesti de aici. O singura data am fost in contact cu ai mei compatrioti ( in formula agregata prezenta la o nunta). Mi-a ajuns definitiv. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca botezul am sa-l ratez
@dd-s
Vezi de ce regret amarnic ratarea intalnirii cu voi
Alaturi de voi imi incarcam bateriile pentru o lunga perioada de timp
fighter:
A fost un concurs de imprejurari. Sigur mai sunt ocazii. La voi e Mecca in materie de conferinturi
Te asteptam insa oricand pe la noi. Avem si noi aici locuri si fete frumoase
Mutre, fiţe… 6 zile în România, octombrie – 2008
Va fi fost prima oară că voi fi stat în România numai 5-6 zile… mi-am adus salam de Sibiu (Sinaia), caşcaval afumat de Galaţi, că n-am găsit de Rucăr, telemea de bivoliţă, ceai de soc şi de măceşe, ţuică de Piteşti (Ştefăneşti) oferită de prietenii mei. Am revăzut la faţa locului, ca şi-astă primăvară, un amestec de scumpete, uneori superioară celei de la noi şi de calitate îndoielnică ce te fac extrem de circumspect(ă); nu mă mai mir, dar de data-asta şi-n ciuda crizei economice mondiale, e groasă-rău, cu fiţe, fiţe şi iarăşi fiţe peste tot: magazine, restaurante, TV, maşini de lux, kitch-uri neimaginabile… Terase cu televizoare “plasmatice” şi preţuri de Champs-Elysées, în faţa cărora poţi zări ciorapi murdari aruncaţi, pungi de plastic şi alte deşeuri…
Cum arată România la sfîrşitul lui 2008?…
Păi cam aşa am văzut şi auzit: tipe siliconate, botoxate şi platinate, la TV şi pe străzi, care-şi spun cu accent inimitabil:“hai fatăăăăă, vii sau… băga-mi-aş p*la!” (fete-fete, nu transexuali!), cu poşete “Viton” (Louis Vuitton false), dar pe care “isteţele” au dat cît pentru un original; unele coboară din Audi Q7 care costă de 2 ori mai mult ca la München, încălţate în “Shanel” sau Prada (tot false şi scumpe), călcînd delicat printre gunoaie aruncate şi “baligi de cîini”. Nu am avut timp de televizor şi ziare, dar am observat diverse matracuci “oxigenate” (la păr, nu la creier!) care-şi scoteau la înaintare ugerele siliconate, ce trebuiau să fie mai “meseriaşe” decît cele ale Pamelei Anderson, deja “naşpa” după ce i-au pleznit… Ca să nu mai pomenesc de Răduleasca semi-goală cu şnur roşu între fese, după ce şi-a dat jos poşetuţa de la gleznă pe afişele anti-tutun, ce “ornau” oraşul lui Minulescu şi al lui Dobrin… Tipi raşi în cap şi cu cefe de boi, dar care la 25-30 de ani au nişte burţi de ţîrcovnic beat, peste care atîrnau lanţuri de maidanezi de rasă de 14 K de te întrebi cum de nu au discopatie sau spondiloză?! Priviri agresive ce te bagă-n pămînt, dacă nu cobori cel puţin dintr-un BMW-X6 sau Porsche-Cayman alb, ca Oana&Pepe!!! Ai senzaţia că această Românie “ce ţi se vîră-n retină” a devenit un cartier de “bronzaţi”, unde se cumpără orice cu sute, mii de euros, în timp ce locuitorii continuă să ocupe apartamente cu gîndaci şi găuri prin pereţi…
În România, primii bani pe care-i “faci” trebuie băgaţi exprès=musai într-un Audi, BMW, gipan, mertzan etc., adică ceva cu care să te poţi făli cînd te duci la “Mol”. “Cum adică, tu n-ai decît o Clio-3 şi un Forduţ-Ka?! De ce nu-ţi iei dragă ceva meseriaş, eh?!… Băi, ce dacă ai deja casa plătita demult, ce, ţi-ai luat-o cu tine în Japonia, în Islanda sau în Spania, de ce dreacu’ te-oi fi dus la gălbejiţii ăia, poate te prindea vrun cutremur sau vrun tsunami! Da’ la amărîţii ăia de căpşunari, ce-ai făcut, păi io mă duc în Spania cînd vrea muşchii miei, aşa că tot eşti varză, ce poţi să-ţi iei casa cu tine în conced’ sau la Mol?! “Hai băi, dar mă laşi?!”… Prima întrebare după: “ce mai faci?” e: “ia zi-mi cît cîştigi dincolo?”… după care urmează “ah, numa’ atît, păi eu fac aici…” şi în mod invariabil aceeaşi sumă revine: circa 3000 de euros. Habar n-am de ce?! Parcă ar fi un stas. Unul dintre citatele la modă sună cam aşa: “nu contează dacă salariul e mic, atîta timp cît venitul e mare! Ei, v-aţi prins ce popor descurcăreţ estem, nu?!” Să ferească ceru’ să spui că tot aşa fac şi ţiganii prin Vest, că toate fulgerele dispreţului carpato-danubiano-mioritic te vor lovi: “cum adică dragă, ne compari pe noi cu ţiganii, ce dreacu’?! Păi pînă şi copiii de ţîţă ştiu că tot ce e rău vine numai de la ţigani, străini, mă rog, “ceilalţi” şi nu de la noi care suntem buni, toleranţi şi harnici. Hoţii ăia de motoare de avion în Franţa erau ţigani, mai fată!” N-am întîlnit pe nimeni care să mă întrebe: “ce cărţi ai mai citit?” sau măcar: “ce filme ai mai văzut?”…
Există un fel de “voluptate a plîngerii”, dar să nu îndrăzneşti să nu ştii ce anume POATE fi criticat şi ce NU, deşi ţi se pare că-i evident. Bine că nu le am nici cu politica, nici cu football-ul, c-aş fi fost “arsă” pe rug, ca Jeanne d’Arc!!! “Păi chiar nu ştii că fata lu’ Băse e stagiară la Bruxelles?!” – “nu ştiu, e grav?…” A propos de football, poţi critica orice, dar echipa naţionala NU, adică doar pînă la meciul cu Franţa. “Se joacă la Constanţa, ia zi-ne cu cine ţii, cu românii noştri sau cu francezii voştri?” le-am răspuns că aş ţine, eventual, cu cei care vor juca mai frumos, încît acel sport dur, agresiv, violent să devina o artă; oricum eram în avionul de Toulouse la ora meciului… “ha, ce răspuns diplomatic ne dăduşi, băi Mela…”
Altă fază: în maşina spre aeroport cu piteştenii mei dragi … vorbim şi vorbim despre diferenţele uriaşe dintre “afar’ şi înăuntru”, mi se pun întrebări, răspund, tac… am terminat un măr, pun cotorul într-un şerveţel, la care amica mea îmi spune cu un ton absolut normal: “hai măi, Mela, aruncă-l pe geam!” Refuz categoric, şi-mi amintesc o poveste auzită de la o prietenă ziaristă aflată recent pentru un reportaj în India: un indian i-a zis la fel, s-arunce kleenexul pe geam că: “suntem în Hindustan, lady, what’s the big deal?!”… repetabilitatea şi previzibilitatea “clichés”-elor e extraordinară (şi-n alte împrejurări). Am fost quasi-sigură că dacă după cîteva minute am fi vorbit despre civilizaţie, obiceiuri, mentalităţi, concepţii, tradiţii, superstiţii etc., mi s-ar fi pus pe tavă din nou “boşimanii şi cumanii” care ne-au “obligat”, ne-au forţat, ne-au pus cuţitul la gît să aruncăm toate gunoaiele pe jos!!! Ce mai, ne-au asimilat romanii şi pecenegii şi cumanii şi hunii şi tătarii şi turcii, de ce nu ne-ar asimila şi “verişorii” din Calcutta?! Cine e “ne” în fraza aia?… Adică pe cine au asimilat romanii, pecenegii etc., pe dacii lu’ Decebal, pe geţii lu’ Burebista? Cum, nu ştiai? Păi noi eram blonzi, buni, blînzi, deştepţi şi smeriţi şi… ai dracu’ ne-au schimbat alţii la maternitate! Avea Jean Constantin o butadă: “mama cînd era gravidă cu mine a vrut să iasă un bărbat înalt, frumosssss, cu ochii verzi şi picioarele aduse… şi uite ce-am ieşit!”… “Ai dracu’ cumanii ăştia cum ne-au mai schimbat, dar stai un pic, vere, să nu crezi cumva că m-au schimbat pe MINE… Nu şi iar nu!!! Dacă dai o bere, hai fie, nici pe tine, dar cu siguranţă pe… ăilalţi! Ia te uită la “proştii” ăştia…” O.K., ne tragem toţi din maimuţe, dacă sunt de acord cu “maimuţele” cu BMW-uri şi lanţuri de aur, burţi şi manele, nu pot fi de acord cu maimuţele-şefe care nu numai că au tolerat, dar au şi încurajat “status quo”-ul ghelbănesc, becalesc, mitocănesc, animalicesc!!! Păi sigur că da, şi se vede din ce în ce mai clar de-afar’, pentru că de dinăuntru nu se mai vede nimic… oricît de deschis şi educat oi fi fost, fără să-ţi dai seama că vorbeşti cu “frate” şi “da’ mă laşi?”
O amică de aici, a sosit în 2002 după ce a-nceput să realizeze de prin ‘97 că România se duce tot mai la vale… Fata e doctor, avea o groază de bani în ţară, more than enough, cu toate astea a venit aici unde face infinit mai puţin, corect infinit, pentru că face zero, cît făcea acolo împărţit la zero, este infinit, nu?! Astă-primăvară, s-a dus la Bucureşti, la mamă-sa, o femeie distinsă, educată, umblată, de familie bună, locuieşte în inima tîrgului; mă sună d-acolo şi-mi spune că o “certa” pentru că se uita la emisiuni debile, showuri despre showuri în care se vorbeşte cu: “să-l fac”, “să-mi bag”, “îl tai”, “o să-i spargem”, “să mi-o sugi” etc… îi zicea: “mamă, ce-i cu tine, ce s-a întîmplat, cum poţi să te uiţi la mizeriile alea?!” – “Bine măi Mela, dacă mama a ajuns aşa, dacă mama dă şpagă, ce se-ntîmplă cu restu’ lumii?!… o nimica-toată comparat cu toată România, nu ai idee ce e în provincie, ce e la periferie de provincie, aia-i România, nu Rolling Stones pe stadion, nici hotelu’ lu’ X, Y, Z şi nici cîrciumile din Piaţa Romană… Pe mine NU m-a “civilizat” Vestu’, dacă sunt capabilă, pun şi eu umărul la şi mai “civilizarea” lui!!! Da, sunt de-acord cu “copiatul”, “ciorditul”(sic!), dar… cînd copiezi sau ciordesti, fă-o ca lumea!!!”
În România actuală te dai de gol imediat că eşti de pe altă “planetă“… că porţi blue/black-jeans de 25 euros şi T-shirt de 15 euros, sau “bling-bling” de manelist, tot te “trădezi”: cum calci, cum vorbeşti, cum te uiţi, cum oferi locul unei persoane în vîrstă, cum deschizi o uşă, cum apeşi pe butonul din lift, cum saluţi, cum ceri şi cum mulţumeşti… România, şi mai ales Bucarest-ville, se află într-un proces de dezvoltare urbană, cică abia peste vreo 10 ani or să se vada “roadele”… sau cum susţin scepticii realişti peste vreo 50 ani … da, paşi pozitivi se văd în România, e încă “locul magic” unde totul este posibil, ca şi-n India, China … legitimaţie de presă în 5 minute, muzici, filme, programe pe alese, doctori care îţi spun ce şi cum, ca cei din Franţa, că-s francezi sau români stabiliţi în Hexagon… da, ce-i drept, suntem lucizi că România nu e nici Franţa, nici USA, însă pentru o întîlnire de cîteva zile cu rude şi prieteni dragi, SE MERITA, ca un soi de “regenerare pozitivă“, ce-mi reconfirmă că Einstein avea dreptate despre teoria relativităţii…
Am aşteptat la terminalul 3 zborul de Frankfurt, după cel de München… puţini români, nici măcar vreo “somitate” ca Pleşu, care a călătorit pe 3 mai-trecut cu mine, pe-aceeaşi cursă. Ştiam că Băneasa e în reamenajare şi că zborurile “low cost” erau transferate la Otopeni; o grămadă de români, unii în cuplu/familie, alţii singuri, se pregăteau de îmbarcare pentru Italia şi Spania, se duceau sau se (re)întorceau la muncă, m-a frapat privirea lor tristă, faţă de cea a pasagerilor pentru Germania, UK, Olanda, Danemarca, Franţa… Mi-am cumpărat un pahar de ceai verde şi un croissant, 6=sase euros… la un moment-dat, am auzit în spatele meu: “bă tîmpitule, unde ie mă scaunu’ cu rotile?!”, întrebare adresată celui de la ghişeu… Am întors capul spre culoarul dinspre “burlan”, unde echipajul-Lufthansa mi-a facut semn să-i spun “tîmpitului” că uşa glisantă era blocată, la care “tîmpitu’” mi-a zis “thank you!”, deşi îi vorbisem româneşte… culmea, tot el mi-a verificat paşaportul francez şi cartea de îmbarcare, urîndu-mi: “Bon voyage, Madame!” I-am răspuns: “mulţumesc şi aveti grijă, vă rog, ce vocabular folosiţi pe viitor…” M-a privit “blocat”, iar eu mi-am amintit de fraza genialului Caragiale înainte de a pleca definitiv la Berlin: “Mă, nu mai stau, prea mare-i duhoarea!”
DD-S
s-a insurat piratu’ cu filipineza?
@melanie
Emiru:
Nooo. Cand o sa vina momentul, Papa o sa organizeze o nunta ca in povesti, descriptibila cam asa:
“E lung pământul, ba e lat,
Dar ca Săgeată de bogat
Nici astăzi domn pe lume nu-i,
Şi-avea o fată, – fata lui -
Icoană-ntr-un altar s-o pui
La închinat.
You know the rest
@dd-s
Din pacate tot datorita unei greseli birocratice mai de asteptat cateva luni dupa pasaport.Era mult mai simplu sa ma sui pe avion sa trag o fuga in Romania sa-mi fac pasaportul si sa vin inapoi linistit.Dorinta mea la ora actuala este sa mut consulatul Romaniei de pe Michigan Avenue direct in mijlocului Lake Michigan
Melanie
absolimon jenial!
din pacate majoritatea romanilor ce ar citi commentul tau (daca ar avea rabdarea) ar zice: “ce-o mai vrea si hoasca asta de la noi? a venit de afara cu fite de occident, vine ea sa ne invete pe noi democratia?”
Minoritatea e deja afara. Si priveste neputincioasa la tarii in care s-a nascut.
E posibil ca eu sa fiu mai atipic, mai nebun, insa am mai spus-o: daca maine as putea sa vand Romania pe 1 Leu as face-o cu tot sufletul. Cu siguranta nu as vinde-o la rusi, au mai vandut-o unii acum 65 de ani si n-a fost bine deloc.
Poate monarhia sa fie o salvare, insa pe cine aducem rege? Mihai, bine, bine, dar dupa el? Ca el are aproape 90 de ani.
dd-s
tare. Numai ca chestia cu icoana s-ar putea sa nu-i placa 
<>
Si priveste neputincioasa la tarii in care s-a nascut.
Si priveste neputincioasa la scufundarea tarii in care s-a nascut.
Bey, ia gata, ma duc sa beau cafeaua de dimineata, ca numai prostii scriu
Emiru:
Tot mai trag sperante.
Pai de ce crezi ca am scris ce am scris?
dd-s
tu tragi sperante, el trage clopotele. Pai, corect ii?
fighter:
Te inteleg perfect. Birocratia romaneasca nu are rival in lume.
[...] republicat acest post scris cu un an in urma, deoarece am citit de dimineata un post despre Diaspora romaneasca si mi-au venit in minte multe lucruri pe care le-am gandit si scris despre romani. [...]
¤ fighter, for you: Survivor – Eye Of The Tiger
http://www.youtube.com/watch?v=Mu9xx5Ri278
¤ Emirule, merci! da, ai dreptate: minoritatea e deja afara.
Vorba unicei mele cumnate:”m-as intoarce oricand in Romania, dar sa am toate conditiile de-aici…”
Te “linistesc”: nu dau niciodata lectii de democratie si libertate in Romania, asa ca treaba cu “hoasca” asta, cade!
Merg in tara cam de 2 ori/an si de fiecare-data, anecdotele incep de la Cotzopeni International Airport… ultima-data, i-am inmanat pasaportul francez tipei de la ghiseu, dupa ce-o salutasem in romana, la care mi-a raspuns:”ah, vorbiti SI romaneste?!…”
¤ forevergreen, ai perfecta dreptate, in si despre tot… am fost adesea uimita, socata(?!) ca unii romani dupa cateva luni de Italia sau Spania “uita” limba materna!!! Voi fi trait mai multi ani aici(dintre care 5 ani si-n USA) decat in tara-mi natala si desi folosesc franceza+engleza zilnic, nu mi se pare c-am uitat romana…
dd-s
aici te inseli. Cred ca e pt prima oara cand pot zice ca nu ai dreptate.
Pt ca nu ai cunoscut birocratia ruseasca
Vb serios.
Melanie
un singur lucru n-am inteles, cum e aia cu Cotzopeniul? Adica, tocmai francezii ar trebui sa ne dea lectii de cum arata un aeroport?
Nu stiu pe ce rute zbori tu, insa eu, un an de zile am batut “Sarl de golul” de vreo 10 ori si, crede-ma, din cele cca 20 aeroporturi prin care am trecut, doar cel din Yuzno-Sahalin e mai infect. Otopeni e unul din putinele lucruri reusite din Romania, exceptand transportul spre si de la aeroport.
eu inca nu m-am hotarat. am lucrat “afara” din timp in timp, am ceva antrenament. recunosc, nu se compara cu experienta voastra, pentru ca am fost tot timpul “legat” de familie si de Romania. da’ am o droaie de prieteni peste ocean – foarte multi in Canada, prin Europa nu mai zic, care au facut exact ce spune papa. unii aveau situatii bunicele aici, si au luat-o acolo de jos. majoritatea, indifent cat de bine sau de rau o duc, nu s-ar mai intoarce… cu toate ca le este cumplit de dor. despre a doua generatie, gen Piratu’ pot sa spun ca nu s-ar intoarce sub nici o forma. ei nu au dubii. pentru ei, Romania nu inseamna acasa. este, cel mult, ceva de genul “la tara, la bunica” si atat.
as avea destule motive sa o iau din loc. in special din punct de vedere profesional, pentru ca simt cum ma apropii de punctul mort. DD stie ce spun. e momentul in care ti se interzice (exagerez, dar nu foarte mult) sa-ti folosesti cunostintele acumulate in ani grei de scoala, momentul in care nu-ti poti pune in aplicare ideile; momentul in care, dupa ce ai invatat cu greu sa zbori, ti se taie aripile si te trezesti intr-o colivie. daca esti cuminte, poate o sa mai iesi din cand in cand la aer. dar cu grija, pentru ca pisica pandeste…
judge
subscriu, 100%. Asa cum ziceam si cu catva timp in urma: “Judge are tot timpul dreptate”. Evident, dupa Doc
Încep prin a vă spune că am o mare admiraţie pentru cei care au reuşit să-şi facă loc şi un rost în lumea civilizată.
Eu privesc diaspora aşa cum îi priveam p-ăia de la mine din comună de reuşeau la facultate. Oaaaaa…
Acum ceva ani, să tot fie vreo 12-13, mă bătea un gând de Canada, Quebec, mai precis. Am fost la interviu la Schwalb şi urma să depun actele şi să strâng cei 10000 de usedei pentru emigrare, plătit consultanţă şi ce dracu’ mai era. N-am reuşit şi am rămas, forţat de împrejurări, credincios gliei străbune. O perioadă nu am regretat pentru că lucrurile s-au îmbunătăţit, nu atât în ţară, cât pentru mine, personal.
Dar după 2000, încoace, am regretat continuu că nu am făcut pe dracu’n patru să plec, în puii mei, de aci. Asta cu atât mai mult cu cât, datorită serviciului, am avut şansa să bat planeta longitudinal şi latitudinal şi să mi se deschidă ochii. Dar mi s-au iscat şi multitudini de întrebări. Prima ar fi, cum dracu’ de au reuşit s-o taie afară toţi cocalarii (şi asta înainte de intrarea în UE), iar eu trebuia să fac jdemii de acte şi să plătesc consultanţă? Şi cum treceau graniţa? Şi cum dracu’ de rezistau în ţările respective, de nu-i trimiteau autorităţile înapoi?
Să vă dau nişte exemple aleatoare:
- la Geneva, într-o intersecţie, am întâlnit trei ţigănci cu multe fuste care spălau parbrize;
- la Paris, nu vă mai zic, metroul e plin de puradei care cântă manele şi sar pe tine cu “donemoa de mone”;
- tot la Paris, de câte ori am fost sau am trecut pe lângă turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Louvre etc. concentraţia de coclenderi vorbitori de română era covârşitoare
- la Londra, în plin Picadilly Circus, cerşeau vreo doi;
- la Milano şi Florenţa cred că erau mai mulţi ţigani şi mai multe curve decât în Ferentari;
- şi mai sunt, dar nu vreau să vă plictisesc prea tare.
Reacţia străinilor, în 90% din cazuri, în momentul când aflau că sunt român, era firească: starea de jovialitate pălea şi răsărea o atitudine de vânzătoare de bilete RATB. Ca să nu vă mai zic că au fost şi cazuri în care substantivul “român” a fost asociat automat cu “infractor” sau “ţigan” (în mintea lor însemnând acelaşi lucru). Este adevărat, sunt şi excepţii, dar sunt puţine, probabil. Un exemplu sunteţi voi, care, sper, nu sunteţi priviţi în comunitate ca “români”
.
Melanie, ai fost norocoasă că nu ai prins “vremurile de criză romînească”.
Cât de bine ai zis-o, Papa: în democraţie, pleci din cauza majorităţii! În ceea ce mă priveşte, cred că s-a dus vremea ca să mai întreprind ceva în acest sens, aşa că, nu-mi mai rămâne decât să rămân ca ciobănaşul mioritic pe aici şi să vă mai citesc pe voi.
¤ Emirule, I hate CdG-Roissy si-l evit pe cat pot, mai ales ca Air France practica niste preturi net superioare Lufthansei si KLM-ului… adicatelea prefer sa schimb aeronava la München, Frankfurt sau Amsterdam!!!
ah, net communication: m-am referit la personalul “Cotzopeniului”- Henri Coanda, draga…
¤ Judge:”momentul in care, dupa ce ai invatat cu greu sa zbori, ti se taie aripile si te trezesti intr-o colivie. daca esti cuminte, poate o sa mai iesi din cand in cand la aer. dar cu grija, pentru ca pisica pandeste…”
trist, dar atat de-adevarat… imi reconfirmi ceea ce mi s-a repetat deja, de cateva ori…
Bon courage & bonne chance!
melanie
asa mai vii de acasa. Trebuia sa explici, ca anumite persoane cu valente “orientale” nu-si bausera cafeaua la ora aia si erau incetosate
nelinistitu’
deci pana la urma ai ajuns si aici. Bine ai venit!
Nelinistitu’
m-am lovit exact de ceea ce ai povestit tu: “rromanashii” din fata turnului Eiffel, din metroul parizian, din fata domului din Florenta. Cu un mic amanunt.
Bai, tocmai ma miram intr-o zi, unde disparusera tigancile alea de vindeau tigai si “faceau la buzunare” prin Piata Grivitei din Constanta. Era cat pe ce sa-l felicit pe Mazare ca am scapat de ele. Cand colo ce sa vezi?
Ele erau in fata Domului din Florenta.
Pai sa nu-ti para rau ca Becali nu i-a impuscat pe hotii aia? Acum era judecat pt crima si scapam si de el si de hoti.
¤ Nelinistitule,
fiindca adusesi vorba de tiganii romani, afla ca saptamana-trecuta, la un semafor situat intr-o intersectie toulouseana extrem de circulata, eram gata-gata sa “calc” pe bombeuri o tiganca!!! Era deja verde, am demarat ca si cel din fatza mea, iar tiganca en question tocmai atunci s-a gasit sa slalomeze printre masini, am klaxonat-o mai multi, dar nu s-a sinchisit!!!
O faza haioasa, dar patetica-n final: acum doi ani, plecam in weekend la Barcelona(max 4h-drive de Toulouse), la semaforul rocadei 3 tigani cu sticla de “gel de vase” sa-ti “mozoleasca” parbrizul… le facem semn cu mana “NU!”, luam autostrada, ajungem la Barcelona, iesirea n° cutare, ne oprim la primul semafor si… oh, stupoare: tot 3 tigani-ro la spalat parbrize!!!
Am colegi si amici care ma tachineaza periodic:”hey Mélanie, ti-am vazut fostii compatrioti la intersectia cutare!”
Emirule, deja m-am învechit aici. Mulţam de pont!
În Florenţa, la o terasă, am asistat la o ceartă “dă cartier” între un peşte şi două curve care funcţionau pe teritoriul lui, iar un acordeonist care băga nişte manele printre mese, în momentul când nu am vrut să-i pun nimic în căciulă, mi-a replicat: “Haide şefu’, nu ne ajutăm şi noi, ca români?”. Brrrr, fir-ai al dreacu’!
Melanie, exact de-asta am adus discuţia. Eram curios să văd cum vă percepe “lumea de dincolo” (ce tare sună).
@Melanie, de la fotbalistii nostri care vorbesc cu accent strainesc pana la vecina mea care se intoarce din Italia vorbind stricat romaneste, toti o apa si-un pamant. Admir oamenii de calitate care n-au uitat unde s-au nascut.
@Emiru’, cu aeroportul Charles de Gaulles mi-a mers la suflet. Aeroport mai murdar si mai claustrofobic ca acela eu n-am mai vazut si am vizitat destule.
Si hai sa va mai spun una: si mie a incercat una sa-mi fure portofelul cum am pus piciorul in metroul din Milano, deci…si culmea nu era de-a noastra, nu cred, ca a sters-o dupa ce am luat-o de mana si i-am zis sa mi-l dea inapoi. Il aruncase pe bagajele unei chinezoaice.
¤ Nelinistitule, francezii n-au nici-o “apasare” de tiganii romani, fac parte din decorul intersectiilor marilor orase…
Desi sunt cetateana franceza de “n” ani, NU am afirmat pe nici-un meridian ca-s frantuzoaica!!! Dimpotriva, n-am renuntat nici la cetatenia-ro, de fapt pasaportu-ro mi-e expirat de cativa ani, iar de vreo 3-4 ani se poate “debarca” la Otopeni cu carte d’identité… pe vremuri ca sa renunti la cetatenia-ro, se platea o taxa de-aprox 3000 FF, habar n-am cat o costa acum, in euros?!
Pentru cei care doriti sa va stabiliti in afara Romaniei, o sugestie amicala: incercati sa asimilati onorabil limba tarii respective inainte de-a “ateriza” acolo… Vorbesc din propria-mi experientza si a altora, nu aiurea si cai verzi pe peretzi!!! Traim (intr-)o epoca de comunicatie si de comunicare…
Nelinistitu’
bai, io i-am bagat lu ala bani in caciula. (tot la o terasa in zona dintre Dom si Galeriile Uffizi). Si stii de ce? Tocmai o luase la suturi (la propriu) pe o tiganca care “facea la buzunare”. Si ne-a cantat muzica populara, nu manele.
Melanie
ai perfecta dreptate. Asta e unul din motivele pt care mi-e atat de greu sa ma stabilesc in Olanda. Limba lor mi se pare imposibila. Probabil ca nici eu nu m-am straduit prea tare s-o invat.
¤ forevergreen, ce dreptate ai cu vorbitul “stricat” romaneste, mai ales cei/cele care au petrecut ceva timp prin “cizma” sau prin “Iberia”, unde se vorbesc tot limbi latine… sa dai si sa fugi, nu alta!!! Ma intreb cum vorbesc/ar vorbi romanii stabiliti prin tari scandinave sau anglo-saxone?!… eu sunt un fel de “paradox roman”(expresia ii apartine unei prietene franceze!): in Franta, lumea ma crede din Alsace-Lorraine, belgianca sau canadiana, iar in USA, de la primele cuvinte rostite in engleza, eram intrebata:”are you from Québec?!”, intonation française oblige…
¤ Emiru’, cunosc… e o limba imposibila!!!
Olanda e O.K. ca turist; am fi putut “ateriza” la Estec-ESA(Noordwijk) la reintoarcerea de la Houston, TX, dar… am preferat sa revenim la Toulouse si n-am regretat vreodata.
eu va povestesc o faza din Como, de asta-vara… eram mai multi, un grup cu adevarat international si aveam doar o singura italianca cu noi… ne-am dat jos din tren, am mers cateva strazi si ne-am blocat, nu stiam ce autobuz sa luam si in ce directie… pana sa afle italianca, am facut doi pasi si am intrebat “Nu va suparati, pana la Grand Hotel, cel autobuz trebuie sa luam?”
au ramas masca toti. “What language was that? Italian?” “Romanian, of course!” am raspuns… ha ha ha nu intelegeau de unde am stiut ca-s romani… pai cine mai sta in fund pe bordura, mancand salam cu paine si band bere din sticla – fie ea si ascunsa in punga de hartie?! 
Romanime hai bonjour!
Interesante comentariile! Eu insa as spune ca orice padure are uscaturile ei. Nu cred ca romanii sunt mai “uscati” ca altii.
Melanie, cunosc despre francezi. Ei au probleme cu “ţiganii” lor, vezi Algeria, Maroc, ţările negre etc. Romulanii din .ro reprezintă o cantitate neglijabilă. Nici eu nu am ascuns vreodată că sunt de unde sunt (Nehoiu, Buzău, Noua Zeelandă, he-he!). Ultima remarcă am luat-o când am fost în Ungaria, de mi-a zis unu’ ce ştia şi el în româneşte: “Ahaaa, Hagi, Mutu, ţigani”.
Emirule, am întâlnit şi trupe de lăutari adevăraţi, cu ţambal, contrabas şi alte alea, cântând de-ale lui Fărâmiţă & Co. Da’ alea au fost excepţii…
Papa, ai dreptate, dar de ce noi? De ce nu ies şi nemţii în faţă cu d-ăştia? Sau olandezii? Oare vom reuşi vreodată să ne spălăm la imagine? Şi, uite, dau un exemplu: Italia. Cum mai trăiesc românii de acolo în urma numeroaselor scandaluri? Iar dacă eu, ipotetic vorbind, un bun cetăţean care locuieşte acolo, care-mi văd de serviciu, maşină (:D) şi impozite, cu ce-s de vină că animalele sunt de aceeşi naţie cu mine? Împins de curiozitate am pus întrebările astea, poate chiar sunt dintre voi pe acolo.
@Melanie, romanii din Scandinavia au invatat limbile de acolo si se descurca binisor.
In ceea ce ma priveste eu intelegeam limba suedeza sau norvegiana, dar nu vorbeam deloc. Ceea ce era interesant era faptul ca ei ma abordau si in magazine si pe strada ca si cum eram de-a locului, mi-era greu sa marturisesc ca eu nu sunt nordica, ci vin din Romania. Un sofer de taxi mi-a spus o data ca mai bine spun ca sunt americanca
Iar un amic norvegian imi zicea sa nu mai arat pasaportul, ci sa trec pe la Nordic citizens
Adevarul este ca romanii au inclinatii pentru limbile straine, nu toti insa, unii dintre ei
Neli…
Nu uita ca ce vezi la noi, Occidentul si America le fumeaza de multisor. Proxenetism, incultura, trivialitate excesiva, curvasaraie, pedofilie, arme, crime, violuri, Mafie, gang-uri, cerseala, hotie, tilharie, lanturi de aur cit mina, tigani, tiganeli, rap, incesturi, homeless, furturi, mizerie, tunuri, falsuri, droguri, discriminare, prost gust, abuzuri, fite, figuri, si… cite sa-ti mai insirui? Pot veni si cu exemple, dar cred ca le stiti cu totii, doar ca romanismele va sar in ochi mai usor. Cam asta e 
Bai, nivelul de trai ii tine pe loc, altfel ar migra si ei. Cu toate astea, uita-te la huliganii englezi care au speriat Europa. Finlandezele si finlandezii zburda beti p#la pe unde calatoresc. Nordicele f#t tot ce misca in Spania si Italia. Ne f#teau ele saracile si pe noi, dar de cind litoralul a devenit un jeg de lux, s-au reorientat spre nisipurile de aur
Gata, bre, m-ai ucis! De două ori, încă! Prima a fost cu alintul (scuză-mi familiarismul), iar a doua cu înşiruirea.
Spre deosebire de cei care trăiesc afară, care văd ce e rău acolo, eu văd bârna din ochii noştri.
Si ca motiv de repatriere, afara sunt -12C (cu vintul) si ninge. Va ninge toata ziulica, ‘tu-i iarna ma-sii de primavara!
Papa
Ce descrii tu se potriveste si cu urbea noastra…
Conteza foarte mult unde incepi, in ce mediu vreau sa zic. Noi am avut prieteni foarte buni veniti cu un an inaintea noastra, care ne-au chemat la ei. Ne-au ajutat sa ne gasim primele joburi si sa ne integram mai repede.
Dupa 12 ani, suntem cu totii impreuna, desi geografic imprastiati pe o raza de 100 km. Tinem unii de altii, suntem de varste apropiate, profesii apropiate, idealuri apropiate. Avem comnitatea noastra, sa zic asa.
Pot sa spun ca am fost norocos, stiu si ce se mai intampla in afara, n-are rost sa spun ce-ai spus si tu mai sus…
Azi fac pe securistu’ si va ascult de la distanta!
O zi buna va doresc!
mama Mela…..da ai scris nu te-ai jucat.
bai eu prin prisma faptului ca mai beau din cind in cind….cind mai merg pe la romani si ii intreb unde sa pun sticlele se uita la mine ca la ozeneuri. sau cind vin ei la mine si vad ca am in balcon 4 locuri de depozitat gunoiul. si sa stiti ca nici spaniolii nu sunt departe. in rest eu mari probleme nu am. il mai am pe frati-miu in tara. pe tata sper sa-l integrez aici….astfel incit sa ma pot muta linistit in Australia.
mi-am adus aminte ce m-a intrebat un roman aici, pe vremea cind munceam ca un tampit. cind i-am explicat ca munceam si cite 14-16 ore, m-a intrebat: ¨bine bah, da´ daca muncesti atit, bani cind mai faci ? ¨. omul a intrebat in cel mai serios stil …asa ca am ramas mut.
¤ Tankule, ai dreptate… RAREORI scriu atata, dar textul ala mi-a fost solicitat!!!
CE FACE ton papa, por favor?…
ehehe, ce parcursul combatantului si ce cosmar am trait cu maman in Romania, la spitalul judetean din Pitesti-ville…
¤ forevergreen, lumea-i plina de romani…
acum un an, la Kyoto-Kansai, un cuplu de vreo 35 ani erau la coada pentru zborul de Paris, vorbeau spaniola, mi s-a parut ca ea avea un accent “ne-spaniol”(sic!), cand a scos pasaportul, am inteles de ce ce, scria Romania pe el…
peste doua luni voi merge o saptamana in Norvegia, slava cercului polar(LOL!) ca vorbesc toti engleza si in Islanda, unde s-a pastrat norvegiana vorbita in sec-12, considerata cea mai grea limba actuala…(stii ca engleza e obligatorie de la gradinita in toate tarile scandinave…)
¤ Nelinistitule(Young and Restless), esti in NZ?… da, confirm despre arabii si negrii din Franta: mostenirea coloniala a Frantei, nici-un guvern n-a fost capabil sa rezolve problema lor, hélas… cei care-s a 2-a, a-3-a generatie nascuti aici sunt cei mai ne-adaptati, ne-integrati… un cerc vicios creat de mult, din care nu stiu cum/daca se va iesi?! Btw, NU am votat Sarkozy…
fitzele si sictirul celor plecati din romania si veniti inapoi in vizita prin anii 70-80 nu difera cu nimic fatza de cele de acum. Inlocuiti doar manelele cu muzica populara sau usoara a acelei vremi, restul nu s-a schimbat prea mult. Aceiasi badarani erau si atunci in romania, ca si acum. Aceiasi fitzosi veneau de prin lume, la fel ca si acum.
La fel ii priveau pe cei ramasi acasa, asa cum unii dintre noi ii privesc acum cand merg in vizita. Asa ne vedeau ei acum ceva vreme, ca pe niste hoarde salbatice de lenesi si hoti si corupti.
Am trecut fiecare din noi granita-doua sau o balta, brusc rahatul nostru miroase a parfum si vanam doar mizerii cand ne intoarcem in tara.
Eu sint unul care mai si injura tara de adoptie. Care-i problema? E interzis? daca nu e voie, inseamna ca e la fel ca pe vremea comunistilor, cand erai luat la intrebari…”ba, de ce injuri partidul care te-a adus la oras de la coada vacii, mama ta de reactionar!”
Dragilor, cei din tara, ce se petrece la Chisinau?…
“Le Monde” zice ca presedentia si parlamentul au fost atacate de manifestanti… expresia “enclavée” m-a interpelat!!!
“Enclavée entre l’Ukraine et la Roumanie, la Moldavie est le pays le plus pauvre d’Europe.”
¤ boro, evident ca mai si criticam tara, guvernul si poporul… n-am facut niciodata apologia societatii vest-europene sau nord-americane, sa fie clar!
cum zicea Val: toate natiile au uscaturile lor, d-aia nu-i indicat, recomandat sa generalizam cu diverse clichés, legende, stereotipuri…
Melanie, încă nu mi-a pierit de tot gândul cu Noua Zeelandă, he-he! Sunt buzoian, aciuat în Bucureşti.
Da, e iureş mare dincolo de Prut. Azi la ora 8 PM, la Universitate, în Bucureşti, se pare că va avea loc un miting de solidaritate.
Mela
Ca sa fiu sincer, ma cam doare-n fundu’ curtii de moldovenii de peste Prut. Nu pentru ca m-ar fi durut dintotdeauna, dar cind au dat cu nasul de independenta si au avut si presedinte roman, i-a cam durut pe ei in cur de Romania si de reintregire. Credeau ca l-au apucat pe Dumnezeu de picioare si uite ca de fapt il apucasera dintre picioare. Au vrut sa fie independenti si de sine statatori, dar de vreo 15 ani incoace, le-a iesit independenta pe toate orificiile care comunica cu exteriorul. Vorba aia, “unde nu-i cap, vai de gaoaza”. Si ti-o spun din experienta
Neli
NZ? Frumoasa tara! Elvetia e nimic pe linga ea. Dar vezi sa-ti iei si-o slujba cu tine. Se spune ca ar fi penurie mare
¤ Nelinistitu’, multumesc pentru precizare, dupa avatar si modul de exprimare(sic!), credeam ca esti in afar’, nu prin “micul Parigi”…
¤ Valule, ai vrut sa zici: Elvetia e mica pe langa ea(NZ), corect?!
Sper s-ajung p-acolo some day, am avut numai ecouri pozitive de la cei care au calcat-o… In schimb, cica romanii se adapteaza cu greu si… afla ca “bronzatii”-ro au ajuns si pe-acolo!!! 
Rep Moldova e considerata cea mai saraca tara europeana…
nu-mi permit alte comentarii de la distantza, pentru ca asa cum am precizat deja nu “le” am nici cu politica, nici cu football-ul…
bai dragilor! numa’ ce ma-ntorsei de-afara, cu o intrebare de baraj pentru voi toti:
la voi acolo, oriunde ati fi, ati vazut vreodata pe cineva batand covoare, mochete si carpete?
:D
Am văzut eu la Kiev. Sau nu se pune?
Papagigli, te-ai exprimat într-un mare fel, he-he! Se mai găsesc, chiar şi acolo, da’ trebuie să dau un an de salariu pe bilet
). Şi cică se continuă Stăpânul Inelelor III şi au nevoie de elfi.
Mela
Am vrut sa spun ce-am spus
judge
Nu inca
¤ Judge, comicule… intrebare de hidrocentrala, nu de baraj, ba chiar de centrala nucleara… LOL of the LOL!!!
NOT yet, but I’ll keep you posted, deal?!…
judge:
Banuiesc ca e si vag ilegal. Poate sa fei interpretat ca instigare la violenta
*fie
judge,
intrebarea ta are legatura cu faptul ca se apropie(daca n-o fi inceput deja) Marea Curatenie de Pasti?
Cris
nuuuu. de unde? n-are nici o legatura…
nu pot sa cred ce-mi spuneti. sincer, credeam ca e o chestie pur est-europeana.
Neli
da, se pune. am un amic din Kiev. se puuuuune!
Daaaaa… Şi ce se mai bat…
))
Vad ca ati trecut la violente si batut de covoare, vorba Preacuviosului
. Pai atunci hai s-o dam pe instincte primare
Post nou
apropo de bronzatii-ro cum le spune mela, astazi in metrou mi-a cantat unul , au evoluat nu mai au acordeon (pacat pe vremea acordeonului parca nu ma dureau urechile numai nasul) au o instalatie din articole furate alias boxe si casetofon de masina care functioneaza cu baterii si se catara pe un carucior( sacosa cu rotile dezmembrata) casetofonul canta si bronzatul vorbeste;
m-a pufnit un ras; nu puteam sa ma opresc, cred ca s-au prins toti ca stiu ce canta
in rest viata in diaspora nu mi se pare raiul pe pamant, ceea ce mi se intampla mie acum e destul de ciudat, n-am reusit sa ma integrez complet, sunt multe parti care nu-mi plac in paris, in special babilonia, dar nici la cluj nu ma mai regasesc, am ramas undeva intre dorinta de a gasi un paris primitor si nostalgia anilor buni pe care i-am petrecut in ro, n-am plecat din ro pentru ca nu-mi era bine, imi era foarte bine, am plecat ca m-a tras inima si oricat de drag mi-ar fi parisul tot nu-mi place
asadar ma regasesc in situatia de a nu mai gasi acel acasa
dar asta sunt eu pentru altii poate e diferit:d
gala
Un romanas de pe aici, nu cu multa carte, mi-a spus un lucru incredibil de adevarat. Zicea el “odat ce-ai apucat calea emigrarii, niciunde nu-ti mai gasesti locul” Nu vorbesc despre altii, dar in ceea ce ma priveste e perfect valabil, desi aici o duc bine din toate punctele de vedere. Ciudat!